Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Lucian Constantinescu în Dosarul nr. 9.486/281/2019/a1 al Tribunalului Prahova - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 286D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.237D/2020, nr. 1.422D/2020 şi nr. 2.321D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488^1 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Radu Mircea Racotă în Dosarul nr. 2.199/109/2020 al Tribunalului Argeş - Secţia penală, a dispoziţiilor art. 488^1-488^6 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Florin Piperea în Dosarul nr. 22.332/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală, respectiv a dispoziţiilor art. 488^1 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dan-Ştefan Bozgan în Dosarul nr. 25.559/215/2020 al Judecătoriei Craiova - Secţia penală. 4. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei din Dosarul nr. 1.237D/2020, doamna avocat Corina Popescu, având împuternicire avocaţială depusă la dosar. De asemenea, se prezintă autorul excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 1.422D/2020. Lipsesc autorii excepţiei din dosarele nr. 286D/2020 şi nr. 2.321D/2020, precum şi celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.237D/2020, nr. 1.422D/2020 şi nr. 2.321D/2020 la Dosarul nr. 286D/2020, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului prezent, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise aflate la dosar. Autorul prezent declară că nu poate preciza motivul pentru care a fost chemat în faţa instanţei de control constituţional. 7. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 510 din 17 iulie 2018. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 8. Prin Încheierea din 4 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 9.486/281/2019/a1, Tribunalul Prahova - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488^1 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Florin Lucian Constantinescu într-o cauză penală în care partea civilă a formulat contestaţie privind durata procesului penal. 9. Prin Încheierea din 23 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.199/109/2020, Tribunalul Argeş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488^1 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Radu Mircea Racotă într-o cauză având ca obiect contestaţia privind durata procesului penal, formulată de autor. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate este cercetat penal într-un dosar de urmărire penală în cadrul căruia, până la data invocării excepţiei de neconstituţionalitate, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem. 10. Prin Încheierea din 5 august 2020, pronunţată în Dosarul nr. 22.332/299/2020, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488^1-488^6 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Viorel Florin Piperea într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei privind durata procesului penal. 11. Prin Încheierea din 24 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 25.559/215/2020, Judecătoria Craiova - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488^1 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Dan-Ştefan Bozgan într-o cauză având ca obiect contestaţia privind durata procesului penal, formulată de autor. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate este cercetat într-un dosar penal în cadrul căruia, până la data invocării excepţiei de neconstituţionalitate, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem. 12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii formulează, în esenţă, două critici de neconstituţionalitate. Pe de o parte, susţin că normele procesual penale criticate nu acordă persoanei vizate de o plângere penală, având calitatea de făptuitor, dreptul de a formula contestaţie privind durata procesului penal aflat în faza urmăririi penale decât în situaţia în care dobândeşte calitatea de suspect sau inculpat, iar, pe de altă parte, susţin că aceleaşi norme criticate nu reglementează o sancţiune pentru nerespectarea termenului de soluţionare a urmăririi penale, stabilit de către judecătorul de drepturi şi libertăţi în cazul admiterii unei contestaţii privind durata procesului penal, contrar dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate. 13. Tribunalul Prahova - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, reţine că în cuprinsul art. 488^1 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt reglementate termenele după a căror împlinire poate fi promovată contestaţia privind durata procesului penal, procedura contestaţiei fiind prevăzută ca un remediu efectiv ce poate fi exercitat împotriva prelungirii nejustificate a fiecărei etape a procesului penal. Prin urmare, garanţia soluţionării cauzelor penale într-un termen rezonabil şi respectarea dreptului la un proces echitabil sunt asigurate prin instituirea termenelor prevăzute de dispoziţiile menţionate, astfel încât să se prevină întârzieri nejustificate, de natură să încalce drepturile fundamentale ale părţilor. 