Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────┬───────────────────────┐
│Valer Dorneanu│- preşedinte │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marieta Safta │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
└──────────────┴───────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Irina Ioana Kuglay. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Mihai-Teodor Trucă în Dosarul nr. 2.211/292/2018 al Judecătoriei Roşiori de Vede. Cauza formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.374 D/2019. 2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, referindu-se, în esenţă, la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 819 din 12 decembrie 2017, ale cărei considerente se aplică întocmai. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 8 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.211/292/2018, Judecătoria Roşiori de Vede a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, ridicată de Mihai-Teodor Trucă într-o cauză vizând infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) din Codul penal. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 336 alin. (1) din Codul penal încalcă prevederile constituţionale şi convenţionale menţionate, întrucât nu respectă exigenţele referitoare la calitatea legii. Din modul de definire a infracţiunii nu poate fi determinată condiţia cu privire la momentul la care este necesar să existe îmbibaţia alcoolică în sânge pentru a se constata întrunirea elementului material al laturii obiective a infracţiunii. Astfel, începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 732 din 16 decembrie 2014, prin care Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal este neconstituţională - în absenţa intervenţiei legislative prevăzute de art. 147 alin. (1) din Constituţie -, dispoziţiile art. 336 alin. (1) din Codul penal nu mai prevăd condiţia referitoare la momentul la care este necesară existenţa îmbibaţiei alcoolice în sânge pentru a se putea constata întrunirea elementului material al laturii obiective a infracţiunii. Se consideră că, în absenţa acestei condiţii esenţiale din norma de incriminare, destinatarii legii penale nu pot avea o reprezentare clară a elementelor constitutive ale infracţiunii, astfel încât să prevadă consecinţele ce decurg din nerespectarea normei şi să îşi adapteze conduita potrivit acesteia. Se invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la accesibilitatea şi previzibilitatea legii (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 20 mai 1999, pronunţată în Cauza Rekvenyi împotriva Ungariei, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, şi Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României). 6. Se mai arată şi că fapta prevăzută de art. 336 alin. (1) din Codul penal iese din sfera ilicitului penal, deoarece textul devine inaplicabil în absenţa condiţiei menţionate mai sus, care reprezintă o cerinţă esenţială a infracţiunii. Considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 732 din 16 decembrie 2014 - conform cărora infracţiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) din Codul penal este o infracţiune de pericol şi se consumă la momentul săvârşirii ei, astfel că, odată cu oprirea în trafic, încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispoziţiile legii - nu înlătură exigenţele de ordin constituţional privind punerea de acord de către autoritatea legiuitoare a prevederilor constatate ca fiind neconstituţionale cu Legea fundamentală, deoarece nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii, aşa cum prevede art. 23 alin. (12) din Constituţie. Considerentele deciziei mai sus menţionate nu pot adăuga la lege, întrucât, pe de o parte, Curtea Constituţională nu este legislator pozitiv, iar, pe de altă parte, instanţele judecătoreşti nu au competenţa de a legifera, prin substituirea autorităţii competente în domeniu (Decizia Curţii Constituţionale nr. 838 din 27 mai 2009). Astfel, Parlamentul are competenţa exclusivă de a reglementa prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. 7. În continuare se dezvoltă o serie de consideraţii referitoare la principiul activităţii legii penale, arătându-se că, în situaţiile în care o infracţiune a fost săvârşită sub imperiul vechii legi penale, principiul mitior lex, consacrat la nivel constituţional prin art. 15 alin. (2), impune aplicarea legii penale mai favorabile, prevedere preluată şi în art. 5 din Codul penal. Aşa fiind, judecătorul nu poate utiliza metoda comparaţiei diferenţiale pentru a face o combinaţie între dispoziţiile art. 336 alin. (1) din Codul penal înainte de declararea acestora ca parţial neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 732 din 16 decembrie 2014 şi cele ale art. 336 alin. (1) din Codul penal de după decizia menţionată în scopul conservării incriminării, astfel încât fapta de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică determinată să întrunească elementul material al laturii obiective a acestei infracţiuni. Este considerat inacceptabil punctul de vedere conform căruia dispoziţiile art. 336 alin. (1) din Codul penal pot fi aplicate, fără nicio restricţie, prin ignorarea sintagmei „la momentul prelevării mostrelor biologice“ - constatată ca fiind neconstituţională -, întrucât această sintagmă reprezintă o condiţie/cerinţă esenţială cu privire la elementul material al laturii obiective a infracţiunii, care determină graniţa dintre contravenţie şi infracţiune prin fixarea momentului la care trebuie să existe îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Conţinutul constitutiv al infracţiunii este o parte componentă a conţinutului juridic al acesteia şi constă în condiţiile necesare pentru existenţa infracţiunii pe care le realizează făptuitorul. Pe baza acestui conţinut constitutiv are loc tragerea la răspundere penală, căci fapta este incriminată numai în configuraţia ei tipică, iar judecătorul nu poate distruge tipicitatea conţinutului constitutiv al faptei, orice interpretare vizând norma penală în integralitatea ei. 8. Se subliniază necesitatea punerii de acord de către Parlament, în temeiul art. 147 alin. (1) din Legea fundamentală, a prevederilor neconstituţionale din cuprinsul art. 336 alin. (1) din Codul penal cu dispoziţiile Constituţiei. 9. Judecătoria Roşiori de Vede apreciază că excepţia este neîntemeiată, întrucât celelalte prevederi din cuprinsul art. 336 alin. (1) din Codul penal, ce nu au fost declarate neconstituţionale, sunt suficient de clare şi previzibile şi pot fi aplicate chiar şi în lipsa intervenţiei legiuitorului, ca urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 732 din 16 decembrie 2014, avânduse în vedere alcoolemia din momentul conducerii autovehiculului, la fel ca în reglementarea anterioară. 10. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 336 alin. (1) din Codul penal, având următorul cuprins: „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.“ Prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal este neconstituţională. 14. În susţinerea excepţiei se invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) cu privire la principiul legalităţii, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei, precum şi ale art. 20 alin. (2) cu referire la art. 7 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 336 alin. (1) din Codul penal au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind, de exemplu, Decizia nr. 819 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 1 martie 2018, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată. 16. În acel cadru, Curtea a constatat că, prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal este neconstituţională, întrucât aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul respectării legilor şi ale art. 20 referitor la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 7 paragraful 1 referitor la legalitatea incriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 17. Potrivit celor reţinute în decizia citată, condiţia ca îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează consumarea infracţiunii la un moment ulterior săvârşirii ei, în condiţiile în care, de esenţa infracţiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârşirii lor. Stabilirea gradului de îmbibaţie alcoolică şi, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcţie de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârşirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu şi exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicţie cu normele constituţionale şi convenţionale mai sus menţionate. Or, modalitatea de incriminare prin acordarea de relevanţă penală valorii alcoolemiei din momentul prelevării mostrelor biologice nu permite destinatarilor normei penale să prevadă consecinţele nerespectării acesteia (paragrafele 24-27). 18. Având în vedere considerentele cuprinse în decizia de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate precitată, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 819 din 12 decembrie 2017, că dispoziţiile art. 336 alin. (1) din Codul penal îndeplinesc cerinţele de claritate, accesibilitate şi previzibilitate ale legii. Astfel, în temeiul prevederilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Legea fundamentală, ca efect al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 732 din 16 decembrie 2014, dispoziţiile art. 336 alin. (1) din Codul penal incriminează fapta de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care la momentul depistării în trafic, şi nu la momentul prelevării mostrelor biologice are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Ca atare, elementul material al laturii obiective a infracţiunii reglementate de art. 336 alin. (1) din Codul penal se realizează prin acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care are o alcoolemie peste limita legală, momentul săvârşirii acestei infracţiuni de pericol fiind cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. 19. Aşadar, Curtea a constatat că textul de lege criticat oferă conducătorilor auto o reprezentare clară a elementelor constitutive ale infracţiunii, astfel încât aceştia pot să prevadă consecinţele ce decurg din nerespectarea normei şi să îşi adapteze conduita în mod corespunzător, în sensul ca în momentul conducerii vehiculului să nu aibă o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, stabilirea alcoolemiei presupunând efectuarea analizei toxicologice şi calculul retroactiv al alcoolemiei existente la momentul depistării în trafic. Totodată, Curtea a observat şi faptul că destinatarii textului de lege criticat desfăşoară o activitate cu risc permis, scop în care sunt supuşi unor forme de şcolarizare, aşa încât este vorba de persoane avizate şi diligente, care, pe durata deţinerii permisului de conducere, au obligaţia de a rămâne la curent cu normele legale în materie. Curtea a reţinut, totodată, că în acelaşi sens este şi Decizia nr. 317 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 7 august 2017. 20. Ca urmare, pentru aceleaşi motive, care îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, nu se poate reţine pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) cu privire la principiul legalităţii, a art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei şi nici a art. 20 alin. (2) cu referire la art. 7 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 21. Referitor la prevederile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, se constată că, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, aplicarea cerinţei procesului echitabil se impune numai în legătură cu procedura de desfăşurare a litigiului, iar nu şi în ceea ce priveşte cadrul juridic sancţionator al faptelor, adică în domeniul dreptului substanţial, întrucât din cuprinsul textului constituţional invocat nu se poate desprinde concluzia că aplicarea cerinţei procesului echitabil ar trebui să excedeze necesităţii asigurării garanţiilor procesuale, spre a se intra în materii din câmpul dreptului substanţial. 22. Curtea reţine şi faptul că, din punct de vedere legal, calculul alcoolemiei la momentul săvârşirii faptei se efectuează cu respectarea metodologiei de prelevare a probelor biologice, prevăzută în Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.512/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind recoltarea, depozitarea şi transportul probelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor sau produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 20 decembrie 2013, coroborată cu metodele de calcul ştiinţific puse la dispoziţie de medicina legală. Aceste aspecte constituie însă probleme de aplicare a prevederilor legale criticate, neputând face, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiectul controlului de constituţionalitate. În acelaşi sens este Decizia nr. 24 din 19 ianuarie 2021*), nepublicată la data pronunţării prezentei decizii. *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 24 din 19 ianuarie 2021 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 12 aprilie 2021. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihai-Teodor Trucă în Dosarul nr. 2.211/292/2018 al Judecătoriei Roşiori de Vede şi constată că dispoziţiile art. 336 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Roşiori de Vede şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 8 aprilie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
