Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Fabian Niculae │- magistrat-asistent│
└─────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Banca Românească - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.721/180/2016 al Judecătoriei Bacău şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.206D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.243D/2016, nr. 1.381D/2016, nr. 1.436D/2016, nr. 1.448D/2016, nr. 1.465D/2016, nr. 1.484D/2016, nr. 1.485D/2016, nr. 1.497D/2016, nr. 1.535D/2016, nr. 1.611D/2016, nr. 1.612D/2016, nr. 1.654D/2016 şi nr. 1.904D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Banca Românească - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.874/180/2016 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă, în dosarele nr. 6.205/1.748/2016 şi nr. 7.056/1.748/2016 ale Judecătoriei Cornetu, în Dosarul nr. 3.915/221/2016 al Judecătoriei Deva - Secţia civilă, în Dosarul nr. 13.416/212/2016 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, în Dosarul nr. 14.451/325/2016 al Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 13.215/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 din Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 4.829/279/2016 al Judecătoriei Piatra-Neamţ, în dosarele nr. 13.771/301/2016 şi nr. 14.407/301/2016 ale Judecătoriei Sectorului 3 din Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 17.197/245/2016 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 6.787/196/2016 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 1.959/257/2016 al Judecătoriei Mediaş. 4. La apelul nominal se prezintă, în Dosarul nr. 1.465D/2016, partea Costel Tătaru, iar în Dosarul nr. 1.497D/2016, partea Cosmin Constantin Armăşescu. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.286D/2016, nr. 1.613D/2016, nr. 1.614D/2016, nr. 1.659D/2016, nr. 2.163D/2016 şi nr. 2.606D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.056/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 din Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 7.509/196/2016 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, în Dosarul nr. 9.114/200/2016 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, în Dosarul nr. 9.819/211/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.160/252/2016 al Judecătoriei Lugoj şi în Dosarul nr. 9.154/1.748/2016 al Judecătoriei Cornetu. De asemenea, preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.287D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 5 alin. (2) şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.815/315/2016 al Judecătoriei Târgovişte, precum şi în Dosarele nr. 1.445D/2016 şi nr. 1.534D/2016 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.543/180/2016 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 12.438/280/2016 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă. 6. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 7. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.243D/2016, nr. 1.286D/2016, nr. 1.287D/2016, nr. 1.381D/2016, nr. 1.436D/2016, nr. 1.445D/2016, nr. 1.448D/2016, nr. 1.465D/2016, nr. 1.484D/2016, nr. 1.485D/2016, nr. 1.497D/2016, nr. 1.534D/2016, nr. 1.535D/2016, nr. 1.611D/2016, nr. 1.612D/2016, nr. 1.613D/2016, nr. 1.614D/2016, nr. 1.654D/2016, nr. 1.659D/2016, nr. 1.904D/2016, nr. 2.163D/2016 şi nr. 2.606D/2016 la Dosarul nr. 1.206D/2016. 8. Atât părţile prezente, cât şi reprezentantul Ministerului Public pun concluzii de conexare a dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.243D/2016, nr. 1.286D/2016, nr. 1.287D/2016, nr. 1.381D/2016, nr. 1.436D/2016, nr. 1.445D/2016, nr. 1.448D/2016, nr. 1.465D/2016, nr. 1.484D/2016, nr. 1.485D/2016, nr. 1.497D/2016, nr. 1.534D/2016, nr. 1.535D/2016, nr. 1.611D/2016, nr. 1.612D/2016, nr. 1.613D/2016, nr. 1.614D/2016, nr. 1.654D/2016, nr. 1.659D/2016, nr. 1.904D/2016, nr. 2.163D/2016 şi nr. 2.606D/2016 la Dosarul nr. 1.206D/2016, care este primul înregistrat. 9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţilor prezente, care pun concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. 10. În continuare, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi şi ale art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, 7 şi 8, ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 11 teza întâi raportat la art. 3 teza întâi şi ale art. 11 teza a doua, şi de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la celelalte dispoziţii legale criticate. În sensul celor menţionate, reprezentantul Ministerului Public invocă jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 11. Prin încheierile din 27 iunie şi 29 iulie 2016, pronunţate în dosarele nr. 7.721/180/2016 şi nr. 10.874/180/2016, Judecătoria Bacău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. 12. Prin încheierile din 27 iunie şi 7 iulie 2016, pronunţate în dosarele nr. 6.205/1.748/2016 şi nr. 7.056/1748/2016, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. 13. Prin Încheierea din 4 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.915/221/2016, Judecătoria Deva - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. 