Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 din Codul penal, excepţie ridicată de Valentin Ionuţ Vălimăreanu în Dosarul nr. 29.767/4/2018 al Tribunalului Ilfov - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 519D/2020. 2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prezent personal. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care pune concluzii de admitere a acesteia. Astfel, arată că a fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea pentru o infracţiune de evaziune fiscală şi că nici din pedeapsa închisorii, nici din pedeapsa complementară nu a fost scăzută durata de 18 luni a măsurii controlului judiciar care i-a fost aplicată, în condiţiile în care această măsură, deşi neprivativă de libertate, are un accentuat caracter restrictiv de drepturi. 4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată. 5. În acest sens, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată. 6. În acest sens, se arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate, nici în cuprinsul susţinerii orale, nici în cel al argumentelor scrise, nu arată în ce constă contradictorialitatea dintre textele criticate şi dispoziţiile Constituţiei pe care le enumeră. Pentru aceste motive, arată că excepţia de neconstituţionalitate este nemotivată şi, prin urmare, inadmisibilă. 7. Pe fond, arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, fiind invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv soluţia şi considerentele Deciziei nr. 115 din 28 februarie 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 8. Prin Sentinţa penală nr. 188/F din 15 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 29.767/4/2018, Tribunalul Ilfov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 din Codul penal, excepţie ridicată de Valentin Ionuţ Vălimăreanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare formulate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 72 alin. (1) din Codul penal creează discriminare între persoanele condamnate în privinţa cărora, în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, au fost dispuse măsuri preventive privative de libertate şi cele în privinţa cărora a fost dispusă măsura controlului judiciar, sub aspectul obligativităţii scăderii duratei acestor măsuri din pedeapsa cu închisoarea dispusă prin hotărârea judecătorească de condamnare. Se arată că, la fel ca măsurile preventive privative de libertate, şi măsura controlului judiciar constituie o intruziune în exercitarea drepturilor fundamentale ale persoanei în privinţa căreia este luată, aşa încât aceasta se află într-o situaţie similară celor arestate preventiv şi celor arestate la domiciliu, motiv pentru care ar trebui să beneficieze de dispoziţiile art. 72 alin. (1) din Codul penal. Se susţine că soluţia contrară contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, fiind, totodată, de natură să încalce dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, libertatea individuală, viaţa intimă, familială şi privată, dreptul la ocrotirea sănătăţii, dreptul la un mediu sănătos, dreptul de vot, libertatea economică, precum şi dispoziţiile constituţionale referitoare la familie, exerciţiul tuturor acestor drepturi şi libertăţi fundamentale fiind restrâns prin măsura controlului judiciar, în mod injust, câtă vreme durata acestuia nu este computată din pedeapsa cu închisoarea dispusă. 10. Tribunalul Ilfov - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată, în acest sens, că diferenţa de tratament juridic invocată de autorul excepţiei are ca temei caracterul diferit al măsurilor preventive la care acesta face referire, controlul judiciar fiind o măsură preventivă neprivativă de libertate, în timp ce arestul preventiv şi arestul la domiciliu sunt măsuri preventive privative de libertate. Arată că, pentru acest motiv, cele trei măsuri preventive anterior menţionate dau naştere unui regim juridic diferit şi implică respectarea de către persoana în privinţa căreia sunt dispuse a unor obligaţii diferite. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Sunt invocate, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 650 din 11 noiembrie 2014 şi nr. 115 din 28 februarie 2019, precum şi jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional referitoare la principiul egalităţii, potrivit căreia discriminarea are loc doar atunci când unor persoane aflate în situaţii similare le este aplicat un regim juridic diferit, acest principiu nefiind încălcat atunci când pentru situaţii diferite legea prevede un regim juridic diferit. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 72 din Codul penal. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate rezultă, însă, că autorul critică prevederile art. 72 alin. (1) din Codul penal, care au următorul cuprins: „Perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronunţate. Scăderea se face şi atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în acelaşi timp ori în mod separat, pentru mai multe infracţiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive.“ 16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul legal criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 22 - Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, ale art. 23 - Libertatea individuală, ale art. 26 - Viaţa intimă, familială şi privată, ale art. 34 - Dreptul la ocrotirea sănătăţii, ale art. 35 - Dreptul la mediu sănătos, ale art. 36 - Dreptul de vot, ale art. 45 - Libertatea economică şi ale art. 48 - Familia. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul legal criticat a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare fiind pronunţată, în acest sens, Decizia nr. 115 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 21 iunie 2019, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată. 18. Prin decizia anterior menţionată, paragrafele 26-34, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 72 alin. (1) din Codul penal reglementează computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate, respectiv scăderea perioadei în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate din durata pedepsei închisorii pronunţate. Totodată, teza a doua a aceluiaşi alineat prevede faptul că scăderea se face şi atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în acelaşi timp ori în mod separat, pentru mai multe infracţiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive. 19. Curtea a constatat că măsura computării duratei măsurilor preventive privative de libertate are ca scop protecţia libertăţii individuale a persoanei, drept fundamental prevăzut la art. 23 din Constituţie. Din această perspectivă, Curtea a reţinut că, deşi inculpatul care execută o măsură preventivă privativă de libertate nu este supus regimului de executare a pedepselor privative de libertate, el este totuşi privat în acest fel de libertate pentru o perioadă consistentă, în funcţie de împrejurările şi complexitatea cauzei, prin prelungirea măsurii preventive dispuse sau prin înlocuirea ei cu o altă măsură preventivă privativă de libertate (Decizia nr. 138 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 19 mai 2015, paragrafele 11 şi 13). 