Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 şi 483 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată Societatea Eletasi - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 9.717/306/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 874 din 18 decembrie 2018, şi ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 din Codul de procedură civilă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 14 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 9.717/306/2015, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 şi 483 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Eletasi - S.R.L. din Oradea într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile criticate, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituţionale, întrucât această interpretare contravine dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, lipsind de efecte Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017. Prin interpretarea obligatorie a dispoziţiilor art. 27 şi 483 din Codul de procedură civilă în sensul în care decizia ar urma să se aplice doar în litigiile pornite după data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, este lipsită de efecte însăşi decizia Curţii Constituţionale care, potrivit dispoziţiilor constituţionale, urmează să se aplice în toate procesele în care situaţia juridică nu este tranşată printr-o hotărâre definitivă la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curţii Constituţionale. 6. Se arată că efectele declarării neconstituţionalităţii unei norme de procedură civilă nu sunt identice cu efectele abrogării sau modificării normei respective. Dacă în dreptul material şi în dreptul procesual penal, efectele admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate pot fi echivalate cu cele ale abrogării unui text legal, în dreptul procesual civil, prin prisma noului sistem de aplicare a legii de procedură civilă în timp consacrat de actualul Cod de procedură civilă, aceste efecte nu pot fi identice. Astfel, dacă norma abrogată sau modificată va continua să producă efecte în toate procesele aflate pe rol la data intrării în vigoare a legii modificatoare sau abrogatoare [cu excepţia dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Codul de procedură civilă], decizia de neconstituţionalitate se va aplica imediat, textul declarat neconstituţional nemaiputând fi aplicat în litigiile aflate pe rol deoarece, altminteri, s-ar nega chiar efectul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale. Se exemplifică această afirmaţie cu situaţia Deciziei Curţii nr. 462 din 17 septembrie 2014, prin care au fost constatate ca neconstituţionale normele care impuneau obligativitatea reprezentării prin avocat în recurs, decizie care nu s-a aplicat numai proceselor demarate după data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, ci tuturor recursurilor nesoluţionate la data publicării sale. 7. Se invocă şi dispoziţiile art. 518 din Codul de procedură civilă, care prevăd, în esenţă, că atât deciziile pronunţate în recurs în interesul legii, cât şi cele pronunţate în mecanismul hotărârii prealabile îşi încetează efectul la data modificării, abrogării sau constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale care a făcut obiectul interpretării. Dacă în ceea ce priveşte textele legale modificate sau abrogate, hotărârea astfel pronunţată va continua să se aplice în procesele civile începute la data modificării sau abrogării normei, în ceea ce priveşte deciziile de admitere a excepţiilor de neconstituţionalitate, hotărârea pronunţată de Înalta Curte îşi va înceta imediat aplicabilitatea deoarece nu se poate aplica în niciun litigiu o decizie de interpretare a unei norme neconstituţionale. 8. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă opinează că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, prevederile art. 27 şi 483 din Codul de procedură civilă. Din considerentele acesteia şi din motivarea scrisă a excepţiei rezultă că art. 27 este criticat în interpretarea dată acestuia prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17 iulie 2018. Prevederile legale criticate aveau, la data ridicării excepţiei, următorul cuprins: - Art. 27: „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.“; – Art. 483: "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.(3) Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.(4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată. Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător." 13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că a mai analizat constituţionalitatea textelor de lege criticate, prin prisma unor critici similare, de exemplu, prin Decizia nr. 418 din 17 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1018 din 26 octombrie 2021. 15. Astfel, Curtea a observat că, prin Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2019, a constatat că prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituţionale. Pentru a pronunţa această soluţie, prin decizia menţionată, paragrafele 66-78, Curtea a reţinut, în esenţă, că, potrivit interpretării date de instanţa supremă prin intermediul hotărârii prealabile, deşi dispoziţia legală care suprima în mod expres calea de atac a recursului, în privinţa hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cererile evaluabile în bani de până la 1.000.000 de lei inclusiv, a fost constatată ca neconstituţională, aceasta continua să fie aplicabilă tuturor litigiilor în curs, înregistrate pe rolul instanţelor anterior datei publicării deciziei de constatare a neconstituţionalităţii. Or, o asemenea soluţie interpretativă are semnificaţia prelungirii în timp a efectelor unei norme constatate ca fiind neconstituţională, cu consecinţa aplicării acesteia în cadrul proceselor în curs, ceea ce conduce la încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, care consacră efectul imediat şi general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale. Curtea a mai reţinut că aceste prevederi constituţionale, coroborate cu cele cuprinse în art. 147 alin. (1) din Legea fundamentală, instituie o regulă de aplicare în timp a normelor legale constatate ca fiind neconstituţionale, regulă care se aplică în mod prioritar, dată fiind forţa juridică superioară a normei constituţionale în raport cu normele generale de drept tranzitoriu cuprinse în acte normative cu forţă juridică inferioară (în speţă, Codul de procedură civilă), în acord cu principiul supremaţiei Legii fundamentale cuprins în art. 1 alin. (5) din Constituţie. 