Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Simina Popescu-Marin │- magistrat-asistent│
└─────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 13 şi art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Dionisie Cenca în Dosarul nr. 1.632/93/2015 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 773D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa constantă, în materie, a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 21 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.632/93/2015, Tribunalul Ilfov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 13 şi art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Dionisie Cenca într-o cauză având ca obiect refuzul soluţionării unei cereri formulate în temeiul Legii nr. 9/1998. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece impun beneficiarilor Legii nr. 9/1998, ale căror dosare nu au fost soluţionate, noi reglementări, în condiţiile în care dreptul la despăgubiri s-a născut sub imperiul vechii legi. Termenele instituite de Legea nr. 164/2014 depăşesc termenul rezonabil, de vreme ce pentru emiterea hotărârilor de către Comisiile judeţene/municipiului Bucureşti de aplicare a Legii nr. 9/1998 a fost instituit un termen de 36 de luni, iar pentru emiterea unei decizii de validare/invalidare de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP) a fost stabilit un termen de 18 luni. Conform dispoziţiilor Legii nr. 164/2014, petenţii care au aşteptat timp de peste 15 ani obţinerea unei hotărâri a Comisiilor judeţene/municipiului Bucureşti de aplicare a Legii nr. 9/1998 sunt obligaţi a aştepta încă 54 de luni pentru a intra în posesia unei decizii de validare/invalidare emisă de ANRP, urmând ca ulterior, să mai aştepte cel puţin 5 ani pentru a primi despăgubirile. De asemenea, dispoziţiile Legii nr. 164/2014 nu prevăd un termen-limită pentru emiterea titlurilor de plată, astfel încât termenul de plată a despăgubirilor poate depăşi cu mult termenul de 5 ani prevăzut de art. 10 din Legea nr. 164/2014. Se mai susţine că Legea nr. 164/2014, care modifică termenele de soluţionare a dosarelor administrative, stabilite prin Legea nr. 9/1998 (termene ce nu au fost respectate), încalcă în mod flagrant principiul neretroactivităţii legii civile consacrat de art. 6 din Codul civil. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 528 din 12 decembrie 2013. 6. Tribunalul Ilfov - Secţia civilă consideră că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de reclamant. Dreptul la despăgubiri al reclamantului nu este născut, nefiind încă emisă o hotărâre de către comisia judeţeană, astfel că nu se poate reţine că reclamantul are un „bun“ în sensul art. l din Primul Protocol adiţional la Convenţie. Normele legale indicate stabilesc că plata despăgubirilor reglementate de Legea nr. 164/2014 se aplică şi persoanelor ce intră sub imperiul Legii nr. 9/1998 [art. 1 alin. (1)], situaţie în care plata sumelor stabilite prin titluri de plată se efectuează de Ministerul Finanţelor Publice, în cel mult 180 de zile de la emiterea acestora [art. 11 alin. (1)], că petiţiile sunt soluţionate de comisiile judeţene sau municipale în diferite termene în funcţie de numărul cererilor nesoluţionate încă [art. 13 alin. (1)], iar hotărârile comisiilor sunt validate/invalidate de ANRP, în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2014 [art. 14 alin. (1)]. Astfel cum s-a reţinut şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 31 din 3 februarie 2015, adoptarea Legii nr. 164/2014 s-a impus tocmai în vederea accelerării şi finalizării procesului de soluţionare a cererilor formulate în baza Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa, în materie, a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 14 din 19 ianuarie 2016. De asemenea menţionează că prevederile ce fac obiectul excepţiei nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate privată, de vreme ce, în speţă, dreptul reclamanţilor nu este recunoscut, nefiind emisă decizia de validare. 9. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale, sens în care reţine că acestea se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei după intrarea în vigoare a acestora şi nu unor raporturi juridice finalizate în temeiul actului normativ abrogat, având, astfel, domeniul lor propriu de aplicare. Termenele introduse prin dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 164/2014 au ca scop eficientizarea procedurilor administrative şi, în final, respectarea drepturilor tuturor persoanelor interesate, reprezentând în acelaşi timp un scop legitim, iar instituirea acestora nu este de natură a crea discriminări sau limitări ale accesului liber la justiţie sau dreptului la un proces echitabil, chiar dacă împlinirea acestor termene reprezintă o condiţionare a sesizării instanţei de judecată. În aplicarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, legiuitorul poate să instituie noi modalităţi de plată a despăgubirilor, din moment ce conţinutul şi limitele dreptului de proprietate şi ale creanţelor asupra statului sunt stabilite de lege. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 13 şi art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014. Prevederile legale criticate au următorul conţinut: - Art. 1 alin. (1): „Stabilirea şi plata despăgubirilor acordate persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările şi completările ulterioare, se realizează potrivit prevederilor prezentei legi.“; – Art. 11 alin. (1): „Plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanţelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora.“; – Art. 13: "(1) Comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, au obligaţia de a soluţiona, prin hotărâre, cererile de acordare a despăgubirilor înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, după cum urmează: a) în termen de 9 luni, comisiile care mai au de soluţionat un număr de până la 500 de cereri depuse în temeiul Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare; b) în termen de 18 luni, comisiile care mai au de soluţionat un număr între 501 şi 1.000 de cereri, depuse în temeiul Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare; c) în termen de 36 de luni, comisiile care mai au de soluţionat un număr de peste 1.000 de cereri depuse în temeiul Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare.(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2015.