Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (5) lit. a) şi alin. (6^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente, excepţie ridicată de Societatea M&S Top Media Beta - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 20.644/3/2016* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 130D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că prevederile de lege criticate sunt norme clare şi previzibile, al căror înţeles poate fi cu uşurinţă determinat de către destinatarul acestora. Expresia „aglomerări de persoane“ are semnificaţia din vorbirea obişnuită. Cu privire la durata de timp la care se referă art. 2 alin. (6^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 20/1994, observă că aceasta este, de asemenea, precizată de legiuitor, şi anume până la finalizarea duratei lucrărilor de intervenţie realizate în scopul creşterii nivelului de siguranţă. Arată că dispoziţiile art. 30 şi 31 din Constituţie, invocate în motivarea excepţiei, nu au incidenţă în cauza de faţă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia nr. 5.076 din 4 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (5) lit. a) şi alin. (6^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente, excepţie ridicată de Societatea M&S Top Media Beta - S.R.L. din Bucureşti într-o acţiune în contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unei dispoziţii a primarului sectorului 3 Bucureşti prin care s-a respins cererea de prelungire a autorizaţiei de funcţionare pentru activităţi de alimentaţie publică, formulată de autoarea excepţiei ca urmare a faptului că imobilul în care aceasta îşi desfăşoară activitatea se regăseşte în „Lista imobilelor expertizate tehnic din punct de vedere al riscului seismic încadrate în clasa I de risc seismic care prezintă pericol public“. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că lipsa unei clarificări legale, directe sau indirecte, a expresiei „activităţi care implică aglomerări de persoane“ creează o stare de confuzie gravă cu privire la interpretarea juridică a prevederilor legale criticate, ceea ce este de natură să genereze abuzuri în aplicarea legii, cu consecinţa prejudicierii destinatarilor normelor în discuţie. În acest sens, se arată că nu se poate stabili conform legii ce reprezintă o activitate ce implică aglomerare de persoane într-un spaţiu concret, respectiv care ar fi numărul maxim de persoane care trebuie să existe simultan într-un spaţiu pentru a se considera că o activitate implică sau nu o aglomerare de persoane. Această dificultate de interpretare legală determină imposibilitatea unei individualizări a aplicării sancţiunilor prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 20/1994 şi creează posibilitatea aplicării acestora în mod arbitrar şi abuziv, cu consecinţa cauzării de daune materiale şi morale, precum şi a încălcării unor drepturi şi libertăţi fundamentale consacrate legal şi constituţional, deoarece formulările utilizate sunt prea generice, neclare şi ilogice. 6. Se critică, de asemenea, şi lipsa reglementării unei durate concrete a interdicţiei de funcţionare în spaţiile la care se referă prevederile legale criticate. Astfel, întrucât interdicţia de organizare şi desfăşurare de activităţi permanente şi/sau temporare în spaţiile respective este aplicabilă până la finalizarea lucrărilor de intervenţie realizate în scopul creşterii nivelului de siguranţă la acţiuni seismice a construcţiei existente, rezultă că, în cazul unui spaţiu pentru care nu există încă o notificare cu privire la începutul şi durata aproximativă a unor astfel de lucrări, aplicabilitatea în prezent a acestei interdicţii ar fi sine die, fără un termen determinat în prealabil, şi deci abuzivă. 7. Viciile de redactare a normelor criticate afectează în mod direct dreptul fundamental la informaţie, precum şi libertatea de exprimare şi determină încălcarea dreptului la un proces echitabil, deoarece reţinerea sau nu a existenţei unei încălcări a acestor prevederi legale poate fi făcută de către autorităţile de control şi sancţionare şi de către instanţele de judecată în mod arbitrar, în funcţie de aprecieri subiective, încălcându-se astfel şi principiul nediscriminării, deoarece acelaşi act poate fi interpretat de către unele autorităţi/instanţe de judecată ca fiind corespunzător, iar de către altele ca defectuos. 