Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Ion Ţicu în Dosarul nr. 1.009/54/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.103D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere că dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, sens în care menţionează jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 13 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.009/54/2015/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Ion Ţicu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat în contextul unui litigiu întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 161/2003. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât instituie un regim discriminatoriu pentru persoanele care ocupă funcţia de primar, prin interdicţia de a ocupa funcţia de administrator la societăţi comerciale, în comparaţie cu alţi aleşi locali (consilieri locali sau judeţeni) cărora nu li se interzice ocuparea unei astfel de funcţii, potrivit art. 88 şi art. 90 din Legea nr. 161/2003. De asemenea, sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 45 privind libertatea economică, deoarece norma de lege criticată interzice persoanelor vizate să exercite o activitate economică, sub sancţiunea pierderii calităţii de ales local sau a interdicţiei de a mai avea această calitate pentru o anumită perioadă, interdicţie ce nu se justifică în raport cu dispoziţiile art. 135 din Constituţie în virtutea cărora economia României este una de piaţă. În plus, interdicţia instituită de legiuitor nu serveşte protejării valorilor reglementate de art. 53 din Constituţie şi nu este proporţională cu situaţia care a determinat-o, în condiţiile în care este sancţionată simpla deţinere a calităţii de administrator într-o societate comercială, fără ca persoana în cauză să fi exercitat în fapt acea funcţie. Totodată, se arată că în Constituţie sunt reglementate incompatibilităţi sau cazuri de încetare a mandatului înainte de termen pentru o serie de funcţii publice, iar funcţia de primar şi cea de consilier local nu se regăsesc printre funcţiile nominalizate, deşi sunt funcţii prevăzute la art. 121 din Legea fundamentală. Prin urmare, pentru această categorie de persoane nu se pot stabili prin lege astfel de limitări. De altfel, prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a arătat care este diferenţa dintre funcţiile nominalizate prin Constituţie pentru care nu se pot stabili limitări prin lege organică şi restul funcţiilor pentru care se pot extinde incompatibilităţile, iar prin art. 87 din Legea nr. 161/2003 şi art. 1 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative s-au adus completări dispoziţiilor constituţionale. Faţă de această împrejurare, prevederile legale criticate trebuie fie anulate potrivit art. 154 din Constituţie, fie declarate neconstituţionale în raport cu art. 150 din Legea fundamentală, întrucât aduc completări art. 121 alin. (1) din acelaşi act normativ. 6. Se mai arată că nicio lege în vigoare nu defineşte propriu-zis instituţia incompatibilităţii, ceea ce generează o incertitudine juridică şi o lipsă de claritate şi coerenţă în legislaţia aplicabilă, precum şi interpretări diferite. În aceste condiţii, se apreciază că întreruperea înainte de termen a mandatului de primar pe motiv de incompatibilitate încalcă principiul supremaţiei interesului public, deoarece, conform art. 91 din Legea nr. 161/2003, încetarea mandatului de primar în caz de incompatibilitate duce la organizarea de alegeri, cu cheltuieli majore. 7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale menţionate în susţinerea acesteia. Incompatibilitatea stabilită prin dispoziţiile legale criticate are ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice, constituind o măsură necesară pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei. În acest context, arată că art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 a mai format obiectul controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare, Curtea Constituţională respingând excepţia de neconstituţionalitate. 8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003. În dinamica legislativă, partea introductivă a art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 a fost modificată prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 2 mai 2017. De asemenea, prevederile legale criticate au fost modificate prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 7 iunie 2017, fiind păstrată soluţia legislativă prin care se instituie anumite incompatibilităţi, însă s-au adus anumite precizări şi s-au adăugat anumite excepţii. Prin urmare, având în vedere contextul în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, motivarea acesteia, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie şi cea prin care se statuează că trebuie să se ţină cont de voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate (Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006), precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să exercite controlul de constituţionalitate asupra prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 astfel cum au produs efecte în cauză, respectiv în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 87/2017, care au următorul cuprins: „(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: [...] d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice;“. 