(3) Comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, au obligaţia de a stabili, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.;" – Art. 14 alin. (1): „Hotărârile emise de comisiile judeţene în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi pentru care nu s-a emis decizie de validare/invalidare, se validează/invalidează în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.“ 13. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată. 14. De asemenea sunt invocate dispoziţiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, privind dreptul la respectarea bunurilor. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin mai multe decizii (spre exemplu, Decizia nr. 298 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 29 iunie 2016, Decizia nr. 14 din 19 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 22 martie 2016, Decizia nr. 213 din 12 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 13 iunie 2016, Decizia nr. 300 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 17 august 2016, Decizia nr. 347 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 12 august 2016, Decizia nr. 342 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din data de 18 august 2016, Decizia nr. 452 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 8 septembrie 2016), Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate. 16. Astfel, referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a reţinut că, în esenţă, aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcţie de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, raportat la situaţia de faţă, inegalitatea de tratament juridic prin comparaţie cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 nu reprezintă un viciu de neconstituţionalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum. De asemenea, criteriul folosit de legiuitor în stabilirea unor termene de soluţionare diferite de soluţionare a cererilor de acordare a despăgubirilor înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 este unul obiectiv, şi anume numărul de cereri nesoluţionate de comisii, iar cu cât acest număr este mai mare, cu atât şi termenul de soluţionare este mai mare. 17. Curtea a mai reţinut că prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 stabilesc obligaţia Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor de a valida sau invalida în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 hotărârile emise de comisiile judeţene în baza Legii nr. 9/1998, înregistrate anterior acestui moment. Curtea nu a reţinut critica referitoare la pretinsa retroactivitate a textului de lege supus controlului de constituţionalitate, întrucât prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 nu produc niciun fel de efecte pentru trecut, fiind aplicabile exclusiv din momentul intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014. Prin urmare, Curtea nu a reţinut critica referitoare la pretinsa retroactivitate a textului menţionat, întrucât legea nouă este, de principiu, aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Faptul că prin Legea nr. 164/2014 se stabilesc noi termene în care Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor trebuie să verifice hotărârile se înscrie în raţiunea pentru care legea însăşi a fost concepută, aceea de a crea un mecanism care să confere eficienţă măsurilor reparatorii luate de statul român în vederea compensării pierderilor suferite de anumiţi cetăţeni români în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940. Se asigură, în acelaşi timp, şi certitudinea finalizării acestui demers reparatoriu. 18. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 44 din Constituţie şi a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a constatat că aceste dispoziţii nu au aplicabilitate în cauză, deoarece art. 13 din Legea nr. 164/2014 se referă la obligaţia comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003 de a soluţiona, prin hotărâre, cererile de acordare a despăgubirilor înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014. Or, nu se poate susţine că simpla depunere a cererii de acordare a despăgubirilor a dat naştere unui drept de proprietate asupra despăgubirilor ori că aceasta reprezintă un „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. Curtea a reţinut că normele de lege supuse controlului de constituţionalitate stabilesc domeniul de aplicare a legii sub aspectul modalităţii de plată a despăgubirilor, fără a interfera cu privire la existenţa sau întinderea despăgubirilor deja stabilite prin deciziile de plată şi hotărârile definitive emise în temeiul legilor reparatorii. Totodată, a arătat că deciziile definitive de plată a despăgubirilor (concretizate fie în hotărârile comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea celor trei acte normative precizate, fie în deciziile Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, fie în hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a exercitat controlul judecătoresc asupra actelor administrative de plată a despăgubirilor) au generat un drept de creanţă asupra statului, care beneficiază de protecţie constituţională, în condiţiile art. 44 din Legea fundamentală. 19. Totodată, referitor la invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 528 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 24 ianuarie 2014, Curtea a reţinut că soluţia şi considerentele acestei decizii nu pot fi aplicate mutatis mutandis la soluţia legislativă criticată. Astfel, prin decizia menţionată, instanţa de contencios constituţional a statuat că instituirea unui termen de 10 ani pentru executarea unei creanţe asupra statului „nu satisface exigenţele unui termen rezonabil, care să asigure deplina valorificare a dreptului de creanţă, constituind o ingerinţă disproporţionată asupra dreptului“. Or, prin Legea nr. 164/2014, legiuitorul, preocupat de finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 şi al Legii nr. 290/2003, a înţeles să confere eficacitate dreptului de proprietate al persoanelor îndreptăţite la obţinerea de despăgubiri, instituind un termen de 5 ani pentru plata despăgubirilor. (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 426 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 31 octombrie 2016). 20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dionisie Cenca în Dosarul nr. 1.632/93/2015 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi constată că art. 1 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 13 şi art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 aprilie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