8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 1 alin. (5), art. 30 şi art. 31 din Constituţie, conţinutul sintagmei „aglomerare de persoane“ rezultând din conţinutul textelor de lege criticate şi din interpretarea gramaticală a acestora. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorulraportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 2 alin. (5) lit. a) şi alin. (6^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 19 decembrie 2013, care au următorul conţinut normativ: - Art. 2 alin. (5) lit. a) şi alin. (6^1): "(5) În sensul prezentei ordonanţe, sintagmele de mai jos au următoarele semnificaţii: a) spaţii publice cu altă destinaţie decât cea de locuinţă - spaţiile realizate în scopul desfăşurării de activităţi care implică aglomerări de persoane, precum: săli de spectacol, de expoziţii, de lectură, spaţii pentru comerţ, structuri turistice de cazare şi alimentaţie publică şi prestări de servicii, asistenţă socială şi medicală, administraţie publică şi altele asemenea, indiferent dacă aceste spaţii sunt rezultatul concepţiei iniţiale a construcţiei ori, după caz, al unor amenajări ulterioare; (...)(6^1) Se interzic organizarea şi desfăşurarea de activităţi permanente şi/sau temporare în spaţiile prevăzute la art. 2 alin. (5) lit. a) şi altele asemenea, care implică aglomerări de persoane, până la finalizarea lucrărilor de intervenţie realizate în scopul creşterii nivelului de siguranţă la acţiuni seismice a construcţiei existente, încadrată prin raport de expertiză tehnică în clasa I de risc seismic." 13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta referitoare la calitatea legilor, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (3) privind dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepselor, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 31 privind dreptul la informaţie şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată. Prin prisma art. 11 alin. (1) şi (2) şi a art. 20 din Constituţie, se invocă şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cele ale art. 1 privind protecţia proprietăţii din primul Protocol adiţional la aceeaşi convenţie. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că motivarea excepţiei de neconstituţionalitate este centrată pe pretinsa lipsă de precizie şi previzibilitate a sintagmei „aglomerări de persoane“, cuprinsă în art. 2 alin. (5) lit. a) şi alin. (6^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 20/1994. Autoarea excepţiei deduce neconstituţionalitatea prevederilor de lege supuse controlului din inexistenţa, în ansamblul legislaţiei, a unei definiri legale a sensului acestei sintagme, susţinând că această carenţă legislativă ar fi de natură să nesocotească dispoziţiile Legii fundamentale care consacră principiul egalităţii, dreptul de acces liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, libertatea de exprimare şi dreptul de acces la informaţiile de interes public. 15. Curtea observă însă că semnificaţia sintagmei „aglomerări de persoane“ poate fi stabilită pe cale de interpretare, fiind apreciată în funcţie de situaţia concretă de către autorităţile administrative sau de instanţele judecătoreşti. Sub acest aspect, Curtea constată că art. 2 alin. (5) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 20/1994 oferă suficiente indicii pentru înţelegerea sensului acestei sintagme, utilizând tehnica enumerării exemplificative a spaţiilor publice cu altă destinaţie decât cea de locuinţă realizate în scopul desfăşurării de activităţi care implică aglomerări de persoane şi făcând referire, în acest sens, la „săli de spectacol, de expoziţii, de lectură, spaţii pentru comerţ, structuri turistice de cazare şi alimentaţie publică şi prestări de servicii, asistenţă socială şi medicală, administraţie publică şi altele asemenea“. Textul menţionat explicitează înţelesul noţiunii pretins confuze, enumerarea fiind elocventă pentru lămurirea conţinutului sintagmei „aglomerări de persoane“ avută în vedere de legiuitor. 16. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că legiuitorul, atunci când doreşte să confere un sens autonom unor concepte, le defineşte în cuprinsul respectivului act normativ. Pentru celelalte cazuri, definiţia conceptelor utilizate de legiuitor este cea uzuală, cuprinsă şi în Dicţionarul explicativ al limbii române (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 263 din 23 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 9 iulie 2019, Decizia nr. 110 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 5 iunie 2019, paragraful 18, şi Decizia nr. 263 din 23 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 9 iulie 2019, paragraful 19). Aşadar, legea nu poate da definiţii pentru fiecare noţiune folosită, întrucât s-ar transforma într-un glosar de termeni şi noţiuni, depreciindu-se caracterul normativ al acesteia. 