14. Tribunalul Argeş - Secţia penală apreciază că dispoziţiile criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile Legii fundamentale. Invocă, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 131 din 20 martie 2018. De asemenea, apreciază că prevederile legale criticate respectă principiile previzibilităţii şi accesibilităţii şi nu contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, în componenta sa privind calitatea legii, legiuitorul indicând în mod clar, în cuprinsul normelor procesual penale criticate, persoanele care au calitatea procesuală activă de a formula contestaţie privind durata procesului penal. 15. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Reţine că instituţia contestaţiei privind durata procesului penal a fost reglementată de legiuitor în sensul acordării unui remediu accelerator, constând în reglementarea unor mecanisme juridice interne care să aibă ca efect soluţionarea proceselor în termene rezonabile. Reţine că dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie referitoare la termenul rezonabil exprimă realitatea că justiţia nu trebuie realizată cu întârzieri care să compromită eficienţa şi credibilitatea sa. Ideea că justiţia nu trebuie realizată cu întârzieri de natură să îi compromită eficacitatea şi credibilitatea este exprimată şi redată plastic prin două adagii, frecvent utilizate, respectiv „justice delayed, justice denied“ (o justiţie întârziată, o justiţie negată) şi „justice rétive, justice fautive“ (o justiţie lentă, o justiţie greşită). Reţine că o concretizare a principiului se regăseşte în art. 10 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. De asemenea, art. 99 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor prevede că nerespectarea - în mod repetat şi din motive imputabile - a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor constituie abatere disciplinară, iar la lit. i) a articolului menţionat anterior, că legea califică astfel şi efectuarea lucrărilor cu întârziere, din motive imputabile. Totodată, reţine că, potrivit art. 13 din Codul deontologic al magistraţilor, aceştia sunt datori să depună diligenţa necesară în vederea îndeplinirii cu celeritate - cu respectarea termenelor legale, iar în cazul în care legea nu prevede, înăuntrul unor termene rezonabile - a lucrărilor ce le revin, conform repartizării. Sunt invocate considerente ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 423 din 9 iunie 2015, paragraful 19, respectiv ale Hotărârii din 24 februarie 2009, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Abramiuc împotriva României, paragraful 119. 16. Judecătoria Craiova - Secţia penală, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu a formulat opinia sa cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată. 17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile apărătorului şi ale autorului prezenţi, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 488^1 şi 488^6 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: - Art. 488^1: „(1) Dacă activitatea de urmărire penală sau de judecată nu se îndeplineşte într-o durată rezonabilă, se poate face contestaţie, solicitându-se accelerarea procedurii. (2) Contestaţia poate fi introdusă de către suspect, inculpat, persoana vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente. În cursul judecăţii, contestaţia poate fi introdusă şi de către procuror. (3) Contestaţia poate fi formulată după cum urmează: a) după cel puţin un an de la începerea urmăririi penale, pentru cauzele aflate în cursul urmăririi penale; b) după cel puţin un an de la trimiterea în judecată, pentru cauzele aflate în cursul judecăţii în primă instanţă; c) după cel puţin 6 luni de la sesizarea instanţei cu o cale de atac, pentru cauzele aflate în căile de atac ordinare sau extraordinare. (4) Contestaţia poate fi retrasă oricând până la soluţionarea acesteia. Contestaţia nu mai poate fi reiterată în cadrul aceleiaşi faze procesuale în care a fost retrasă.“; – Art. 488^6: „(1) Când apreciază contestaţia ca fiind întemeiată, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa admite contestaţia şi stabileşte termenul în care procurorul să rezolve cauza potrivit art. 327, respectiv instanţa de judecată să soluţioneze cauza, precum şi termenul în care o nouă contestaţie nu poate fi formulată. (2) În toate cazurile, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa care soluţionează contestaţia nu va putea da îndrumări şi nici nu va putea oferi dezlegări asupra unor probleme de fapt sau de drept care să anticipeze modul de soluţionare a procesului ori care să aducă atingere libertăţii judecătorului cauzei de a hotărî, conform legii, cu privire la soluţia ce trebuie dată procesului, ori, după caz, libertăţii procurorului de a pronunţa soluţia pe care o consideră legală şi temeinică. (3) Dacă s-a constatat depăşirea duratei rezonabile, o nouă contestaţie în aceeaşi cauză se va soluţiona cu luarea în considerare exclusiv a motivelor ivite ulterior contestaţiei anterioare. (4) Abuzul de drept constând în formularea cu rea-credinţă a contestaţiei se sancţionează cu amendă judiciară de la 1.000 lei la 7.000 lei şi la plata cheltuielilor judiciare ocazionate. (5) Încheierea se motivează în termen de 5 zile de la pronunţare. Dosarul se restituie în ziua motivării. (6) Hotărârea se comunică contestatorului şi se transmite spre informare tuturor părţilor sau persoanelor dintre cele enumerate la art. 488^4 alin. (1) lit. c), din dosarul cauzei, care sunt ţinute să respecte termenele cuprinse în aceasta. (7) Încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa soluţionează contestaţia nu este supusă niciunei căi de atac. (8) Contestaţia formulată cu nerespectarea termenelor prevăzute de prezentul capitol se restituie administrativ.