Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, în interpretarea dată prin Decizia nr. 4 din 11 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, excepţie ridicată de Dumitru Stan în Dosarul nr. 6.580/109/2016 al Tribunalului Argeş - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.783D/2020. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 31 octombrie 2023, cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, când Curtea a amânat pronunţarea, în temeiul prevederilor art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pentru data de 21 noiembrie 2023, apoi pentru data de 30 ianuarie 2024. La această din urmă dată, în temeiul art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, pentru data de 14 februarie 2024, apoi, în temeiul art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru datele de 19 martie 2024 şi 24 aprilie 2024, când a fost pronunţată prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 3. Prin Încheierea din 7 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 6.580/109/2016, Tribunalul Argeş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, în interpretarea dată prin Decizia nr. 4 din 11 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, excepţie ridicată de Stan Dumitru într-o cauză penală în care acesta a fost trimis în judecată pentru săvârşirea mai multor infracţiuni. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia, făcând referire la punctul de vedere al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, expus în decizia mai sus citată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, apreciază că textul criticat, în interpretarea dată prin decizia instanţei supreme, contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3). Susţine că admiterea cererii de judecare a cauzei în procedura simplificată nu este incompatibilă cu efectuarea cercetării judecătoreşti (care nu echivalează cu o revenire asupra dispoziţiei iniţiale de încuviinţare a solicitării de judecare în procedura recunoaşterii învinuirii). Or, în situaţia în care se procedează astfel, „instanţa penală va putea pronunţa oricare dintre soluţiile de achitare reglementate de art. 16 alin. (1) lit. a) - d) din Codul de procedură penală, cel puţin pentru motivul că nu este ţinută de situaţia de fapt recunoscută iniţial de inculpat, aspect ce rezultă neechivoc din interpretarea per a contrario a prevederilor cuprinse în art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală“. 5. Tribunalul Argeş - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Chiar dacă inculpatul recunoaşte integral şi necondiţionat faptele reţinute în sarcina sa, instanţei îi este interzis să admită cererea acestuia de soluţionare a cauzei conform procedurii simplificate în situaţia în care constată că probele strânse în cursul urmăririi penale, în baza cărora inculpatul a solicitat să fie judecat, nu sunt satisfăcătoare, îndestulătoare, lămuritoare pentru clarificarea tuturor aspectelor necesare pentru rezolvarea corespunzătoare a cauzei, în acord cu principiul legalităţii şi cel al aflării adevărului, într-o atare ipoteză revenindu-i obligaţia de a parcurge procedura obişnuită şi de a administra, la propunerea procurorului, a părţilor, a persoanei vătămate sau din oficiu, toate probele necesare pentru justa soluţionare a procesului. Prin urmare, reglementarea procedurii simplificate presupune o serie de garanţii care să asigure caracterul echitabil al procesului penal, astfel încât să nu se ajungă la nesocotirea principiului aflării adevărului în favoarea respectării regulii celerităţii soluţionării cauzelor. Mai exact, prin admiterea cererii de parcurgere a unei asemenea proceduri, nu se aduce atingere demersului de cunoaştere deplină a existenţei sau inexistenţei faptei pentru care se desfăşoară procesul penal (cu toate circumstanţele de loc, de timp, de mod, de mijloace, de scop ce o caracterizează), a formei de vinovăţie cu care a fost comisă, a mobilului şi scopului ce au stat la baza săvârşirii acesteia, a naturii şi întinderii prejudiciului cauzat, a identităţii certe a autorului, precum şi a aspectelor care influenţează răspunderea lui penală, întrucât una dintre condiţiile obligatorii pentru încuviinţarea judecăţii simplificate, alături de poziţia inculpatului de recunoaştere integrală şi necondiţionată a învinuirii, o constituie aprecierea instanţei în sensul caracterului suficient al probelor administrate în cursul urmăririi penale pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei. 6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 8. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 9. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, în interpretarea dată prin Decizia nr. 4 din 11 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 3 iulie 2019. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: - Art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală: „(10) Când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1), (1^1) şi (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime. Pentru inculpaţii minori, instanţa va avea în vedere aceste aspecte la alegerea măsurii educative; în cazul măsurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste măsuri, prevăzute de lege, se reduc cu o treime.