Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 236 din 16 aprilie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) teza finală din Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 236 din 16 aprilie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) teza finală din Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 662 din 8 august 2019

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) teza finală din Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri, excepţie ridicată de Societatea „Mediarol Team“ - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 28.663/212/2016/a1 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.133D/2017.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, întrucât obiectul dosarului în care aceasta a fost invocată vizează plângerea contravenţională împotriva unui proces-verbal de contravenţie prin care autoarea excepţiei a fost sancţionată pentru fapta prevăzută la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 52/2011. În subsidiar, apreciază că sunt neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 52/2011 vizează măsuri speciale de protecţie a muncii pentru persoanele care desfăşoară activitate necalificată cu caracter ocazional, realizându-se, totodată, ocrotirea şi garantarea dreptului la muncă în considerarea faptului că munca este prestată în baza unui acord verbal cu angajatorul, lipsind forma scrisă a contractului individual de muncă.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Decizia nr. 20 din 3 mai 2017, Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) teza finală din Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri. Excepţia a fost invocată de Societatea „Mediarol Team“ - S.R.L. din Constanţa cu prilejul soluţionării unei plângeri contravenţionale formulate în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanţa.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată că textul de lege criticat, care prevede că plata zilierului se va face pentru echivalentul a cel puţin 8 ore de muncă atunci când părţile convin pentru mai puţin de 8 ore de muncă, este contrar prevederilor constituţionale potrivit cărora „durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore“. De asemenea, arată că este încălcat şi principiul libertăţii contractuale, întrucât zilierului nu i se poate impune o muncă forţată şi nici beneficiarului nu i se poate impune obligarea la acordarea muncii dincolo de propriile nevoi reale. Totodată, sunt înfrânte şi prevederile constituţionale referitoare la interzicerea muncii forţate, întrucât beneficiarul este obligat să muncească suplimentar pentru a-l putea plăti pe zilier potrivit legii, deşi acesta din urmă a prestat mai puţin de 6 ore pe zi.
    6. Autoarea excepţiei mai arată că „dreptul la muncă nu poate fi îngrădit şi, similar, nici dreptul la remunerarea muncii, care nu poate include munca neprestată“. Textul de lege criticat instituie două posibilităţi: fie îl obligă pe beneficiarul muncii prestate de zilieri să păstreze cu orice preţ la muncă zilierii majori timp de 8 ore sau pe cei minori 6 ore, ceea ce ar putea constitui o reală exploatare a acestora din urmă, contrară art. 49 alin. (3) din Constituţie, mai cu seamă în situaţiile în care activitatea prestată nu este necesar a fi prestată timp de 6 ore încontinuu; fie l-ar obliga pe beneficiarul muncii prestate de zilieri să se dispenseze de serviciile zilierilor într-un mod care ar constitui nu doar o îngrădire a dreptului la muncă al zilierilor, contrară art. 41 alin. (1) din Constituţie, dar şi o încălcare de către autorităţile statului a obligaţiei lor de a asigura un nivel de trai decent, în mod contrar prevederilor art. 47 alin. (1) din Constituţie.
    7. Totodată, autoarea excepţiei susţine că un alt efect al obligaţiei de a plăti un zilier pentru 8, respectiv pentru 6 ore pe zi, chiar şi atunci când nu munceşte efectiv atâtea ore, este şi acela că, deşi angajat pentru 8/6 ore pe zi, zilierul poate pleca de la muncă înainte de expirarea duratei convenite a muncii, ştiind că oricum va fi plătit pentru întreaga zi. O asemenea prevedere „încurajează nemunca şi creează o situaţie inechitabilă“, contrară art. 16 din Constituţie.
    8. În sfârşit, arată că dispoziţiile art. 4 alin. (2) teza finală din Legea nr. 52/2011 contrazic scopul acestui act normativ de a deroga de la prevederile Codului muncii, întrucât nu recunosc, în fapt, activitatea ocazională orară.