14. Prin Încheierea din 25 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 13.416/212/2016, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. 15. Prin Încheierea din 14 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 14.451/325/2016, Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. 16. Prin Încheierea din 2 august 2016, pronunţată în Dosarul nr. 13.215/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 din Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. 17. Prin Încheierea din 22 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.829/279/2016, Judecătoria Piatra-Neamţ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. 18. Prin încheierile din 29 iulie şi 18 august 2016, pronunţate în dosarele nr. 13.771/301/2016 şi nr. 14.407/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 din Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. 19. Prin Încheierea din 23 august 2016, pronunţată în Dosarul nr. 17.197/245/2016, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. 20. Prin Încheierea din 23 august 2016, pronunţată în Dosarul nr. 6.787/196/2016, Judecătoria Brăila - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. 21. Prin Încheierea din 22 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.959/257/2016, Judecătoria Mediaş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. 22. Prin Încheierea din 30 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 13.056/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 din Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. 23. Prin Încheierea din 29 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.815/315/2016, Judecătoria Târgovişte a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 5 alin. (2) şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. 24. Prin Încheierea din 20 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 10.543/180/2016, Judecătoria Bacău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. 25. Prin Încheierea din 9 august 2016, pronunţată în Dosarul nr. 12.438/280/2016, Judecătoria Piteşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. 26. Prin Încheierea din 23 august 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.509/196/2016, Judecătoria Brăila - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. 27. Prin Încheierea din 23 august 2016, pronunţată în Dosarul nr. 9.114/200/2016, Judecătoria Buzău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. 28. Prin Încheierea din 8 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 9.819/211/2016, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. 29. Prin Încheierea din 6 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.160/252/2016, Judecătoria Lugoj a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. 30. Prin Încheierea din 19 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 9.154/1.748/2016, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. 31. Excepţia a fost ridicată de reclamanta Banca Românească - S.A. din Bucureşti şi de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti, în dosare având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la notificările formulate la darea în plată a unor bunuri, contestaţii formulate conform Legii nr. 77/2016. 32. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, prin raportare la art. 1 alin. (4) coroborat cu art. 126 alin. (1) din Constituţie deoarece, în temeiul acestor norme constituţionale, legiuitorul nu poate interveni asupra raporturilor juridice consfinţite pe calea hotărârilor judecătoreşti, care se bucură de autoritate de lucru judecat. Legea nr. 77/2016, însă, prin art. 8 alin. (5), intervine asupra măsurilor stabilite de către instanţele judecătoreşti în două moduri, şi anume, atât asupra litigiilor în care instanţa a pronunţat o hotărâre definitivă şi/sau irevocabilă, cât şi în cele aflate în faza executărilor silite, stabilind că atât consumatorii împotriva cărora s-a pronunţat de către instanţele judecătoreşti o hotărâre cu privire la contractul de credit, cât şi cei care se află în executare silită pot solicita creditorului ştergerea datoriei decurgând din contractul de credit în integralitate, indiferent de stadiul procedurii judiciare sau extrajudiciare. Cu alte cuvinte, noua lege intervine asupra caracterului executoriu şi/sau definitiv al unei hotărâri judecătoreşti, precum şi asupra modalităţii de încetare a unei executări silite, stabilind că un consumator, indiferent de situaţia juridică la care este parte, poate solicita instanţei modificarea acesteia în virtutea noii legi. Aşa fiind, apreciază că Legea nr. 77/2016 contravine principiului separaţiei puterilor în stat. 33. Se mai afirmă că prevederile legale criticate încalcă principiile previzibilităţii şi accesibilităţii legii, întrucât i se impune creditorului ipotecar să accepte bunul în orice condiţii, cu efect liberatoriu, sub sancţiunea pronunţării împotriva sa a unei hotărâri judecătoreşti care să confirme transferul dreptului de proprietare în