12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) - Egalitatea în faţa legii, ale art. 36 - Dreptul de vot, ale art. 37 - Dreptul de a fi ales, ale art. 41 - Munca şi protecţia socială a muncii, ale art. 45 - Libertatea economică, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 121 - Autorităţi comunale şi orăşeneşti. De asemenea, sunt menţionate prevederile art. 3 cu privire la organizarea, la intervale rezonabile, de alegeri libere cu vot secret din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, ocazie cu care, referitor la problema incompatibilităţilor privind aleşii locali, în esenţă, Curtea a reţinut că: (i) reglementarea reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice; (ii) instituirea unei astfel de reglementări este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcţie publică de autoritate a atribuţiilor ce le revin potrivit Constituţiei, în deplină concordanţă cu principiile imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public; (iii) încetarea mandatului intervine în temeiul legii în situaţia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunţă la una dintre cele două funcţii sau calităţi incompatibile într-un anumit termen prevăzut de lege de la numirea sau alegerea în această funcţie; (iv) activitatea primarilor şi a viceprimarilor, precum şi a preşedinţilor şi a vicepreşedinţilor consiliilor judeţene trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcţionare a acestora (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 69 din 22 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 4 iulie 2018, Decizia nr. 336 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 16 august 2017, Decizia nr. 309 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 4 august 2014, Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 28 aprilie 2011). 14. Referitor la principiul egalităţii în faţa legii, invocat în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, cu valoare de principiu, Curtea a statuat că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). 15. Astfel, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie ca urmare a faptului că incompatibilităţile prevăzute de textul criticat sunt aplicabile numai persoanelor care ocupă funcţia de primar, viceprimar, preşedinte sau vicepreşedinte de consiliu local, iar nu şi altor aleşi locali, Curtea constată că această critică este neîntemeiată, întrucât, pe de o parte, normele legale deduse controlului de constituţionalitate sunt o aplicare a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (3) din Constituţie, în virtutea căruia demnităţile şi funcţiile publice se exercită în condiţiile legii. În acest sens, potrivit art. 80 din Legea nr. 161/2003, care este o transpunere la nivel infraconstituţional a normelor de referinţă cuprinse în Legea fundamentală, incompatibilităţile privind demnităţile publice şi funcţiile publice sunt cele reglementate de Constituţie, de legea aplicabilă autorităţii sau instituţiei publice în care persoanele ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică îşi desfăşoară activitatea, precum şi de dispoziţiile legale în materie (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 347 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 21 iulie 2015, paragraful 22). 16. Pe de altă parte, având în vedere prevederile legale criticate, raportate la cadrul legislativ privind administraţia publică locală (în contextul dat, reprezentat de Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, în prezent abrogată), şi aplicând considerentele de principiu cu privire la egalitatea în drepturi, Curtea observă că legiuitorul a instituit incompatibilităţi specifice fiecărei funcţii. Astfel, pentru funcţia de primar, viceprimar, preşedinte sau vicepreşedinte de consiliu local incompatibilitatea este prevăzută de textul de lege criticat, iar pentru funcţia de consilier local sau consilier judeţean incompatibilitatea este reglementată, după caz, de art. 88-90 din Legea nr. 161/2003. Ca atare, distinct de criteriul alegerii, inerent statutului aleşilor locali, în reglementarea regimului incompatibilităţilor acestora, legiuitorul a avut în vedere atribuţiile şi sarcinile specifice fiecărei funcţii, particularizându-le în raport cu acest din urmă criteriu. Faţă de această împrejurare, Curtea reţine că legiuitorul are competenţa constituţională de a stabili astfel de incompatibilităţi în funcţie de criteriul menţionat, fără ca prin aceasta să fie încălcate prevederile art. 16 din Legea fundamentală (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 13 din 19 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 18 martie 2016, paragrafele 19-23). 17. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea prevederilor art. 36 şi 37 din Constituţie, precum şi ale art. 3 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, deoarece prin stabilirea unor incompatibilităţi între funcţia de primar, viceprimar, preşedinte sau vicepreşedinte de consiliu local şi alte funcţii prevăzute de normele legale în vigoare legiuitorul nu a încălcat dreptul de vot al cetăţenilor şi nici dreptul de a fi ales. Persoanele care ocupă aceste funcţii publice au fost alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile stabilite de legea pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 309 din 5 iunie 2014, precitată, paragraful 38; Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011, precitată). 18. Referitor la dispoziţiile constituţionale ale art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, Curtea constată că acestea nu sunt încălcate prin prevederile de lege criticate, întrucât, potrivit textului constituţional de referinţă, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă, iar prin normele supuse controlului de constituţionalitate se stabilesc limitele în care se exercită funcţiile publice în discuţie. Astfel, incompatibilitatea reglementată de textul de lege criticat nu are ca efect îngrădirea alegerii profesiei sau a locului de muncă, ci se circumscrie regulilor stabilite de legiuitor în vederea funcţionării şi desfăşurării activităţii primarilor şi viceprimarilor, precum şi a preşedinţilor şi a vicepreşedinţilor consiliilor judeţene, fiind o măsură necesară pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011, precitată). 19. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 45 din Constituţie, Curtea constată că acestea nu sunt încălcate prin prevederile de lege criticate, întrucât, potrivit acestor norme de referinţă, este garantată exercitarea în condiţiile legii a accesului liber al persoanelor la o activitate economică. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice, statul având obligaţia să impună reguli de disciplină economică (Decizia nr. 362 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010). Mai mult, Curtea a învederat că principiul libertăţii economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 162 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 19 aprilie 2011). Prin urmare, legiuitorul are competenţa de a stabili conţinutul şi limitele libertăţii economice, în condiţiile în care vizează un scop legitim şi există un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite de legiuitor şi scopul urmărit de acesta (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, paragraful 25, şi Decizia nr. 176 din 24 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005). 20. Or, activitatea primarilor şi a viceprimarilor, precum şi a preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene trebuie să se circumscrie anumitor reguli, iar incompatibilitatea stabilită prin dispoziţiile legale criticate reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice. Prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate, stabilind cu claritate incompatibilităţi specifice aleşilor locali, dau expresie voinţei legiuitorului, care a apreciat că funcţiile publice care obligă la transparenţa modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice sunt incompatibile cu funcţiile private, specifice mediului de afaceri, întrucât cumulul acestora ar putea duce la atingerea interesului public şi a încrederii cetăţenilor în autorităţile administraţiei publice. Astfel, nu se poate îndeplini o funcţie publică ce obligă la transparenţa modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice, dacă, în acelaşi timp, o persoană este angrenată şi în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcţii ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunităţii şi a principiilor care stau la baza statului de drept (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 765 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 8 februarie 2018, paragraful 20; Decizia nr. 13 din 19 ianuarie 2016, precitată, paragrafele 25 şi 26; Decizia nr. 347 din 7 mai 2015, precitată, paragraful 21). 21. Faţă de această împrejurare, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea observă că acestea nu au incidenţă în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituţionale invocate, deoarece prevederile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale (Decizia nr. 267 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020) în sensul prevăzut de textul constituţional. 22. Cât priveşte dispoziţiile constituţionale ale art. 121, invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că instituirea prin lege a unor incompatibilităţi privind aleşii locali nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind autorităţile comunale şi orăşeneşti; aceste norme de referinţă constituţionalizează principiul legalităţii în ceea ce priveşte autorităţile comunale şi orăşeneşti, statuând că primarii şi consiliile locale funcţionează în condiţiile legii, principiu care are aplicabilitate, în contextul dat, cu prevederile art. 16 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora, astfel cum s-a arătat mai sus, demnităţile şi funcţiile publice se exercită în condiţiile legii, astfel încât activitatea primarilor şi a consilierilor locali trebuie să se circumscrie regulilor pe care, în aplicarea normelor constituţionale, legiuitorul le-a edictat, în vederea creării cadrului de funcţionare a acestora, fără ca aceasta să aibă semnificaţia completării Legii fundamentale (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 93 din 3 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 21 mai 2015, şi Decizia nr. 91 din 3 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 25 mai 2015). 23. În ceea ce priveşte celelalte aspecte învederate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, stabilirea în concret a stării de incompatibilitate a alesului local revine instanţei judecătoreşti care, cu prilejul soluţionării acţiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, analizează particularităţile fiecărei speţe, în lumina dispoziţiilor legale incidente în materie, astfel încât soluţia pronunţată să corespundă scopului legii de asigurare a imparţialităţii, protejare a interesului social şi evitare a conflictului de interese (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, Decizia nr. 114 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 13 mai 2016, şi Decizia nr. 774 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 16 martie 2017). 24. Faţă de cele prezentate, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor criticate, în raport cu dispoziţiile constituţionale menţionate în susţinerea acesteia, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ion Ţicu în Dosarul nr. 1.009/54/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