16. Prin urmare, Curtea a constatat că incidenţa efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, şi în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, la momentul publicării acesteia - cauze pendinte, în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile -, este în acord cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, sfera de aplicare a acestor dispoziţii din Legea fundamentală neputând fi condiţionată de faptul că procesul civil a fost pornit anterior sau ulterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017. 17. De asemenea, Curtea a reţinut că, având în vedere că decizia de constatare a neconstituţionalităţii face parte, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, din ordinea juridică normativă, realizarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unui control de constituţionalitate implicit al efectelor acestei decizii, prin raportare la alte norme constituţionale incidente, în speţă, la principiul neretroactivităţii legii civile, echivalează cu încălcarea competenţei specifice exclusive a instanţei de contencios constituţional, reglementată în art. 146 din Legea fundamentală. 18. În concluzie, Curtea a arătat că, în ceea ce priveşte efectele constatării neconstituţionalităţii unei soluţii legislative cuprinse într-o normă de procedură, respectiv sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 de lei inclusiv“, cuprinsă în dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, nu devin incidente prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Hotărârile rămân supuse căilor de atac (...) prevăzute de legea sub care a început procesul“, întrucât neconstituţionalitatea este o sancţiune de drept constituţional care se aplică imediat situaţiilor pendinte. 19. În prezenta cauză, faţă de data invocării excepţiei de neconstituţionalitate, anterioară pronunţării Deciziei nr. 874 din 18 decembrie 2018, şi având în vedere soluţia de admitere pronunţată de Curtea Constituţională prin această decizie, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printro decizie anterioară a Curţii Constituţionale. 20. Curtea subliniază că, în conformitate cu jurisprudenţa sa constantă, chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, decizia anterioară de constatare a neconstituţionalităţii poate reprezenta motiv de revizuire conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, sau Decizia nr. 497 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 18 noiembrie 2014, paragraful 32, sau Decizia nr. 418 din 17 iunie 2021, precitată). 21. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 483 din Codul de procedură civilă, Curtea observă, mai întâi, că dispoziţiile alin. (2) al acestuia se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019, aşa cum expres dispune art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum şi pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziţii din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009 din 15 decembrie 2016. 22. Având în vedere că procesul în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate a început anterior datei menţionate, dar ulterior intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, sub aspectul posibilităţii formulării recursului sunt aplicabile prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, care au un conţinut identic cu cel cuprins în art. 483 alin. (2) din cod. Aplicarea dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă a fost prorogată pentru procesele începute din data de 1 ianuarie 2019, iar dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 se aplică proceselor pornite cu data intrării în vigoare a acestei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv. 23. Prin urmare, rezultă că dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu au legătură directă cu soluţionarea cauzei pendinte, cerinţă expres stabilită de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat în mod constant că excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii legale incidente într-o anumită fază procesuală trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cererii în cadrul căreia a fost invocată respectiva excepţie, iar legătura cu soluţionarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate. Aceste condiţii trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului. Curtea a mai statuat că incidenţa textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat (a se vedea în acest sens Decizia nr. 72 din 9 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 20 aprilie 2021, paragraful 23). 24. Curtea observă, de altfel, că autoarea excepţiei nu a formulat critici concrete cu privire la dispoziţiile art. 483 din Codul de procedură civilă, ci a încadrat motivarea excepţiei în contextul argumentării neconstituţionalităţii prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Or, invocarea generică a contradicţiei acestor texte de lege cu prevederile Legii fundamentale nu se poate constitui într-o veritabilă critică de neconstituţionalitate (a se vedea Decizia nr. 802 din 3 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 28 februarie 2020, paragrafele 37-39). În jurisprudenţa sa, Curtea a arătat că nu se poate substitui autorului excepţiei în identificarea şi indicarea motivelor de neconstituţionalitate, întrucât un astfel de demers ar echivala cu o sesizare din oficiu, contrară art. 29 din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate a normelor legale se realizează doar la sesizare. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Societatea Eletasi - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 9.717/306/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