patrimoniul său. Se mai arată că legiuitorul modifică destinaţia bunului, afectat iniţial garantării executării unui contract de credit, în bun ce serveşte ca mijloc de plată cu efect liberatoriu. În plus, Legea nr. 77/2016 nu menţine, pe întreaga perioadă a derulării contractului de credit, efectele prevăzute de părţi sau care ar fi putut fi prevăzute la încheierea acestuia. Art. 3 din Legea nr. 77/2016 dispune că dispoziţiile sale derogă de la Codul civil, fără a se indica expres textul/articolul de la care se derogă. În sfârşit, întrucât regimul juridic general al proprietăţii trebuie să fie reglementat, potrivit Constituţiei, prin lege organică, şi dispoziţiile derogatorii de la acest regim trebuie să fie reglementate prin lege organică, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul Legii nr. 77/2016. 34. Referitor la art. 15 alin. (2) din Constituţie, care consacră principiul neretroactivităţii legii civile, se susţine că, în totală contradicţie cu dispoziţiile Constituţiei şi legii civile, legiuitorul a stabilit, prin art. 11 din Legea nr. 77/2016, că aceasta este aplicabilă atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată, inclusiv contractelor care formează obiectul unei executări silite. Se arată că, astfel cum este prevăzut de art. 8 alin. (5) din actul normativ criticat, dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului. Deşi legea nu prevede o clasificare sau exemplificare a noţiunii de contract în derulare, din examinarea legii în ansamblu, autoarele excepţiei apreciază că aceasta se aplică: contractelor încheiate înainte de intrarea în vigoarea legii şi care constituie titluri executorii în cadrul executărilor silite, precum şi contractelor care au format sau formează obiectul unor dosare supuse soluţionării instanţelor de judecată pentru a stabili legalitatea acestora, preţul acestora, etc. Prin compararea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie cu cele ale art. 11 din Legea nr. 77/2016, este evident că legea dării în plată nu poate fi aplicabilă decât contractelor încheiate după intrarea în vigoare a acesteia. Totodată, arată că legea dării în plată stabileşte că aceasta se aplică atât contractelor de credit încheiate direct cu instituţiile bancare, cât şi celor cesionate de acestea altor persoane juridice, instituţii nebancare. În susţinerea criticii referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2), autoarele excepţiei invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, exemplu fiind Decizia nr. 745 din 3 noiembrie 2015. 35. Se arată că modalitatea de rambursare, prin plată, a creditului este un element asupra căruia părţile contractului cad de acord, obligatoriu şi definitiv, la momentul încheierii acestuia, aceasta reprezentând o situaţie juridică consumată la momentul încheierii contractului. De aceea nu se poate susţine că părţile realizează un nou acord cu fiecare plată a ratei de credit. În continuare, se mai arată că, la data încheierii contractului, legislaţia nu prevedea, ca modalitate alternativă de stingere a obligaţiei, darea în plată. Din acest motiv, o intervenţie ulterioară a legiuitorului, în sensul obligării creditorului de a accepta darea în plată a imobilului ce face obiectul garanţiei, înşeală aşteptarea legitimă a creditorului de la momentul încheierii contractului şi este, ca atare, retroactivă. 36. În ceea ce priveşte art. 44 din Constituţie, privind dreptul de proprietate privată, se susţine că prevederile art. 1 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 stabilesc că pot face obiectul dării în plată inclusiv imobilele care au fost date în garanţie la încheierea contractelor de credit, care în prezent au fost cesionate altor persoane juridice - diferite de instituţiile financiare. Or, aceste prevederi contravin dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, atât timp cât micşorează dreptul de proprietate şi patrimoniul cesionarului. 37. Arată că, în cazul creanţelor actuale ale băncilor, acestea reprezintă un drept câştigat sub imperiul vechii legi, iar anularea debitelor deja scadente ar echivala cu o expropriere fără niciun fel de despăgubire, întrucât creditorul este îndreptăţit să primească preţul pentru serviciile prestate, cel puţin până la momentul transmiterii notificării în baza Legii nr. 77/2016. Or, în aceste cazuri, practica instanţei de contencios constituţional a stabilit că este aplicabilă teoria drepturilor câştigate, teorie potrivit căreia legea nu mai poate retroactiva în cazul în care un drept a fost deja inclus în patrimoniul unei persoane. Această teorie este aplicabilă şi în cazul contractelor de credit în desfăşurare, dar care au fost supuse deja controlului unei instanţe de judecată, care a stabilit întinderea obiectului şi preţul acestuia, şi nu numai. A veni şi a interveni asupra unui drept care a fost constituit în patrimoniul creditorului în temeiul unui act juridic care a trecut de controlul unei instituţii juridice şi asupra căruia nu se mai poate interveni înseamnă a se încălca nu numai un drept de proprietate al creditorului, dar şi prevederile procedurale care conferă caracter definitiv sau irevocabil acelui act. 38. Se mai arată că, din perspectiva dreptului fundamental de proprietate, acesta este în mod evident limitat, întrucât statul intervine în acordul de voinţă deja format cu privire la stingerea împrumutului. În acest fel se ajunge la o veritabilă expropriere, realizată în favoarea unei terţe persoane de drept privat, fără a exista însă o garanţie oferită creditorului. 