Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) cu referire la pct. 5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Lavinia Nicoleta Coţofană în Dosarul nr. 2.664/1/2018/a3 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.634D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autoarea acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci solicită Curţii o interpretare a dispoziţiilor de lege supuse controlului. În subsidiar, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate sunt norme de procedură edictate de legiuitor în virtutea competenţei sale. Acestea se aplică fără discriminare tuturor persoanelor vizate de norma juridică, cu respectarea cadrului legal instituit de legiuitor. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 13 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.664/1/2018/a3, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) cu referire la pct. 5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Lavinia Nicoleta Coţofană într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, contravenind principiului egalităţii în situaţia în care ar fi interpretate în sensul că revizuirea unei hotărâri judecătoreşti nu ar putea fi solicitată şi atunci când este vizată o decizie pronunţată în recurs împotriva unei hotărâri în materie disciplinară a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, chiar şi prin respingerea recursului, cu toate că este devolutiv. Astfel, se arată că, pornind de la scopul legii, nu există nicio diferenţă între persoanele care solicită revizuirea unei hotărâri pronunţate în fond, respectiv a unei hotărâri pronunţate într-un recurs devolutiv, revizuire întemeiată pe descoperirea unui înscris nou. 6. Se mai susţine că se încalcă şi dreptul de acces liber la justiţie, precum şi cel de a folosi căile de atac prin recunoaşterea dreptului de a se adresa instanţei de judecată cu o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă doar persoanelor care îndreaptă cererea de revizuire împotriva unei hotărâri pronunţate în fond şi apel, iar nu şi persoanelor care îşi îndreaptă cererea de revizuire împotriva unei hotărâri pronunţate într-un recurs devolutiv, care, în cazul magistraţilor, este şi singura hotărâre pronunţată de o instanţă în cazul litigiilor de acest tip, aşadar singura împotriva căreia se poate îndrepta o cerere de revizuire, hotărârea pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii fiind a unei instanţe extrajudiciare. 7. Pentru aceste motive se susţine că dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale numai în măsura în care se interpretează în sensul că cererea de revizuire întemeiată pe existenţa unui înscris nou este admisibilă chiar dacă aceasta este îndreptată împotriva unei decizii pronunţate în recurs, dacă acesta este unul devolutiv, în caz contrar contravenind dispoziţiilor art. 16, 21 şi 129 din Constituţie. 8. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, neputând fi reţinută încălcarea principiului egalităţii în drepturi, de vreme ce dispoziţia legală criticată se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor cetăţenilor, fără privilegii şi discriminări. Aceasta, deoarece textul de lege supus controlului de constituţionalitate permite oricărei părţi, indiferent de poziţia procesuală avută în proces, să declanşeze procedura revizuirii dacă sunt îndeplinite condiţiile strict şi limitativ reglementate prin lege. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 21 din Constituţie, arată că legiuitorul are competenţa exclusivă de a institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi speciale de exercitare a căilor de atac, semnificaţia accesului liber la justiţie nefiind aceea a accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, ci implică o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului. Or, petenta a avut acces la judecarea cauzei de către Secţia de judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi în recurs, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţia legală criticată se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor cetăţenilor, fără privilegii şi fără discriminări, iar textul de lege permite oricărei părţi din proces să declanşeze procedura revizuirii dacă sunt îndeplinite condiţiile strict şi limitativ prevăzute de lege, condiţii ce reflectă caracterul extraordinar al acestei proceduri, sens în care nu poate fi reţinută critica cu privire la încălcarea principiului egalităţii în drepturi. Pretinsa încălcare a art. 21 din Constituţie nu poate fi susţinută câtă vreme procedura revizuirii se exercită în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege. Totodată, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, consacrată în art. 129 din Constituţie, nu este afectată de prevederea normativă criticată. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 509 alin. (1) cu referire la pct. 5 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: „(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor; (...).“ 14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi şi art. 21 - Accesul liber la justiţie. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 66 din 28 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 4 mai 2021, paragrafele 14 şi 15), a reţinut că, potrivit art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă, revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute de lege, enumerate în cuprinsul articolului menţionat. Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede, tot limitativ, şi anumite ipoteze de excepţie, în care, chiar dacă nu s-a evocat fondul, hotărârea este susceptibilă de a fi atacată pe calea revizuirii. Ca atare, având în vedere că revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de Codul de procedură civilă, în caz contrar - adică dacă s-ar intenţiona contestarea pe calea de atac a revizuirii a altor tipuri de hotărâri - ar fi încălcat principiul legalităţii căii de atac, prevăzut de art. 457 din actul normativ menţionat, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta. Totodată, Curtea a constatat că revizuirea este o cale de atac nedevolutivă care vizează remedierea procesuală a erorilor de judecată care au condus la stabilirea greşită a situaţiei de fapt prin hotărârea atacată (a se vedea Decizia nr. 718 din 5 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 3 martie 2020). 