20. De asemenea, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 72 alin. (1) din Codul penal, prin reglementarea unui mecanism de computare a măsurilor preventive privative de libertate, constituie o garanţie a libertăţii individuale a persoanelor care execută astfel de măsuri în cursul procesului penal, garanţie ce constituie, totodată, o formă de protecţie a dreptului lor la viaţă privată şi de familie (Decizia nr. 441 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 23 octombrie 2017, paragraful 36). 21. În ceea ce priveşte computarea măsurilor preventive privative de libertate, Curtea a observat că scăderea reţinerii şi a arestării preventive din durata pedepsei privative de libertate pronunţate este o măsură necesară, justificată şi echitabilă, deoarece, deţinerea preventivă constituind o consecinţă a faptei penale săvârşite, la fel ca pedeapsa, în acest mod condamnatul ar executa o pedeapsă mai mare decât cea aplicată de instanţă dacă nu s-ar face această scădere. Rezultă că un element important în calcularea duratei pedepsei care urmează să fie executată îl constituie computarea din pedeapsa pe care condamnatul o are de executat a perioadei cât acesta a fost arestat preventiv, care se ştie că, în funcţie de complexitatea cauzei penale, poate însuma uneori luni de zile. Potrivit legii, perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din pedeapsa pronunţată, deoarece atât detenţiunea preventivă, cât şi pedeapsa aplicată însumează suferinţa globală pe care cel vinovat de comiterea infracţiunii o suportă pe deplin justificat. Dacă legea nu ar admite scăderea măsurii preventive privative de libertate din pedeapsa pe care condamnatul o are de executat, s-ar crea o inechitate între gravitatea faptei şi pedeapsa prea grea pe care o suportă condamnatul. 22. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a observat că instituţia computării duratei măsurilor preventive privative de libertate rezidă în faptul că, deşi diferite prin natura lor, măsurile preventive privative de libertate se aseamănă pedepsei închisorii din perspectiva faptului că, în ambele cazuri, libertatea individuală este îngrădită, fiind vizată în mod direct starea de libertate a unei persoane (suspect, inculpat, condamnat), concretizându-se în privarea acestuia de libertate. 23. Or, noul Cod de procedură penală prevede cinci măsuri preventive - reglementate expres şi limitativ în art. 202 alin. (4), trei fiind privative de libertate (reţinerea, arestul la domiciliu şi arestarea preventivă), iar două fiind restrictive de drepturi (controlul judiciar şi controlul judiciar pe cauţiune). În acest context, Curtea a reţinut că măsurile preventive sunt măsuri procesuale ce vizează în mod direct fie starea de libertate a suspectului sau a inculpatului, concretizându-se în privarea acestuia de libertate, în cazul reţinerii, al arestării preventive şi al arestului la domiciliu (clasificate astfel ca fiind măsuri preventive privative de libertate), fie alte drepturi sau libertăţi fundamentale, în cazul controlului judiciar şi al controlului judiciar pe cauţiune (clasificate ca fiind măsuri preventive neprivative de libertate). 24. În acest sens, Curtea a reţinut că măsurile preventive sunt măsuri ce au ca efect restrângerea, pentru perioade limitate, a exerciţiului unor drepturi fundamentale. Astfel, reţinerea, arestul la domiciliu şi arestarea preventivă, aşa cum acestea sunt reglementate în Codul de procedură penală, sunt măsuri preventive privative de libertate, privare ce presupune, per se, restrângerea exerciţiului unui număr însemnat de drepturi fundamentale, cum sunt libera circulaţie, prevăzută la art. 25 din Constituţie, dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, reglementat la art. 26 din Constituţie, dreptul la informaţie, prevăzut la art. 31 din Constituţie, accesul la cultură, reglementat la art. 33, şi dreptul de asociere, prevăzut la art. 40 din Constituţie. La rândul lor, măsura controlului judiciar şi măsura controlului judiciar pe cauţiune, reglementate la art. 211-215^1 şi 216-217 din Codul de procedură penală, sunt măsuri preventive neprivative de libertate, a căror dispunere este însoţită de impunerea, ex lege, în sarcina inculpatului a unor obligaţii ce au acelaşi efect restrictiv cu privire la exercitarea de către acesta a anumitor drepturi fundamentale, obligaţii prevăzute la art. 215 alin. (1) din Codul de procedură penală. În completarea regimului juridic astfel stabilit, organul judiciar care a dispus măsura preventivă poate dispune, în privinţa inculpatului, una sau mai multe dintre obligaţiile reglementate la alin. (2) al aceluiaşi art. 215 (Decizia nr. 437 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 26 septembrie 2017, paragraful 34). 25. Aşa fiind, Curtea a reţinut că, deşi atât reţinerea, arestul la domiciliu, arestul preventiv, cât şi controlul judiciar fac parte din categoria măsurilor preventive, măsura controlului judiciar este, spre deosebire de primele, o măsură restrictivă de libertate, iar nu una privativă de libertate (a se vedea, în sens contrar, Decizia nr. 650 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 14 ianuarie 2015, referitoare la natura arestului la domiciliu). 26. Având în vedere aceste aspecte, rezultă că este întemeiată opţiunea legiuitorului de a nu prevedea computarea duratei măsurilor preventive restrictive de libertate din pedeapsa închisorii pronunţate, fără a fi încălcate prevederile constituţionale invocate. 27. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei anterior invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Valentin Ionuţ Vălimăreanu în Dosarul nr. 29.767/4/2018 al Tribunalului Ilfov - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 72 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Ilfov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 aprilie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
