Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 520 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Viticola Corcova - S.R.L. din Corcova, judeţul Mehedinţi, în Dosarul nr. 28.494/215/2017/A2 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.808D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 452D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi de lege, ridicată de Societatea Delta-Rom Agriculture - S.R.L. din Tulcea în Dosarul nr. 1.657/88/2016*/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Cătălin Ionuţ Radbâţă, care depune la dosarul cauzei împuternicire avocaţială de substituire a apărătorului ales, domnul avocat Liviu Păncescu. Se constată lipsa celeilalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 452D/2020 la Dosarul nr. 2.808D/2019. Reprezentantul autorului prezent şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 452D/2020 la Dosarul nr. 2.808D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 452D/2020, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, susţine, în esenţă, că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 21 şi art. 129 din Constituţie, având în vedere faptul că instanţele au apreciat că încheierea prin care se respinge cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei chestiuni de drept nu este supusă niciunei căi de atac, deşi Codul de procedură civilă nu specifică expres acest lucru. Prin urmare, instanţele au adăugat la lege. Precizează că, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, legiuitorul poate să limiteze exercitarea anumitor căi de atac, dar exigenţa de a avea un act de justiţie predictibil, raportat la interpretarea legii, este mai importantă decât această limitare. Arată, totodată, că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate. 7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, criticile vizând lipsa unei căi de atac împotriva încheierii prin care instanţa sesizează sau nu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. Este vorba aşadar despre o omisiune legislativă, autorii excepţiei tinzând către completarea textului de lege supus controlului de constituţionalitate. De asemenea, în ipoteza în care completul de judecată sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, însăşi instanţa supremă va fi cea care va face controlul regularităţii sesizării. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 8. Prin încheierile din 17 octombrie 2019 şi 6 decembrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 28.494/215/2017/A2 şi nr. 1.657/88/2016*/a1, Curtea de Apel Craiova - Secţia a IIa civilă şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 520 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Viticola Corcova - S.R.L. din Corcova, judeţul Mehedinţi, şi Societatea Delta-Rom Agriculture - S.R.L. din Tulcea în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor introduse împotriva încheierilor prin care au fost respinse cererile autorilor excepţiei de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unor hotărâri prealabile. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că nu este supusă niciunei căi de atac nici încheierea de respingere a cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu pronunţarea unei hotărâri prealabile, nici cea de admitere a sesizării. Se arată că lipsa căii de atac împotriva hotărârilor pronunţate de instanţe în materia sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu pronunţarea unei hotărâri prealabile echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv asupra unui drept esenţial asociat actului de justiţie, şi anume dreptul la un act de justiţie predictibil din perspectiva modalităţii de interpretare a legislaţiei. Or, în lipsa controlului judiciar, dreptul la sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile devine un drept teoretic şi iluzoriu, iar nu real şi efectiv. 10. Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul reprezintă o aplicare a regulii potrivit căreia încheierile cu caracter preparatoriu nu sunt supuse căilor de atac decât odată cu fondul. 11. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că nu se poate identifica vreo restrângere a dreptului de acces liber la justiţie, critica de neconstituţionalitate urmărind, în realitate, o interpretare a dispoziţiilor legale supuse controlului de constituţionalitate. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile orale, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 520 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(1) Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. (...)“ 16. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei şi art. 129 privind dreptul la exercitarea căilor de atac. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă, mai întâi, că a fost ridicată în cauze al căror obiect îl reprezintă soluţionarea cererilor de recurs formulate împotriva încheierilor prin care au fost respinse solicitările autorilor referitoare la sesizarea, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unor hotărâri prin care să se dea rezolvare de principiu unor chestiuni de drept. Având în vedere că o astfel de cale de atac nu este permisă de Codul de procedură civilă, acţiunile în cursul cărora a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate nu îşi găsesc temei legal în actualul cadru normativ, textul de lege criticat interzicând explicit exercitarea oricărei căi de atac. În jurisprudenţa sa, reprezentată, de exemplu, prin Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, Decizia nr. 651 din 1 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2017, sau Decizia nr. 243 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din data de 30 mai 2019, Curtea a statuat că o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă, deoarece, indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Excepţia de neconstituţionalitate va fi însă admisibilă în situaţia în care sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. Or, în cauza de faţă, excepţia de neconstituţionalitate vizează chiar dispoziţiile art. 520 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, care instituie în mod expres imposibilitatea contestării prin intermediul vreunei căi de atac a încheierii menţionate, dispoziţii care, în consecinţă, conduc la soluţia inadmisibilităţii în procesul aflat pe rolul instanţei a quo. În consecinţă, Curtea constată că poate exercita controlul de constituţionalitate în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate îndeplinind condiţiile impuse de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. 18. În ceea ce priveşte constituţionalitatea prevederilor legale criticate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra acestora, prin prisma unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 321 din 18 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 20 septembrie 2021, paragraful 21, Curtea a constatat că faptul că încheierea privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile (fie de respingere a cererii de sesizare, fie de admitere a acesteia) este definitivă nu este de natură a aduce atingere accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, prevăzute de art. 21 din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. 19. Prin aceeaşi decizie, paragraful 22, Curtea a reţinut că nicio prevedere din Legea fundamentală sau din Convenţie nu reglementează accesul liber la justiţie ca fiind un drept absolut, cu consecinţa exercitării căilor de atac în orice cauză, inclusiv cu privire la un incident procedural ivit în cursul unui proces, chiar dacă de acesta depinde dezlegarea pe fond a cauzei, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, iar statele se bucură de o anumită marjă de apreciere în reglementarea unor astfel de limitări. De asemenea, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea procedurii de judecată este de competenţa exclusivă a legiuitorului. 20. Stabilirea unor condiţii specifice, în care să se realizeze sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a reprezentat voinţa exclusivă a legiuitorului, fiind în concordanţă cu principiile constituţionale (Decizia nr. 321 din 18 mai 2021, paragraful 24). 21. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat în mod constant că stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Curtea a arătat că acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la „condiţiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac („Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“), ca de altfel şi al art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecătoreşti şi la procedura de judecată, stabileşte că acestea „sunt prevăzute numai de lege“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004). Nicio prevedere a Legii fundamentale nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 363 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 14 noiembrie 2013, sau Decizia nr. 189 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 15 iunie 2015). 22. Cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Viticola Corcova - S.R.L. din Corcova, judeţul Mehedinţi, în Dosarul nr. 28.494/215/2017/A2 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi de Societatea Delta-Rom Agriculture - S.R.L. din Tulcea în Dosarul nr. 1.657/88/2016*/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 520 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează Marian Enache Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