16. În acest context, Curtea constată că textul de lege criticat, care prevede că revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, dă expresie dispoziţiilor art. 129 din Constituţie, potrivit cărora împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. În interpretarea acestei prevederi, Curtea Constituţională a statuat că, în privinţa condiţiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze categoria persoanelor care pot exercita căile de atac, hotărârile supuse acestora, termenele de declarare, forma în care trebuie făcută declaraţia, conţinutul său, instanţa la care se depune, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate şi altele de acelaşi fel, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituţie, conform căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. (Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016). Principiul constituţional al legalităţii căilor de atac, preluat şi de Codul de procedură civilă în art. 457 alin. (1), nu face altceva decât să stabilească expres că legea este cea care recunoaşte sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac, iar nu judecătorul sau părţile dintr-un proces (a se vedea Decizia nr. 41 din 31 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 24 mai 2017). 17. Totodată, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că accesul liber la justiţie nu presupune ca, în toate cauzele, să fie asigurat la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în faţa instanţelor judecătoreşti în condiţii de egalitate, poate stabili reguli deosebite, pentru situaţii care se diferenţiază în mod obiectiv (în acest sens, a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). 18. În cauză, autoarea excepţiei ridică o problemă de aplicare a textului de lege criticat, susţinând că acesta este neconstituţional în măsura în care calea extraordinară de atac a revizuirii (întemeiată, în speţă, pe cazul prevăzut de art. 509 pct. 5 din Codul de procedură civilă) ar putea fi introdusă doar împotriva hotărârilor judecătoreşti care evocă fondul, pronunţate de prima instanţă sau de instanţa de apel, iar nu şi atunci când cererea de revizuire este îndreptată împotriva unei decizii pronunţate în recurs împotriva unei hotărâri în materie disciplinară a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. În susţinerea tezei potrivit căreia revizuirea ar fi admisibilă şi atunci când vizează acest tip de hotărâri, autoarea excepţiei face referire la caracterul devolutiv al recursului pronunţat în acest caz, care implică o reanalizare a chestiunilor de fond. 19. Este adevărat că, în ceea ce priveşte recursul care poate fi formulat împotriva hotărârii de sancţionare pronunţate de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, a cărui soluţionare este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi care era prevăzut de art. 49 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, Curtea a reţinut că trebuie calificat ca o veritabilă cale de atac, devolutivă, împotriva hotărârii organului disciplinar, cale de atac soluţionată de către o instanţă judecătorească - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - prin luarea în considerare a tuturor aspectelor şi prin verificarea atât a legalităţii procedurii, cât şi a temeiniciei hotărârii instanţei disciplinare. De altfel, în prezent, Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1105 din 16 noiembrie 2022, consacră acest tip de recurs la art. 51 alin. (3) şi prevede în mod expres caracterul său devolutiv în art. 51 alin. (4). 20. În acelaşi timp, cu privire la revizuirea hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs, Curtea Constituţională a reţinut că se poate cere atunci când acestea evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră constatate, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea dată până la acel moment. Curtea a arătat că hotărârile instanţelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanţele admit recursul şi, rejudecând cauza dedusă judecăţii, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, nefăcând astfel obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost respins (Decizia nr. 156 din 14 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 27 mai 2019, paragraful 17). 21. Faţă de cele mai sus arătate cu privire la calea de atac a revizuirii, astfel cum au fost reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, rezultă că, în sine, prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă nu conţin niciun viciu de neconstituţionalitate, necontravenind dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate în motivarea excepţiei. 22. Autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate critică însă dispoziţiile de lege menţionate din perspectiva modului în care acestea ar fi putut fi aplicate în procesul său. Or, felul în care instanţele judecătoreşti interpretează şi aplică în cauze individual determinate prevederile legale nu poate forma obiect al controlului de constituţionalitate, excedând competenţei Curţii Constituţionale, astfel cum aceasta este detaliată prin art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Sunt neconstituţionale prevederile actelor [...] care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei“ (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 478 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 31 martie 2020, paragraful 25, sau Decizia nr. 135 din 7 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 2 octombrie 2019, paragraful 21). 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) cu referire la pct. 5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Lavinia Nicoleta Coţofană în Dosarul nr. 2.664/1/2018/a3 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 februarie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