“ Prin Decizia nr. 4 din 11 februarie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, „în ipoteza în care instanţa a admis cererea inculpatului de judecare în procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii, iar cauza a fost judecată potrivit acestei proceduri, nu este posibilă pronunţarea unei hotărâri de achitare întemeiate pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a şi lit. c) din Codul de procedură penală“. 10. Autorul excepţiei susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la claritatea, precizia şi previzibilitatea legii, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil. 11. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, potrivit Încheierii din 3 octombrie 2017 pronunţate de Tribunalul Argeş - Secţia penală, autorul excepţiei a învederat instanţei că a primit rechizitoriul şi a înţeles învinuirile reţinute în actul de sesizare. Totodată, a arătat că îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale, că nu doreşte să dea alte declaraţii, că este de acord cu învinuirile reţinute în actul de sesizare şi că este de acord în totalitate cu probele şi actele administrate în faza de urmărire penală. Aşa fiind, instanţa judecătorească a constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în ceea ce priveşte aplicarea procedurii recunoaşterii vinovăţiei pentru autorul excepţiei şi a admis proba cu acte în circumstanţiere pentru acest inculpat. 12. În acest context, Curtea constată că autorul excepţiei deduce neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate pornind de la o situaţie ipotetică, aceea a unei eventuale constatări a instanţei judecătoreşti că în cauză ar trebui pronunţată o soluţie de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul de procedură penală. Curtea reţine că autorul excepţiei, ulterior încuviinţării judecării cauzei în procedura simplificată, susţine că nu a săvârşit unele dintre faptele imputate prin actul de sesizare a instanţei cu vinovăţia prevăzută de lege, apreciind că se impune achitarea sa în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul de procedură penală, acest fapt ducând la ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Plecând de la aceste premise, Curtea observă că, prin Decizia nr. 250 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 11 iunie 2015, paragraful 22, a reţinut că, ori de câte ori există dubii cu privire la vinovăţia inculpatului ori la existenţa legitimei apărări, care prin ele însele pot constitui cauze care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale ori care înlătură caracterul penal al faptei, tocmai în virtutea temeiului constituţional invocat, al art. 124 alin. (1), instanţa este datoare să respingă cererea formulată, întrucât înfăptuirea justiţiei presupune aplicarea legii în acord cu dreptatea ca valoare supremă a statului de drept. 14. Mai mult, Curtea reţine că în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, instanţa judecătorească nu ridică o problemă în ceea ce priveşte forma de vinovăţie cu care fapta a fost săvârşită. În condiţiile în care instanţa ar fi apreciat că există dubii/îndoieli în ceea ce priveşte acest aspect, avea obligaţia legală de a respinge cererea de judecată în procedura abreviată şi de a aplica dispoziţiile privind procedura de drept comun sau, după caz, de a repune cauza pe rol şi de a efectua cercetarea judecătorească, în condiţiile art. 395 alin. (2) din Codul de procedură penală, în situaţia în care, anterior, încuviinţase solicitarea de aplicare a prevederilor art. 374 alin. (4) din acelaşi cod, urmând ca, în final, raportat la probele administrate cu respectarea principiilor contradictorialităţii şi oralităţii, să dispună fie achitarea, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul de procedură penală, fie una dintre celelalte soluţii reglementate de art. 396 din acelaşi act normativ, iar, în caz de condamnare, aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de alin. (10) al textului de lege menţionat, dacă situaţia de fapt reţinută este aceeaşi cu cea recunoscută de către inculpat. 15. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că autorul excepţiei pune în discuţie o problemă ipotetică, din această perspectivă dispoziţiile criticate neavând legătură cu soluţionarea cauzei, de vreme ce instanţa judecătorească nu a exprimat vreun dubiu, la momentul încuviinţării procedurii simplificate sau ulterior, în ceea ce priveşte forma de vinovăţie cu care fapta a fost săvârşită. 16. Astfel, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“. Or, „legătura cu soluţionarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, în interpretarea dată prin Decizia nr. 4 din 11 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, excepţie ridicată de Stan Dumitru în Dosarul nr. 6.580/109/2016 al Tribunalului Argeş - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Argeş - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 aprilie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