“ 21. În susţinerea neconstituţionalităţii normelor procesual penale criticate, autorii excepţiei invocă atât prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 24 privind dreptul la apărare, cât şi dispoziţiile art. 6, referitor la dreptul la un proces echitabil, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488^1 din Codul de procedură penală, cât priveşte critica referitoare la titularii contestaţiei privind durata procesului penal, Curtea reţine că, prin raportare la critici similare, a pronunţat deciziile nr. 640 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 21 februarie 2018, nr. 131 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 5 iulie 2018, nr. 510 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 22 octombrie 2018, nr. 26 din 19 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 31 martie 2021, şi nr. 102 din 10 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 30 iunie 2022, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. 23. În deciziile anterior menţionate, Curtea a reţinut că procedura specială reglementată la art. 488^1-488^6 din Codul de procedură penală, referitoare la contestaţia privind durata procesului penal, reprezintă o garanţie a soluţionării cauzelor penale într-un termen rezonabil şi, în acest fel, a respectării dreptului la un proces echitabil, prevăzut la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi la art. 21 alin. (3) din Constituţie, drept fundamental reglementat, totodată, la art. 8 din Codul de procedură penală ca principiu al aplicării legii procesual penale, dispoziţie legală ce constituie o aplicare a normei constituţionale anterior menţionate. De asemenea, Curtea a constatat că legiuitorul a prevăzut procedura contestaţiei privind durata procesului penal, în aplicarea prevederilor art. 13 din Convenţie, ca un remediu efectiv ce poate fi exercitat împotriva prelungirii nejustificate a etapelor procesului penal, în situaţia în care astfel de întârzieri sunt de natură să încalce drepturile fundamentale ale părţilor. Curtea a reţinut totodată că, astfel reglementată, contestaţia privind durata procesului penal presupune, aşa cum rezultă şi din denumirea instituţiei analizate, existenţa unui proces penal început. Şi, cum prima etapă a procesului penal, conform dispoziţiilor procesual penale, este cea a urmăririi penale, întrucât Codul de procedură penală nu reglementează, ca etapă distinctă a procesului penal, anterioară urmăririi penale, realizarea actelor de cercetare penală premergătoare începerii urmăririi penale, titularii contestaţiei reglementate la art. 488^1-488^6 din Codul de procedură penală sunt suspectul, inculpatul, persoana vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente; în cursul judecăţii, contestaţia privind durata procesului penal poate fi formulată şi de către procuror. 24. Aşa fiind, Curtea a constatat că persoana faţă de care sunt realizate acte de cercetare penală, în cursul urmăririi penale începute in rem - sau chiar în cursul urmăririi penale începute in personam, dar în cadrul căreia persoana în cauză nu are calitatea de parte -, nu are dreptul de a promova contestaţia privind durata procesului penal. Prin urmare, în situaţia în care, deşi sesizat cu o plângere, procurorul nu dispune nicio măsură şi nu efectuează niciun act, pasivitatea organelor judiciare nu poate fi sancţionată prin utilizarea procedurii speciale analizate. Curtea a conchis că această soluţie juridică apare ca fiind rezonabilă, fiind justificată prin lipsa formulării, cu privire la o persoană în legătură cu care sunt efectuate doar acte de cercetare penală, dar care nu are calitatea de suspect sau de inculpat, a unei suspiciuni referitoare la săvârşirea de către aceasta a unei infracţiuni. Cu privire la acest aspect, prin Decizia nr. 362 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 3 octombrie 2017, paragrafele 23-25, Curtea a reţinut că prin „făptuitor“ se înţelege persoana care nu are calitatea de suspect, dar în legătură cu care sunt realizate acte de cercetare penală. 25. Curtea a reţinut că procesul etapizat de formulare şi demonstrare a unei acuzaţii în materie penală presupune, printre altele, crearea, pentru participanţii la procesul penal, a unei stări de incertitudine juridică, ce evoluează odată cu etapele procesului penal, incertitudine de natură să afecteze existenţa acestora şi să influenţeze conţinutul raporturilor juridice pe care ei le încheie cu alţi subiecţi de drept, motiv pentru care se impune a fi limitată în timp, pentru a nu afecta în mod ireversibil existenţa persoanelor în cauză. 26. Curtea a constatat că această problemă nu poate fi invocată însă în privinţa făptuitorului sau a altor persoane chemate, în cursul urmăririi penale, pentru a fi audiate cu privire la diferite fapte reţinute în dosarele penale şi care nu au calitatea de părţi ale procesului penal, fiind invocată jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 27 septembrie 2007, pronunţată în Cauza Reiner şi alţii împotriva României, paragrafele 48 şi 54. 