Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 860 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Anghelache şi Georgică Anghelache în Dosarul nr. 2.413/270/2016 al Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.056D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că soluţia legislativă criticată este justificată de faptul că adjudecarea nu reprezintă o vânzare voluntară, ci o vânzare silită, în condiţii de publicitate sporită, care sunt verificate de organe ale statului. Practic, vânzarea la licitaţie curăţă bunul de orice sarcini, asigurând, totodată, stabilitatea circuitului civil. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 13 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.413/270/2016, Tribunalul Bacău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 860 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Anghelache şi Georgică Anghelache într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în revendicare imobiliară. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate instituie o soluţie legislativă ce lipseşte de ocrotire juridică adevăratul proprietar, conferind o protecţie abuzivă şi excesivă adjudecatarului, fiind astfel anulată ideea de garantare şi ocrotire în mod egal a dreptului de proprietate, indiferent de titularul acestuia. Imobilul fiind adjudecat, adevăratul proprietar este lipsit de orice mijloc legal de valorificare a dreptului de proprietate, indiferent dacă a fost de bună-credinţă sau de rea-credinţă, în timp ce adjudecatarul beneficiază de o protecţie juridică sporită, fiind protejat de orice acţiune care se întemeiază direct şi nemijlocit pe dreptul de proprietate. Situaţia reglementată de art. 860 alin. (1) din Codul de procedură civilă echivalează cu o expropriere forţată a adevăratului proprietar, altul decât adjudecatarul, pentru alte motive decât o cauză de utilitate publică. Se mai susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale şi prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Constituţie, întrucât lipsesc adevăratul proprietar, un terţ în raport cu procedura de urmărire a imobilului, de orice mijloc legal de apărare a dreptului său de proprietate. 6. Tribunalul Bacău - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 860 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(1) Orice cerere de evicţiune, totală sau parţială, privind imobilul adjudecat este definitiv stinsă.“ 11. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 44 alin. (2) şi (3) privind protecţia proprietăţii private şi condiţiile exproprierii. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în materia obligaţiilor, regula o reprezintă, potrivit art. 622 din Codul de procedură civilă, îndeplinirea de bunăvoie a obligaţiilor prevăzute în titlurile executorii, dar dacă debitorul nu îşi îndeplineşte în această manieră obligaţia asumată, creditorul este în drept să solicite, în condiţiile prevăzute de lege, aducerea la îndeplinire pe calea executării silite. Într-o asemenea ipoteză, printre modalităţile de realizare forţată a creanţei este prevăzută posibilitatea declanşării procedurii urmăririi silite asupra bunurilor imobile ale debitorului, care vor putea fi valorificate inclusiv prin vânzarea la licitaţie publică. Astfel, potrivit art. 835 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării debitorul nu plăteşte datoria, executorul judecătoresc va începe procedura de vânzare prin licitaţie publică, în urma căreia imobilul va fi adjudecat, intrând în proprietatea adjudecatarului, care va depune preţul la dispoziţia executorului judecătoresc pentru ca din acesta să fie îndestulat creditorul. 13. Textul de lege criticat în cauza de faţă stabileşte că orice cerere de evicţiune, totală sau parţială, privind imobilul adjudecat este definitiv stinsă. Cu alte cuvinte, nicio acţiune din partea unui terţ care pretinde un drept asupra respectivului imobil, acţiune care ar putea conduce la pierderea totală sau parţială a dreptului de proprietate asupra bunului imobil dobândit de adjudecatar în urma licitaţiei publice sau la tulburarea în exercitarea prerogativelor de proprietar ale acestuia (posesie, folosinţă, dispoziţie), nu va mai putea fi exercitată ca urmare a trecerii bunului în proprietatea adjudecatarului. 14. Contrar susţinerilor autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, o astfel de prevedere nu are semnificaţia nesocotirii dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, 21 sau 44, invocate în motivarea acesteia, având în vedere cele ce se vor arăta în continuare. 15. Astfel, se susţine că textul de lege criticat ar conferi adjudecatarului o protecţie abuzivă şi excesivă, fiind astfel anulată ideea de garantare şi ocrotire în mod egal a dreptului de proprietate, indiferent de titularul acestuia, iar adevăratul proprietar, care este terţ în raport cu procedura de urmărire a imobilului, ar fi lipsit de orice mijloc legal de apărare a dreptului său de proprietate. 16. Curtea apreciază însă că nimic nu justifică aceste afirmaţii. În cuprinsul succesiunii de norme procedurale ce guvernează materia executării silite, legiuitorul a fost preocupat şi de asigurarea posibilităţii de a revendica imobilul de către acei terţi care pretind că au fost prejudiciaţi ca urmare a faptului că executarea silită s-a desfăşurat cu nerespectarea drepturilor lor. În acest sens, în primul rând, art. 822 din Codul de procedură civilă impune publicitatea urmăririi imobiliare, precizând că, odată cu comunicarea încheierii de încuviinţare a executării silite, executorul judecătoresc va solicita biroului teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară să dispună, în baza acesteia, notarea urmăririi imobilului în cartea funciară, cu arătarea creditorului urmăritor şi a sumei pentru care se face urmărirea. Publicitatea urmăririi imobiliare prin intermediul notării în cartea funciară are o dublă finalitate, fiind destinată protejării deopotrivă a persoanelor care ar intenţiona să dobândească diverse drepturi cu privire la imobilul urmărit, cât şi a eventualilor terţi care se pot considera prejudiciaţi prin începerea urmăririi silite asupra imobilului, finalizată cu vânzare prin licitaţie publică. 