Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Dan Simionovici în Dosarul nr. 16.310/193/2015 al Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 236D/2017 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că îşi menţin valabilitatea cele statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 17 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 16.310/193/2015, Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Dan Simionovici într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţei civile prin care a fost obligat la plata cheltuielilor comune neachitate faţă de asociaţia de proprietari, a penalităţilor de întârziere şi a dobânzii aferente. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că extinderea obligativităţii hotărârilor adunării generale a asociaţiei de proprietari şi asupra proprietarilor care nu sunt membri ai asociaţiei reprezintă o încălcare a art. 40 din Constituţie privind dreptul de liberă asociere. În opinia sa, norma criticată se poate aplica numai în cazul în care hotărârea adunării generale a asociaţiei de proprietari se referă la lucrări privind proprietatea comună, precum reparaţii, renovări, dar nu şi atunci când obligă proprietarul care nu este membru al asociaţiei la plata cheltuielilor în legătură cu funcţionarea asociaţiei, cum ar fi plata indemnizaţiei preşedintelui de asociaţie. Precizează, totodată, că nu este membru al asociaţiei de proprietari şi susţine că textul criticat este neconstituţional atât timp cât prevede că hotărârile adunării generale ale asociaţiei de proprietari pot fi adoptate cu votul unei minorităţi a membrilor săi. Susţine că, prin hotărârea pronunţată în baza art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007, instanţa de fond a încălcat prevederile art. 40 din Constituţie, favorizând îmbogăţirea fără justă cauză a preşedintelui asociaţiei de proprietari. 6. Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că obligativitatea hotărârilor adoptate de adunarea generală a asociaţiei de proprietari şi pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociaţiei conduce la realizarea scopului pentru care a fost înfiinţată şi înregistrată asociaţia de proprietari, şi anume reprezentarea şi gestionarea proprietăţii comune, care, pe lângă drepturi, impune şi obligaţii pentru toţi proprietarii. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând considerentele ce stau la baza deciziilor Curţii Constituţionale nr. 304 din 28 aprilie 2015, nr. 427 din 8 iulie 2014, nr. 726 din 16 decembrie 2014, nr. 318 din 29 martie 2012, nr. 1647 din 16 decembrie 2010 şi nr. 168 din 28 octombrie 1999. Cu privire la susţinerile autorului excepţiei referitoare la aplicabilitatea normei numai în cazul în care hotărârea adunării generale a asociaţiei de proprietari se referă la lucrări privind proprietatea comună arată că soluţionarea unor astfel de probleme intră în competenţa instanţelor judecătoreşti. 9. Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere formulat în dosarele Curţii Constituţionale nr. 37D/2014, nr. 172D/2014, nr. 1.112D/2014 şi nr. 812D/2015, în care au fost pronunţate deciziile nr. 516 din 9 octombrie 2014, nr. 726 din 16 decembrie 2014, nr. 304 din 28 aprilie 2015 şi nr. 744 din 3 noiembrie 2015, în sensul constituţionalităţii normelor legale supuse controlului de constituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, potrivit cărora: „(4) Hotărârile adunării generale a asociaţiei de proprietari sunt obligatorii şi pentru proprietarii din condominiu care nu au fost prezenţi la adunarea generală, precum şi pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociaţiei de proprietari“. 13. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 40 - Dreptul de asociere. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin prisma unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală. Prin mai multe decizii, dintre care pot fi amintite, exemplificativ, Decizia nr. 393 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2009, Decizia nr. 318 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 1 iunie 2012, Decizia nr. 427 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 18 august 2014, sau Decizia nr. 304 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2015, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. 15. În jurisprudenţa menţionată, Curtea a reţinut că, în cazul unui imobil cu mai multe locuinţe, proprietarii deţin, pe lângă dreptul de proprietate individuală asupra apartamentelor sau spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, şi un drept de proprietate comună pe cote-părţi, stabilă şi forţată, asupra celorlalte spaţii dintr-un condominiu. Pornind de la această stare de coproprietate forţată asupra părţilor comune ale imobilului, precum şi de la necesitatea reprezentării intereselor proprietarilor în raporturile cu terţii furnizori de servicii, legiuitorul a reglementat posibilitatea înfiinţării asociaţiilor de proprietari, structuri asociative cu personalitate juridică ce au ca scop administrarea, folosirea, întreţinerea şi exploatarea imobilului în interesul tuturor proprietarilor (Decizia nr. 304 din 28 aprilie 2015, paragraful 14). 