Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (4) şi ale art. 49 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Maria Cristina Popescu şi Ana Violeta Popescu în Dosarul nr. 5.430/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 428D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că sunt formulate critici care vizează aplicarea şi interpretarea legii în prezenta cauză. În subsidiar, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile de lege supuse controlului nu aduc atingere principiului neretroactivităţii legii civile, ci, dimpotrivă, dau posibilitatea persoanei îndreptăţite să solicite măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 112/1995 ca, în anumite condiţii, să se adreseze şi să obţină reparaţii în temeiul noii Legi nr. 10/2001. În ceea ce priveşte art. 49 din Legea nr. 10/2001, arată că acesta priveşte măsurile de ordin administrativ luate de secretarii unităţilor administrativ-teritoriale privind dosarele constituite de comisiile de aplicare a Legii nr. 112/1995. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 14 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 5.430/3/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (4) şi ale art. 49 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Maria Cristina Popescu şi Ana Violeta Popescu într-o cauză având ca obiect restituirea unui imobil solicitat în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin că art. 49 din Legea nr. 10/2001, pe care instanţa de fond l-a aplicat pentru soluţionarea notificării pe care acestea au formulat-o în anul 1996, cu respectarea procedurii administrative prealabile prevăzute de Legea nr. 112/1995, contravine principiului neretroactivităţii legii. Consideră că această notificare trebuie soluţionată conform art. 24 din Legea nr. 112/1995. Se susţine şi neconstituţionalitatea prevederilor art. 20 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 în cazul acţiunii întemeiate pe prevederile art. 24 din Legea nr. 112/1995 şi generată de nesoluţionarea într-un termen rezonabil a cererii înregistrate în termenul legal prevăzut de Legea nr. 112/1995, în condiţiile în care exista şi o decizie civilă definitivă şi irevocabilă pronunţată în anul 1997, prin care Curtea de Apel Bucureşti obliga Primăria Municipiului Bucureşti să soluţioneze administrativ cererea autoarelor excepţiei, înregistrată conform procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 112/1995. 6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 nu încalcă principiul neretroactivităţii legii civile, ci permit persoanelor care s-au considerat îndreptăţite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 112/1995 să solicite, în anumite situaţii, acordarea de reparaţii şi în temeiul noului act normativ cu caracter reparator. Nici dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 10/2001, care stabilesc în sarcina secretarilor unităţilor administrativ-teritoriale doar măsuri de natură administrativă, nu contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit.d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 20 alin. (4) şi ale art. 49 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au următorul conţinut: - Art. 20 alin. (4): „Persoanele îndreptăţite care nu au formulat cereri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, precum şi cele ale căror cereri au fost respinse ori nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi au dreptul de a formula o asemenea cerere în condiţiile prezentei legi.“; – Art. 49: „Secretarii unităţilor administrativ-teritoriale vor lua măsuri pentru conservarea tuturor dosarelor constituite de comisiile de aplicare a Legii nr. 112/1995, vor elibera, la cerere, copii de pe actele existente la dosar şi vor da relaţiile solicitate de persoanele îndreptăţite.“ 11. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii. De asemenea, se invocă şi dispoziţiile art. 20 din Constituţie coroborate cu cele ale art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la protecţia proprietăţii şi ale art. 6 paragraful 1 din aceeaşi convenţie privind dreptul la un proces echitabil. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autoarele acesteia fac referire la teza a treia a art. 20 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, privitoare la acele cereri introduse potrivit Legii nr. 112/1995 care nu au fost soluţionate până la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar din susţinerile formulate rezultă că, în esenţă, critică neconstituţionalitatea acestor dispoziţii legale în măsura în care s-ar impune solicitanţilor să introducă o nouă cerere în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a le fi analizată cererea de noile comisii constituite la nivelul entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor şi, implicit, cu încălcarea dreptului de proprietate privată. 