39. Autoarele arată că scopul urmărit de legiuitor - degrevarea de datorii a unei categorii limitate de debitori din contractele de credit bancar - nu constă în satisfacerea unui interes general. Susţin că legea criticată nu respectă condiţia referitoare la necesitatea restrângerii exerciţiului dreptului de proprietate, întrucât legiuitorul avea la dispoziţie instituţia juridică a impreviziunii, mai puţin restrictivă în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de proprietate privată. Cu referire la încălcarea principiului proporţionalităţii, autoarele susţin că nu există o justificare raţională pentru stabilirea unui tratament juridic identic pentru situaţii diferite, cu efectul instituirii unei poveri excesive asupra creditorului. Tratamentul juridic al debitorilor care se pot prevala de dispoziţiile legii criticate este identic atâta vreme cât aceasta nu stabileşte criterii de diferenţiere a debitorilor care se află în imposibilitate de plată, de cei care nu se află în această situaţie. Consecinţa unei asemenea omisiuni este că banca este obligată să suporte, în mod nejustificat, atingerile aduse dreptului său de proprietate generate de liberarea de datorie inclusiv a debitorilor care nu se află în imposibilitate efectivă de plată. 40. Raportat la art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, privind Economia, se susţine că Legea nr. 77/2016 instituie în sarcina creditorilor - indiferent de calitatea acestora, instituţii de credit, cesionari sau alte persoane, obligaţii severe cu privire la modalitatea de administrare a patrimoniului acestora, prin impunerea preluării imediate a unui bun imobil cu care a fost garantat contractul de credit şi a eliminării oricăror sume ce urmau a fi recuperate de aceştia în baza contractului de credit odată cu obţinerea proprietăţii asupra imobilului respectiv. Apreciază că modificarea politicii de creditare, după adoptarea Legii nr. 77/2016, face dovada faptului că statul român a intervenit în mod forţat într-un contract negociat între părţi, încălcându-se astfel principiul libertăţii comerţului. Prin adoptarea acestei legi, instituţiile de creditare sunt forţate să fie parte într-un contract ale cărui condiţii nu şi le-au dorit niciodată. Aşa fiind, Legea nr. 77/2016 intervine asupra liberei iniţiative a părţilor, modificând preţul şi obligaţiile părţilor dintr-un act juridic care are la bază manifestarea de voinţă a părţilor contractante, încălcându-se astfel principiul libertăţii comerţului. 41. În fine, în ceea ce priveşte susţinerile referitoare la încălcarea principiului securităţii juridice, autoarele excepţiei de neconstituţionalitate susţin că Legea nr. 77/2016 aduce atingere acestui principiu deoarece prevede posibilitatea retroactivării legii civile, intervine peste principiul pacta sunt servanda, dispunând peste voinţa părţilor la mult timp după realizarea raportului juridic dintre acestea, şi creează, totodată, un dezechilibru în interpretarea unitară a legii. Apreciază, astfel, că prevederile Legii nr. 77/2016 sunt total incerte şi instituie doar noţiunea de contract în derulare, fără a da o explicaţie aferentă acestor contracte. 42. Judecătoria Bacău - Secţia civilă, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate în Dosarul nr. 1.206D/2016, pronunţându-se numai asupra condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate. 43. Judecătoria Bacău - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.484D/2016, apreciază că, în aparenţă, Legea nr. 77/2016 încalcă principiul neretroactivităţii legii şi dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate. Legea dării încalcă dreptul de proprietate al băncilor în măsura în care se instituie un mecanism forţat de dare în plată şi, respectiv, de stingere a datoriei, cu suspendarea de drept a tuturor efectelor contractului şi a tuturor procedurilor în curs, doar în temeiul unei notificări, ca act unilateral al debitorului, fără să existe nicio alternativă de adaptare judiciară a contractului şi fără ca aceste măsuri extrem de grave să fie condiţionate de lipsa veniturilor şi a bunurilor debitorului, adică de starea lui de insolvabilitate, cel puţin aşa cum este înţeleasă în dreptul comun. 44. Judecătoria Cornetu, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate în Dosarul nr. 1.535D/2016, pronunţându-se numai asupra condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate. 45. Judecătoria Cornetu, în Dosarul nr. 1.243D/2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 46. Judecătoria Deva - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 1.381D/2016 că prevederile Legii nr. 77/2016 nu încalcă dispoziţiile Constituţiei, legiuitorul având dreptul de a interveni şi a institui un nou mod de stingere a unei obligaţii. 47. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 1.436D/2016 că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 48. Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarul nr. 1.448D/2016, pronunţându-se numai asupra condiţiilor de admisibilitate a acesteia. 49. Judecătoria Sectorului 4 din Bucureşti - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 1.465D/2016 că legea criticată nu încalcă prevederile Constituţiei, legiuitorul având dreptul a interveni şi a institui un nou mod de stingere a unei obligaţii. Or, instituirea unui nou mod de stingere a obligaţiilor nu modifică clauzele contractuale, ci doar posibilităţile de executare, care oricum nu erau prevăzute în contract. 50. Judecătoria Piatra-Neamţ apreciază în Dosarul nr. 1.485D/2016 că prevederile Legii nr. 77/2016 nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. 51. Judecătoria Sectorului 3 din Bucureşti - Secţia civilă opinează în Dosarul nr. 1.497D/2016, în sensul caracterului întemeiat al excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 77/2016 prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a). În ceea ce priveşte critica formulată prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie, instanţa de judecată apreciază că aceasta este neîntemeiată, prevederile legale criticate nefiind de natură să încalce principiul separaţiei puterilor în stat, prin imixtiunea puterii legislative în procesul de realizare a justiţiei. 52. Judecătoria Sectorului 3 din Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.654D/2016, consideră că legea criticată este constituţională. Prin aplicarea legii, creditorul primeşte drept prestaţie echivalentă bunul imobil ipotecat în favoarea sa, fără ca prin aceasta să fie încălcate prevederile art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea de drepturi, art. 44 alin. (1)-(3) sau art. 45 din Constituţie. Protecţia consumatorilor persoane fizice şi a dreptului la locuinţă familială a debitorului reprezintă scopuri legitime care justifică ingerinţa legiuitorului, normele legale sunt previzibile, iar măsura este proporţională. 53. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 1.611D/2016 că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile legale criticate nefiind contrare normelor constituţionale invocate. 54. Judecătoria Brăila - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 1.612D/2016 că textele de lege criticate nu contravin normelor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4), coroborat cu art. 126 alin. (1), art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza a doua, art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi nici principiului securităţii juridice. 55. Judecătoria Mediaş apreciază în Dosarul nr. 1.904D/2016 că Legea nr. 77/2016 intră în contradicţie cu principiul consacrat de art. 135 din Constituţie, referitor la libertatea comerţului, întrucât statul intervine prin modificarea prestaţiilor unor contracte de credit, astfel cum acestea au fost convenite şi asumate de părţile contractante în cadrul unor convenţii pe care le-au încheiat în mod voluntar. 56. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 57. Guvernul apreciază, în punctul de vedere exprimat în dosarele nr. 1.206D/2016 şi nr. 1.465D/2016, că stingerea datoriilor contractate sub imperiul legii vechi prin darea în plată, astfel cum este reglementată prin dispoziţiile Legii nr. 77/2016, reprezintă o încălcare a principiului neretroactivităţii, deoarece prin contractul de credit, părţile şi-au stabilit obligaţiile reciproce şi modalitatea concretă de executare, iar una dintre părţi (creditorul) şi-a executat în întregime obligaţiile asumate sub imperiul legii vechi, fiind îndreptăţită la contraprestaţia în modalitatea prevăzută de legea de la data contractării. Prin aplicarea Legii nr. 77/2016 contractelor încheiate anterior intrării în vigoare se modifică însuşi obiectul obligaţiei asumate de consumator prin încheierea contractului de credit. Astfel, având în vedere că Legea dării în plată nu stabileşte doar o modalitate de stingere a obligaţiilor, ci modifică esenţial raportul juridic ce derivă din contract prin schimbarea întregului regim juridic care era aplicabil la momentul încheierii contractului, este încălcat principiul reglementat de art. 15 din Constituţie. 58. Mai mult, potrivit art. 8 alin. (5) din Legea dării în plată, consumatorul ce deja a fost supus unei executări silite, dar care încă înregistrează debite faţă de bancă, are dreptul să ceară instanţei să constate stingerea acestor datorii. Astfel, dacă legea creează o situaţie juridică nouă, ea nu ar putea să prevadă că noua situaţie juridică s-a născut din fapte anterioare intrării sale în vigoare sau, după caz, organul de jurisdicţie nu ar putea decide că situaţia juridică reglementată doar de legea nouă s-a născut din fapte care au avut loc înainte de intrarea în vigoare, ataşându-le un efect nou. 59. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 60. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 61. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, precum şi a legii în ansamblul său, care au următorul cuprins: - Art. 1 alin. (3): „Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în cazul în care creanţa creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea şi/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori.“; – Art. 3: „Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord.“; – Art. 4: "(1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială; b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit; c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă; d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.(2) În situaţia în care executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului.;" – Art. 5 alin. (2): „Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă şi stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convenţional al instituţiei de credit să se prezinte la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalităţi, izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.“; – Art. 8 alin. (5): „Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.“; – Art. 10: "(1) La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, potrivit prevederilor art. 8 sau, după caz, ale art. 9, va fi stinsă orice datorie a debitorului faţă de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.(2) De dispoziţiile prezentului articol beneficiază şi codebitorul sau fideiusorul care a garantat obligaţia debitorului principal.;" – Art. 11: „În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată.“ 62. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind principiul fundamental al statului de drept, principiul separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale, principiul obligativităţii respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, precum şi principiul securităţii juridice, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 44 alin. (1) şi alin. (2) privind dreptul de proprietate, art. 53 referitor la condiţiile pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale, art. 126 alin. (1) potrivit căruia „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti, stabilite prin lege“, şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) privind Economia. 63. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că atât Legea nr. 77/2016, în ansamblul său, cât şi prevederile art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 5 alin. (2), art. 6-8, în special art. 8 alin. (1), (3) şi (5), art. 10 şi ale art. 11 din acest act normativ au făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare şi prin raportare la aproape toate dispoziţiile constituţionale invocate în cauza de faţă, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017. 64. În prezenta cauză, Curtea constată că, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederile art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua şi art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, precum şi cele ale art. 11 teza întâi sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile“ din aceeaşi lege, sunt încălcate condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]“, precum şi de dispoziţiile art. 29 alin. (3) din acelaşi act normativ, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. 65. Astfel, Curtea reţine că, în cauzele aflate pe rolul instanţei judecătoreşti a quo, contractele de credit au fost încheiate înaintea intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv 1 octombrie 2011. Astfel, Curtea reţine, în plus, că Societatea Raiffeisen - S.A. din Bucureşti a invocat neconstituţionalitatea art. 3 din Legea nr. 77/2016 fără să se raporteze în mod distinct la cele două ipoteze ale acestuia, respectiv ipoteza care vizează inaplicabilitatea noului Cod civil [„Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare“] şi ipoteza care vizează aplicabilitatea vechiului Cod civil. În aceste condiţii, instanţa de contencios constituţional va respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi, din Legea nr. 77/2016, potrivit cărora „Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare“. 66. Faptul că contractele de credit ce fac obiectul cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti care au sesizat Curtea în prezentele dosare au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil este relevant şi în examinarea admisibilităţii excepţiei având ca obiect neconstituţionalitatea tezei a doua a art. 11 din Legea nr. 77/2016. Curtea reţine că, potrivit primei teze a acestuia, dispoziţiile Legii nr. 77/2016 se aplică şi contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de-a doua teze a art. 11, Legea nr. 77/2016 se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât acestea vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016 şi, implicit, a noului Cod Civil. 67. Prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, la paragraful 120, Curtea a constatat că prevederile art. 11 teza întâi raportate la cele ale art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituţionale în măsura în care instanţa judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii. Curtea a statuat în paragraful 120 din decizia menţionată că instanţa judecătorească, în condiţiile manifestării opoziţiei creditorului, poate şi trebuie să facă aplicarea teoriei impreviziunii la contractele în derulare. Astfel, din punct de vedere procedural, instanţa judecătorească, în condiţiile formulării contestaţiei de către creditor sau a acţiunii în constatare de către debitor, va verifica îndeplinirea condiţiei notificării creditorului conform celor prevăzute de Legea nr. 77/2016, îndeplinirea criteriilor prevăzute de art. 4 din lege, aplicând în mod obligatoriu teoria impreviziunii în cadrul art. 7 din lege, respectiv art. 8 ori în cadrul art. 9 din aceeaşi lege. Curtea a precizat, astfel, că instanţa judecătorească care, în condiţiile legii, este independentă în aprecierea sa, va putea face aplicarea impreviziunii până la limita superioară impusă de Legea nr. 77/2016 (predarea imobilului şi ştergerea datoriilor principale şi accesorii). 68. Totodată, la paragraful 122, Curtea a constatat că sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile“ din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 este neconstituţională. Astfel, analizând problema constituţionalităţii acestei sintagme din cuprinsul art. 11 al Legii nr. 77/2016, Curtea a constatat că obiectul contractelor de credit îl reprezintă sume de bani, şi nu bunuri imobile. În condiţiile în care art. 11 teza întâi prevede ca un criteriu de sine stătător criteriul devalorizării bunurilor imobile ce fac obiectul garanţiei aduse de debitor, se ajunge la o încălcare a dreptului de proprietate privată asupra sumelor de bani ale împrumutătorului (instituţiei de credit), drept prevăzut de art. 44 din Constituţie. Curtea a constatat că un astfel de criteriu, care a fost prevăzut alternativ cu cel al riscurilor ce izvorăsc din contractul de credit şi, deci, folosit de sine stătător, este incompatibil cu aplicarea impreviziunii de către instanţa judecătorească, astfel cum a fost configurată sub regimul Codului civil din 1864. Faptul că garanţia adusă se devalorizează nu are legătură cu executarea contractului de credit. Acest criteriu ar putea, în schimb, să fie folosit în coroborare cu principiul echităţii ca parte a teoriei impreviziunii astfel cum a fost configurată sub regimul Codului civil din 1864. Astfel, instanţa judecătorească urmează să evalueze dezechilibrul prestaţiilor rezultate din contractul de credit şi prin recurgerea la acest criteriu atunci când contractul de credit a fost convenit în vederea achiziţionării unui imobil. 69. În acest context, Curtea reţine că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. Prin urmare, ţinând cont de faptul că Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, mai sus menţionată, a fost pronunţată ulterior sesizării instanţei constituţionale în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile“ din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi cea a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua şi art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite a devenit inadmisibilă. 70. Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, în procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în speţa dedusă soluţionării, instanţa de judecată urmează să respecte deciziile Curţii Constituţionale atât sub aspectul dispozitivului, cât şi al considerentelor. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, în temeiul deciziei de admitere mai sus menţionate (Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016), decizia poate constitui motiv de revizuire, în condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă. 71. Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi prin raportare la celelalte dispoziţii legale criticate, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a constatat că nu se poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 135 privind economia. 72. Astfel, referitor la critica autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate privind nerespectarea principiului neretroactivităţii legii civile, acestea susţin că prin normele legale criticate se afectează obiectul contractelor de credit, prin schimbarea obligaţiei de plată a sumelor de bani datorate în aceea a predării imobilului cu care s-a garantat executarea contractului de credit. Aşa cum a arătat, însă, Curtea în considerentele Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, în paragraful 94 şi următoarele, regula pacta sunt servanda presupune luarea în considerare a unor elemente precum buna-credinţă şi echitatea atunci când are loc o schimbare fundamentală a condiţiilor de executare a contractului. Curtea a reţinut că prevederile puse în principal în discuţie prin prisma încălcării art. 15 alin. (2) din Constituţie sunt cele ale art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, iar din analiza acestor prevederi legale rezultă faptul că ele se aplică şi contractelor aflate în curs de derulare. Expresia „în derulare“ a fost folosită de legiuitor pentru a acoperi şi cazul prevăzut de art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, respectiv faza executării silite începute înainte de intrarea în vigoare a legii. 