    9. Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 41 şi art. 42 din Constituţie, întrucât constituie măsuri de ocrotire şi garantare a dreptului la muncă. Aceste dispoziţii de lege nu constituie o îngrădire a dreptului la muncă şi nici nu favorizează munca forţată, deoarece în cadrul formării acordului de voinţă angajatorul nu poate impune zilierului să presteze o muncă de maximum 8 ore pe zi (sau de 6 ore în cazul minorului ziler), iar zilierul nu poate fi obligat sau forţat să muncească numărul maxim de ore sau un număr suplimentar de ore. De asemenea, textul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 52/2011, privit în ansamblu, nu impune prestarea unei munci pentru minimum 8 ore pe zi, ci numai faptul că plata zilierului se face cu o sumă echivalentă a 8 ore zi/muncă. Pe de altă parte, munca forţată nu se poate impune prin lege, cu excepţia cazurilor limitativ prevăzute de Constituţie în art. 41 alin. (2), ci reprezintă o situaţie de fapt care va fi soluţionată de autorităţile statului în funcţie de situaţiile de fapt constatate şi dovedite corespunzător.
    10. Cu toate acestea, în aparenţă, prevederile respective creează o inechitate în raporturile contractuale născute între zilier şi cel în folosul căruia munca este prestată, în sensul că acesta din urmă îl va plăti pe zilier pentru echivalentul a 8 ore de muncă în condiţiile în care, prin convenţie, s-a stipulat prestarea muncii pentru un număr mai mic de ore, iar în cazul zilierului minor rezultă că acesta va fi plătit pentru 8 ore, chiar dacă, potrivit art. 4 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 52/2011, nu poate presta o muncă pentru un număr mai mare de 6 ore pe zi. Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază însă că dispoziţiile de lege criticate nu sunt neapărat neconstituţionale în condiţiile în care instituie dispoziţii pentru protecţia unor categorii de persoane vulnerabile în raporturile cu angajatorii, dacă scopul urmărit este evitarea exploatării ori a plăţii unor taxe prin prestarea muncii pentru numărul maxim de ore şi evidenţierea în registre a unui număr mai mic de ore de muncă.
    11. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat reglementează o măsură de protecţie socială a muncii şi prevede posibilitatea negocierii unui număr de ore mai mic decât 8 ore pe zi.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (2) teza finală din Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 947 din 22 decembrie 2015, dispoziţii potrivit cărora „Durata zilnică de executare a activităţii unui zilier nu poate depăşi 12 ore. Zilierul minor care are capacitatea de muncă va putea lucra 6 ore pe zi, dar nu mai mult de 30 de ore pe săptămână. Zilierul minor nu va efectua activitate în timpul nopţii. Chiar dacă părţile convin un număr mai mic de ore de activitate, plata zilierului se va face pentru echivalentul a cel puţin 8 ore de muncă“.
    16. Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 41 alin. (1) şi (3) privind dreptul la muncă, art. 42 alin. (1) referitor la interzicerea muncii forţate, art. 45 privind libertatea economică, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai şi art. 49 alin. (3) referitor la protecţia copiilor şi a tinerilor.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Legea nr. 52/2011 reglementează condiţiile desfăşurării unor activităţi cu caracter ocazional de către zilieri, activităţi ce au ca fundament raporturi de muncă ce prezintă o serie de particularităţi faţă de cele reglementate de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. O diferenţă esenţială este cea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 52/2011, potrivit căruia raportul de muncă dintre zilier şi beneficiar se stabileşte prin acordul de voinţă al părţilor, fără încheierea, în formă scrisă, a unui contract individual de muncă.
    18. De asemenea, raportul de muncă astfel agreat nu se poate desfăşura decât pe o perioadă determinată de timp, art. 4 alin. (4) şi (7) din Legea nr. 52/2011 stabilind o durată maximă de 90 de zile cumulate pe durata unui an calendaristic, respectiv de 180 de zile cumulate pe durata unui an calendaristic pentru zilierii care prestează activităţi în domeniul creşterii animalelor în sistem extensiv prin păşunatul sezonier al ovinelor, bovinelor, cabalinelor, activităţi sezoniere în cadrul grădinilor botanice aflate în subordinea universităţilor acreditate, precum şi în domeniul viticol. Totodată, un beneficiar nu poate utiliza o persoană mai mult de 25 de zile calendaristice în mod continuu în activităţile de tip zilier.