17. În plus, Curtea reaminteşte că, în ceea ce priveşte exigenţele de claritate şi previzibilitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în mod constant, în jurisprudenţa sa, statuând că previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate excesivă a reglementării (Hotărârea din 20 mai 1999, pronunţată în Cauza Rekvényi împotriva Ungariei, paragraful 34). Totodată, prin Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, instanţa europeană a reţinut că însemnătatea noţiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul textului de lege, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi. (A se vedea şi Hotărârea din 28 martie 1990, pronunţată în Cauza Groppera Radio AG şi alţii împotriva Elveţiei, paragraful 68.) 18. Invocând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi Curtea Constituţională a reţinut, de exemplu, prin Decizia nr. 1.646 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 21 ianuarie 2010, că, din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie. Funcţia decizională acordată instanţelor serveşte tocmai la îndepărtarea îndoielilor ce ar putea exista în privinţa interpretării normelor, ţinând cont de evoluţiile practicii cotidiene, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent. 19. Având în vedere cele statuate în jurisprudenţa mai sus citată, precum şi conţinutul normativ propriu-zis al art. 2 alin. (5) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 20/1994, precitat, Curtea Constituţională apreciază că sintagma „aglomerări de persoane“ nu prezintă vicii de constituţionalitate prin prisma criticilor formulate, nefiind de natură să aducă atingere principiului egalităţii în drepturi, pe considerentul menţionat de autoarea excepţiei, potrivit căruia acelaşi act poate fi interpretat de către unele autorităţi/instanţe de judecată ca fiind corespunzător, iar de către altele ca defectuos. 20. Nu se poate reţine nici pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil ca urmare a faptului că judecătorul ar determina în mod arbitrar, printr-o interpretare aleatorie, sensul sintagmei menţionate. Sub acest aspect, Curtea constată că instanţele învestite cu soluţionarea unor eventuale litigii care să necesite aplicarea prevederilor de lege criticate se vor pronunţa în cadrul unor procese care vor putea satisface toate exigenţele impuse de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Analiza situaţiei de fapt şi aprecierea în concret a aplicabilităţii prevederilor legale criticate revin judecătorului, ca parte constitutivă a principiului înfăptuirii justiţiei, prevăzut de art. 124 din Legea fundamentală, în virtutea căruia funcţia jurisdicţională a instanţelor implică în mod esenţial interpretarea legilor la speţă, ca activitate indisolubil legată de actul de justiţie. 21. În acest context, Curtea observă, totodată, că lipsa precizării unei durate concrete a interdicţiei de funcţionare în spaţiile la care se referă prevederile legale criticate nu reprezintă un viciu de neconstituţionalitate. Faptul că interdicţia de organizare şi desfăşurare de activităţi permanente şi/sau temporare în spaţiile respective este aplicabilă, potrivit art. 2 alin. (6^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 20/1994, până la finalizarea lucrărilor de intervenţie realizate în scopul creşterii nivelului de siguranţă la acţiuni seismice a construcţiei existente permite îmbinarea interesului general al asigurării siguranţei publice cu necesităţile practice impuse de realitatea faptică, aspecte ce vor putea fi analizate şi apreciate, de la caz la caz, de autorităţile administrative sau de instanţele judecătoreşti. 22. În ceea ce priveşte invocarea, în motivarea excepţiei, a prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la informaţie şi la libertatea de exprimare, Curtea observă că acestea nu au legătură cu soluţionarea prezentei cauze. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea M&S Top Media Beta - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 20.644/3/2016* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 2 alin. (5) lit. a) şi alin. (6^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