73. Cu referire la această critică, Curtea a reţinut că majoritatea contractelor de împrumut vizate de legea criticată au fost încheiate în perioada 2007-2009, acestor contracte fiindu-le aplicabil cadrul legal de la acea dată. Acestea se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 şi art. 970. Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, Curtea a subliniat că prevederile acesteia nu retroactivează. 74. De asemenea, la paragraful nr. 108 al deciziei mai sus menţionate, Curtea a reţinut că Legea nr. 77/2016 reglementează situaţii specifice care nu se referă la regimul general al proprietăţii, în sensul că vizează doar o modalitate de executare a unor obligaţii derivate din contractul de credit în ipoteza intervenirii impreviziunii. Chiar dacă aplicarea Legii nr. 77/2016 are drept efect un transfer de proprietate, acest lucru nu semnifică faptul că legea în sine reglementează regimul general al proprietăţii, sintagmă ce vizează cadrul general al proprietăţii în România, şi nu orice transfer al dreptului de proprietate ca urmare a aplicării unor instituţii de drept civil. De altfel, la paragraful 128 al deciziei precitate, Curtea a reţinut că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie; însă limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăşi suprimarea dreptului de proprietate. Statul protejează dreptul de proprietate în condiţiile exercitării sale cu bună-credinţă (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 245 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 20 iulie 2016, paragrafele 59-60). Dreptul de proprietate al instituţiilor de credit nu cunoaşte nicio limitare în condiţiile impreviziunii, adaptarea/încetarea contractelor neînsemnând nici măcar limitarea dreptului de proprietate. 75. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi raportate la prevederile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Banca Românească - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 7.721/180/2016 şi nr. 10.874/180/2016 ale Judecătoriei Bacău - Secţia civilă, nr. 6.205/1.748/2016 şi nr. 7.056/1.748/2016 ale Judecătoriei Cornetu, nr. 3.915/221/2016 al Judecătoriei Deva - Secţia civilă, nr. 13.416/212/2016 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, nr. 14.451/325/2016 al Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă, nr. 13.215/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 din Bucureşti - Secţia civilă, nr. 4.829/279/2016 al Judecătoriei Piatra-Neamţ, nr. 13.771/301/2016 şi nr. 14.407/301/2016, ale Judecătoriei Sectorului 3 din Bucureşti - Secţia civilă, nr. 17.197/245/2016, al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, nr. 6.787/196/2016 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, nr. 1.959/257/2016 al Judecătoriei Mediaş, precum şi de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în Dosarele nr. 13.056/301/2016 al Judecătoria Sectorului 3 din Bucureşti - Secţia civilă, nr. 4.815/315/2016 al Judecătoriei Târgovişte, nr. 10.543/180/2016 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă, nr. 12.438/280/2016 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, nr. 7.509/196/2016 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, nr. 9.114/200/2016 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, nr. 9.819/211/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, nr. 2.160/252/2016 al Judecătoriei Lugoj şi nr. 9.154/1.748/2016 al Judecătoriei Cornetu. 2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile“ din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi raportate la prevederile art. 3 teza a doua şi ale art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de aceleaşi autoare în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe. 3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceleaşi autoare în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 11 teza întâi raportate la celelalte prevederi criticate din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite sunt constituţionale, prin raportare la criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Bacău - Secţia civilă, Judecătoriei Cornetu, Judecătoriei Deva - Secţia civilă, Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă, Judecătoriei Sectorului 3 din Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 4 din Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Piatra-Neamţ, Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, Judecătoriei Mediaş, Judecătoriei Târgovişte, Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă şi Judecătoriei Lugoj şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 aprilie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