    19. În acelaşi timp însă legiuitorul a prevăzut că, pentru a cădea sub incidenţa reglementărilor Legii nr. 52/2011, raporturile de muncă trebuie să aibă o durată minimă de o zi, corespunzător cu 8 ore de muncă.
    20. În ceea ce priveşte remunerarea muncii zilierilor, art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 52/2011 prevede că aceasta se stabileşte în urma negocierii directe dintre beneficiar şi zilier, însă cuantumul remuneraţiei brute orare stabilite de părţi nu poate fi mai mic decât valoarea/oră a salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată. Aşa cum reiese din coroborarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 52/2011, durata zilnică de executare a activităţii unui zilier, stabilită de părţi, poate fi mai mică sau mai mare de 8 ore, fără a depăşi 12 ore. Pentru minori este prevăzută limita maximă de 6 ore pe zi. Cu toate acestea, textul de lege supus controlului de constituţionalitate prevede că, în situaţia în care părţile ar conveni un număr mai mic de ore de activitate, plata zilierului se va face pentru echivalentul a cel puţin 8 ore de muncă.
    21. Analizând aceste reglementări în raport cu criticile formulate prin prisma prevederilor art. 41 alin. (3) din Constituţie, Curtea constată că autoarea excepţiei interpretează în mod eronat dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate în sensul că ar obliga zilierul să presteze o muncă de cel puţin 8 ore pe zi, interpretare care contrazice, în mod evident, concluzia care se desprinde din însuşi conţinutul art. 4 alin. (2) teza finală din Legea nr. 52/2011, care consacră dreptul părţilor de a conveni un număr mai mic de ore de activitate decât cel de 8 ore.
    22. De asemenea, Curtea apreciază că nu sunt susţinute nici afirmaţiile referitoare la încălcarea prevederilor art. 42 alin. (1) din Constituţie, întrucât nici textul de lege criticat şi nici celelalte reglementări din Legea nr. 52/2011 nu instituie vreo obligaţie în sarcina vreuneia dintre părţile raportului de muncă de a munci un anumit număr de ore ori de a desfăşura vreo activitate contrar voinţei liber exprimate.
    23. În egală măsură, Curtea consideră că instituirea unei remuneraţii minime pe care beneficiarul este ţinut să o plătească zilierului pentru activitatea desfăşurată nu contravine prevederilor art. 41 alin. (1), art. 47 alin. (1) şi art. 49 alin. (3) din Constituţie. Din contră, pentru că este o măsură avantajoasă zilierului, poate fi privită ca o modalitate de protecţie a dreptului la muncă, a drepturilor şi intereselor tinerilor şi un mod de a asigura un nivel de trai decent.
    24. De asemenea, Curtea apreciază că nu sunt încălcate nici prevederile art. 45 din Constituţie, de vreme ce, aşa cum s-a statuat şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, principiul libertăţii economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 162 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 19 aprilie 2011). Or, textul de lege criticat vizează protejarea unui interes general, respectiv prevenirea evaziunii fiscale, având în vedere că acordul dintre beneficiar şi zilier nu este condiţionat de forma scrisă ad validitatem, iar înregistrarea acestuia se face doar de către beneficiar în Registrul de evidenţă a zilierilor, tot acestuia revenindu-i şi obligaţia de a plăti impozitul pe venit datorat pentru activitatea prestată de zilier.
    25. Cât priveşte critica raportată la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea apreciază că aceasta nu pune în discuţie veritabile aspecte de neconstituţionalitate, ci împrejurări de fapt, ce decurg din modul de desfăşurare în practică a raporturilor dintre beneficiar şi zilier şi a căror examinare nu revine competenţei instanţei de contencios constituţional.
    26. De asemenea, Curtea constată că nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate susţinerea potrivit căreia dispoziţiile Legii nr. 52/2011 nu şi-ar atinge obiectivul propus, respectiv acela de a reglementa activitatea ocazională orară.
    27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea „Mediarol Team“ - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 28.663/212/2016/a1 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 4 alin. (2) teza finală din Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 16 aprilie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Patricia Marilena Ionea

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016