16. De asemenea, Curtea a statuat, de pildă, prin Decizia nr. 168 din 28 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 24 februarie 2000, că, în anumite situaţii, legiuitorul poate institui forme speciale de asociere ce urmăresc salvgardarea unor interese de ordin general şi care, în perspectiva scopurilor pe care le urmăresc, nu reprezintă, în realitate, modalităţi înscrise în conceptul de liberă asociere, iar asociaţia de proprietari se află tocmai într-o asemenea situaţie juridică. Această categorie de asociaţii a fost creată prin lege, în vederea realizării unui scop de interes general, şi anume administrarea în bune condiţii a clădirilor cu mai multe apartamente, luându-se în considerare totodată şi interesele locatarilor legate de realizarea unei bune convieţuiri, inclusiv pentru stabilirea costurilor şi a cheltuielilor comune, a repartizării lor pe fiecare locatar, a reparaţiilor şi amenajărilor necesare etc. Rezolvarea problemelor pe care le implică locuirea şi administrarea unui imobil cu mai mulţi locatari impune, în consecinţă, o asociere fără de care drepturile şi interesele legitime ale celor ce locuiesc în imobilul respectiv ar putea fi afectate prin apariţia unor neînţelegeri sau litigii. 17. Mai mult, prin Decizia nr. 393 din 19 martie 2009, Curtea a arătat că înfiinţarea asociaţiilor de proprietari, astfel cum este reglementată de Legea nr. 230/2007, nu contravine dispoziţiilor constituţionale privind dreptul de asociere. Elocvent sub acest aspect este art. 2 teza a doua din legea amintită, care oferă proprietarului posibilitatea de a se asocia în această formă asociativă, fără a i se impune, însă, vreo obligaţie în acest sens. Conţinutul normativ al acestui articol are caracter dispozitiv, lăsând proprietarului libertatea de a deveni sau nu membru al asociaţiei, neexistând niciun fel de constrângeri legale sau de altă natură, care să îl forţeze să adere la asociaţie. 18. Totodată, Curtea a observat că, din perspectiva scopului anterior menţionat, care nu poate fi calificat decât ca legitim, caracterul obligatoriu al hotărârii asociaţiei de proprietari şi pentru proprietarii care nu sunt membri reprezintă o măsură adecvată, necesară şi care păstrează un just echilibru între interesul colectiv al proprietarilor şi cel individual al fiecărui proprietar în parte. În sensul celor anterior reţinute, Curtea a observat că, potrivit art. 26 din Legea nr. 230/2007, oricare dintre proprietari poate ataca în justiţie respectiva hotărâre, dacă apreciază că aceasta este de natură să producă daune intereselor sale, şi să ceară instanţei suspendarea executării hotărârii până la soluţionarea litigiului (Decizia nr. 304 din 28 aprilie 2015, paragraful 15). 19. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulată cu privire la adoptarea hotărârii adunării generale a asociaţiei de proprietari cu votul unei minorităţi a membrilor săi, analizând conţinutul normativ al art. 24 din Legea nr. 230/2007, Curtea a observat (Decizia nr. 427 din 8 iulie 2014, paragraful 23) că adunarea generală a proprietarilor poate adopta hotărâri în prezenţa personală sau prin reprezentant a jumătate plus unu din membri [(art. 24 alin. (1)], iar în cazul în care la prima convocare nu este întrunit cvorumul necesar, adunarea generală este suspendată, legiuitorul instituind obligaţia reconvocării acesteia [(art. 24 alin. (2)], în vederea participării unui număr cât mai mare de proprietari, cu scopul asigurării unui grad sporit de reprezentativitate a adunării generale. De asemenea, în vederea asigurării cadrului legal necesar adoptării unei decizii, în scopul administrării condominiului în conformitate cu interesele proprietarilor, legiuitorul a prevăzut că, în cadrul adunării generale reconvocate, hotărârile pot fi adoptate, indiferent de numărul membrilor prezenţi, prin votul majorităţii acestora [(art. 24 alin. (3)]. Aşadar, prin art. 24 alin. (2) din Legea nr. 230/2007, care instituie obligaţia reconvocării adunării generale a proprietarilor în cazul în care la prima şedinţă nu a fost prezentă o majoritate de jumătate plus unu, legiuitorul a urmărit a asigura participarea fiecărui proprietar în cadrul adunării generale a asociaţiei, pentru a-şi exprima votul cu privire la hotărârile ce se adoptă. Totodată, Curtea a reţinut că adoptarea hotărârilor adunării generale reconvocate, cu votul majorităţii membrilor prezenţi, indiferent de numărul acestora, asigură posibilitatea efectivă a asociaţiei de proprietari de a realiza administrarea şi gestionarea proprietăţii comune, fără ca prin aceasta să fie prejudiciate interesele proprietarilor care nu au participat la adunarea generală sau ale acelora care nu sunt membri ai asociaţiei de proprietari, aceştia având dreptul de a ataca în justiţie hotărârile care sunt de natură să le prejudicieze interesele (Decizia nr. 427 din 8 iulie 2014, paragraful 24). 20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a justifica reconsiderarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 21. Totodată, Curtea precizează că problemele ce ţin de aplicarea legii intră în competenţa instanţelor judecătoreşti (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 126 din 11 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 8 martie 2010). Ca atare, cu privire la susţinerile autorului excepţiei referitoare la incidenţa normei numai în cazul în care hotărârea adunării generale a asociaţiei de proprietari se referă la lucrări privind proprietatea comună (precum reparaţii sau renovări), acesta neputând fi obligat să contribuie la retribuirea preşedintelui asociaţiei, Curtea observă că acestea sunt, în realitate, chestiuni ce ţin de aplicarea şi interpretarea legii, revenind instanţei învestite cu soluţionarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate să stabilească modul de aplicare concretă a prevederilor de lege criticate. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dan Simionovici în Dosarul nr. 16.310/193/2015 al Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 aprilie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