27. De altfel, Curtea a reţinut că aceeaşi soluţie juridică rezultă şi din raţiunea reglementării instituţiei prescripţiei răspunderii penale. Aceasta, pe de o parte, limitează în timp starea de incertitudine a persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală şi care nu mai pot fi trase la răspundere după împlinirea termenelor de prescripţie a răspunderii penale pentru faptele comise, termene ce sunt calculate conform art. 154 şi, respectiv, art. 155 alin. (4) din Codul penal, iar, pe de altă parte, asigură dreptul organelor judiciare ca, până la împlinirea termenelor anterior menţionate sau chiar în scopul întreruperii curgerii acestora, să efectueze toate actele de urmărire penală pe care le consideră necesare în vederea aflării adevărului. Astfel, în interiorul termenelor de prescripţie a răspunderii penale, organele judiciare au dreptul de a efectua toate actele procedurale pe care le consideră necesare în vederea soluţionării cauzelor, cu respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor implicate. 28. Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că excluderea persoanelor faţă de care au fost realizate acte de urmărire penală, dar care nu au calitatea de părţi ale procesului penal din categoria titularilor dreptului de a formula contestaţie privind durata procesului penal este firească, nefiind de natură să încalce dreptul de acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil ale acestora. Cu privire la drepturile fundamentale anterior menţionate a fost invocată Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2015, paragraful 78, şi Decizia nr. 307 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 3 mai 2010. 29. Referitor la pretinsa încălcare, prin textele criticate, a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a constatat că persoanele care au calitatea de părţi ale procesului penal, aflate în etapele procesuale la care fac referire prevederile art. 488^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, respectiv în cursul urmăririi penale, al judecăţii sau în căile ordinare sau extraordinare de atac, sunt în situaţii diferite sub aspectul nevoii de a limita starea de incertitudine ce rezultă din calitatea procesuală şi etapa procesuală în care se regăsesc, prin formularea unei contestaţii privind durata procesului penal. Acest aspect justifică reglementarea de către legiuitor a unor termene diferite după a căror împlinire persoanele în cauză pot promova calea de atac astfel reglementată, fără ca, în acest fel, să fie încălcat principiul constituţional al egalităţii în drepturi. În acest sens au fost invocate Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996, şi Decizia nr. 782 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 15 iunie 2009. 30. Curtea a constatat că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate conform căreia dispoziţiile art. 488^1 din Codul de procedură penală plasează făptuitorul pe o poziţie de inferioritate faţă de persoana vătămată, încălcându-i în acest fel dreptul la un proces echitabil, prin faptul că acesta nu este enumerat printre persoanele care au dreptul de a formula contestaţie cu privire la durata procesului penal. Curtea a reţinut că, potrivit art. 488^1 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală, contestaţia analizată poate fi promovată, în cursul urmăririi penale, după trecerea a cel puţin un an de la momentul începerii etapei procesuale anterior menţionate. Or, în aceste condiţii, prevederea făptuitorului în ipoteza normei criticate ar fi fost lipsită de raţiune juridică. 31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 32. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488^6 din Codul de procedură penală, Curtea reţine că instanţa de control constituţional a mai analizat critica potrivit căreia normele menţionate nu reglementează o sancţiune pentru nerespectarea termenului de soluţionare a urmăririi penale, stabilit de către judecătorul de drepturi şi libertăţi în cazul admiterii unei contestaţii privind durata procesului penal. Astfel, prin Decizia nr. 487 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1123 din 25 noiembrie 2021, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate, reţinând, la paragraful 19 al deciziei precitate, cât priveşte critica potrivit căreia legea procesual penală nu prevede sancţiunea aplicabilă în situaţia încălcării de către organele judiciare a termenului stabilit conform art. 488^6 alin. (1) din Codul de procedură penală, că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, aşa încât o astfel de critică este inadmisibilă. 33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488^6 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Florin Piperea în Dosarul nr. 22.332/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florin Lucian Constantinescu în Dosarul nr. 9.486/281/2019/a1 al Tribunalului Prahova - Secţia penală, de Radu Mircea Racotă în Dosarul nr. 2.199/109/2020 al Tribunalului Argeş - Secţia penală, de Viorel Florin Piperea în Dosarul nr. 22.332/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală, respectiv de Dan-Ştefan Bozgan în Dosarul nr. 25.559/215/2020 al Judecătoriei Craiova - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 488^1 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia penală, Tribunalului Argeş - Secţia penală, Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală şi Judecătoriei Craiova - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 aprilie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Marian Enache Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