17. Curtea observă că notarea în cartea funciară este o modalitate de publicitate a cărei eficacitate este incontestabilă, ţinând cont de prevederile art. 883 alin. (1) din Codul civil referitoare la cercetarea cărţii funciare, care permit oricărei persoane, „chiar şi fără a fi ţinută să justifice vreun interes, să cerceteze orice carte funciară, precum şi celelalte documente cu care aceasta se întregeşte, potrivit legii“. Prin urmare, orice persoană poate lua cunoştinţă despre începerea executării silite cu privire la un imobil, pentru a acţiona în consecinţă dacă apreciază că măsurile ce pot greva bunul în cursul acestei proceduri îi afectează drepturile sau interesele legitime, putând să demareze demersuri judiciare pentru apărarea acestora, inclusiv o acţiune în revendicare imobiliară. 18. Ca atare, nu poate fi reţinută susţinerea autorilor excepţiei în sensul că ar fi lipsiţi de orice mijloc legal de apărare a dreptului lor de proprietate pe care îl pretind asupra imobilului scos la vânzare prin licitaţie publică în cadrul procedurii executării silite. Pasivitatea acestora nu poate fundamenta o astfel de critică, fiindu-le exclusiv imputabilă, în condiţiile în care art. 883 alin. (3) din Codul civil precizează expres că „Nimeni nu va putea invoca faptul că nu a avut cunoştinţă de existenţa vreunei înscrieri efectuate în cartea funciară sau, după caz, a unei cereri de înscriere înregistrate la biroul de cadastru şi publicitate imobiliară“. 19. Importanţa publicităţii în această materie, din perspectiva apărării drepturilor terţilor, se evidenţiază şi din prevederile art. 829 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care reglementează ipoteza în care imobilul supus urmăririi nu este înscris în cartea funciară. Într-o asemenea situaţie, executorul judecătoresc va solicita biroului de cadastru şi publicitate imobiliară, în numele debitorului, deschiderea cărţii funciare, în baza unei documentaţii cadastrale întocmite de o persoană autorizată şi a titlurilor de proprietate obţinute. În acest fel, se asigură publicitatea acestei proceduri inclusiv în ceea ce priveşte imobilele care anterior începerii executării silite nu erau înscrise în cartea funciară, garantându-se astfel protecţia eventualilor terţi prejudiciaţi ca urmare a executării silite. 20. Această idee este accentuată şi de prevederile art. 860 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, în cazul imobilelor înscrise pentru prima dată în cartea funciară, în condiţiile art. 829 alin. (2), mai sus amintit, cererea de evicţiune se va prescrie în termen de 3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară. 21. Mai mult, faptul că există instrumente juridice pe care terţii care pretind un drept asupra imobilului pot să le utilizeze în apărarea şi realizarea unui astfel de drept rezultă fără echivoc din prevederile art. 862 din Codul de procedură civilă care consacră acţiunea în regres pe care adjudecatarul care a fost evins total sau parţial o poate formula împotriva debitorului urmărit pentru obţinerea de despăgubiri. Aşadar, este evident că însuşi legiuitorul confirmă astfel implicit dreptul terţilor interesaţi de a acţiona în vederea protejării drepturilor pe care le pretind asupra imobilului supus urmăririi în cadrul executării silite. 22. Prin urmare, nu pot fi reţinute criticile autorilor excepţiei referitoare la încălcarea art. 21 din Constituţie ca urmare a lipsei dreptului de acces liber la justiţie. 23. Nici susţinerile referitoare la pretinsa protecţie abuzivă şi excesivă a adjudecatarului nu îşi găsesc suport în textul de lege criticat. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că dispoziţiile speciale din materia adjudecării silite imobiliare fac parte dintro procedură legală specială, derogatorie, prin care este ocrotit adjudecatarul, neputând constitui o atingere adusă dreptului de proprietate al altei persoane (a se vedea Decizia nr. 288 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 11 august 2004), mai ales că persoana care dobândeşte bunul valorificat prin vânzarea la licitaţia publică este convinsă că a participat la o procedură legală, desfăşurată cu respectarea strictă a exigenţelor legale în materia executării silite, prin procedura execuţională privind adjudecarea urmărindu-se realizarea efectivă a dreptului şi restabilirea urgentă a ordinii sociale esenţiale statului de drept (în acest sens, a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 388 din 27 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2015, paragrafele 13 şi 14). În acelaşi timp, trebuie avută în vedere şi securitatea raporturilor juridice decurgând din instituţia adjudecării, care justifică reglementarea specifică. 24. Pentru argumentele mai sus expuse, pe de o parte, nu poate fi reţinută nici afirmaţia potrivit căreia prin lipsirea terţilor de posibilitatea de a acţiona în instanţă pentru apărarea drepturilor lor s-ar realiza o expropriere forţată, întrucât, aşa cum Curtea a arătat mai sus, nu este îngrădit accesul la justiţie şi, pe de altă parte, este improprie invocarea, în acest context, a instituţiei juridice a exproprierii. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Anghelache şi Georgică Anghelache în Dosarul nr. 2.413/270/2016 al Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 860 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