13. Curtea observă, însă, că autoarele excepţiei nu se află în această ipoteză normativă, întrucât, aşa cum rezultă din dosarul cauzei, au introdus notificare în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, formularea unei critici de neconstituţionalitate dintro astfel de perspectivă fiind lipsită de interes. Acestea au optat pentru calea deschisă de Legea nr. 10/2001, valorificânduşi în termen legal dreptul procedural consacrat prin actul normativ menţionat. Prin urmare, nu le este aplicabilă eventuala sancţiune a decăderii din dreptul de a formula notificare în situaţia depăşirii termenului de 6 luni, prelungit ulterior cu încă 6 luni, impus de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. 14. Susţinerea că instanţa ar trebui să aibă în vedere dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 112/1995, potrivit cărora „Rezolvarea cererilor privind restituirea în natură sau despăgubirea pentru imobilele cu destinaţia de locuinţe trecute în proprietatea statului se face numai în temeiul prevederilor prezentei legi“, vizează o problemă de stabilire a legii aplicabile litigiului de către instanţa judecătorească, excedând competenţei Curţii Constituţionale. 15. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care autoarele acesteia au solicitat instanţei să oblige Comisia locală de aplicare a Legii nr. 112/1995 din cadrul Primăriei Sectorului 2 Bucureşti şi pe cea din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti să soluţioneze cererea pe care au introdus-o în anul 1996 conform Legii nr. 112/1995, nesoluţionată până la acel moment, în condiţiile în care, în momentul formulării acesteia, pe rolul unei instanţe se afla deja şi o acţiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun (art. 480 din Codul civil din 1864), care a fost soluţionată în anul 1997 prin respingerea ca inadmisibilă pe considerentul existenţei Legii speciale nr. 112/1995 şi prin care instanţa a constatat că revine comisiilor locale menţionate obligaţia de soluţionare a cererii, pe cale administrativă, potrivit Legii nr. 112/1995, intrată între timp în vigoare. 16. Acţiunea reclamantelor întemeiată pe prevederile Legii nr. 112/1995 a fost respinsă, în primă instanţă, ca neîntemeiată, Tribunalul Bucureşti apreciind că acestea au deschisă doar calea prevăzută de Legea nr. 10/2001. Împotriva sentinţei pronunţate, autoarele excepţiei au introdus apel, susţinând că instanţa a făcut aplicarea retroactivă a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001. Curtea de Apel Bucureşti, soluţionând cauza, a respins apelul, constatând caracterul nefondat al criticilor formulate de apelante, soluţia pronunţată de prima instanţă privitor la pretenţia acestora de obligare a comisiilor locale pârâte să soluţioneze cererea de restituire formulată în temeiul Legii nr. 112/1995 neavând caracterul unei aplicări retroactive a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001. În faţa instanţei de apel, reclamantele-apelante au ridicat prezenta excepţie de neconstituţionalitate motivată prin utilizarea aceloraşi argumente care au stat la baza motivării apelului, referitoare la inaplicabilitatea în cauză a Legii nr. 10/2001 şi retroactivitatea acesteia în cazul aplicării. 17. Faţă de acest context procesual, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, pe de o parte, întrucât prevederile de lege criticate sunt lipsite de legătură cu cauza, de vreme ce reclamantele deja au introdus o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, aşa că nu mai justifică interes pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, şi, pe de altă parte, ca urmare a faptului că se pune, în realitate, problema legii aplicabile în soluţionarea litigiului, a cărei clarificare revine exclusiv instanţelor judecătoreşti învestite cu soluţionarea acestuia, inclusiv în cadrul căilor de atac. 18. Aceeaşi soluţie se impune şi în ceea ce priveşte art. 49 din Legea nr. 10/2001, care stabileşte în sarcina secretarilor unităţilor administrativ-teritoriale luarea de măsuri pentru conservarea tuturor dosarelor constituite de comisiile de aplicare a Legii nr. 112/1995 şi eliberarea, la cerere, de copii de pe actele existente la dosar, fiind conex problematicii aplicării Legii nr. 10/2001 în detrimentul Legii nr. 112/1995, a cărei analiză revine instanţelor judecătoreşti, fără să poată fi tranşată în cadrul controlului de constituţionalitate. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (4) şi ale art. 49 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Maria Cristina Popescu şi Ana Violeta Popescu în Dosarul nr. 5.430/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
