Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 362 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Autovit - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 72.967/301/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.367D/2016. 2. La apelul nominal se prezintă pentru partea Societatea Decebal Tower Imobiliare - S.A. din Bucureşti domnul avocat Ionuţ Dojană din Baroul Bucureşti, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind autoarea excepţiei de neconstituţionalitate. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile legale criticate nu încalcă principiile şi drepturile constituţionale invocate. Prevederile art. 362 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt criticate din perspectiva faptului că o încheiere pregătitoare pronunţată în procedura de asigurare dovezi nu este supusă niciunei căi de atac. Însă, legiuitorul a prevăzut faptul că încheierea este supusă cenzurii judecătoreşti odată cu judecarea fondului pricinii pentru care se desfăşoară procedura asigurării de dovezi, astfel încât accesul la justiţie şi la folosirea căilor de atac împotriva respectivei încheieri sunt asigurate în mod deplin şi eficient. 4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că instituţia administrării probelor asigurate nu vizează fondul cauzei, iar art. 363 din Codul de procedură civilă reglementează faptul că probele asigurate în condiţiile art. 362 din Cod vor fi cercetate de instanţă la judecarea procesului sub raportul admisibilităţii şi concludenţei lor. Aşadar, instanţa se pronunţă cu privire la cele consemnate în încheierea prevăzută de art. 362 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Mai mult, alin. (1) teza a doua a art. 363 din Codul de procedură civilă prevede faptul că, în cazul în care găseşte necesar, instanţa poate, chiar din oficiu, să se pronunţe cu privire la o nouă administrare a probelor asigurate. Probele asigurate pot fi folosite şi de partea care nu a cerut administrarea lor. Prin urmare, sunt respectate şi cerinţele art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 20 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 72.967/301/2014, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 362 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Autovit - S.A. din Bucureşti, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva încheierii Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti prin care s-a administrat cererea de asigurare dovezi şi s-a constatat ca fiind administrată proba asigurată, expertiză în specialitatea construcţii civile. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece încheierea pronunţată de instanţa de judecată prin care s-a soluţionat cauza având ca obiect asigurarea de probe, fără a exista un dosar de fond, nu este supusă niciunei căi de atac. Partea pârâtă împotriva căreia s-a pronunţat o hotărâre de asigurare de probe este lipsit de o cale jurisdicţională de apărare, îi este încălcat dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil. Prin urmare, în lipsa unei căi de atac, instanţele de judecată nu îşi mai exercită rolul activ în ceea ce priveşte administrarea tuturor probelor utile, pertinente şi concludente în cauză, lăsând la aprecierea discreţionară a expertului judiciar stabilirea unor situaţii, fapte sau împrejurări, pentru ca mai apoi să procedeze la a achiesa la părerea acestei persoane prin omologarea raportului de expertiză. 7. Se mai arată că există o discriminare, în privinţa încuviinţării, între drepturile procesuale ale reclamantului şi cele ale pârâtului în sensul că pârâtul nu are nicio cale de atac, în condiţiile în care şi dispoziţiile art. 361 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevăd că încheierea interlocutorie prin care s-a admis în principiu procedura asigurării probelor nu are o cale de atac. 8. Mai precizează că în Codul de procedură civilă din 1865, prin art. 238 era prevăzută calea de atac a recursului ce putea fi formulată împotriva unor astfel de încheieri. 9. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Apreciază că se încalcă dispoziţiile art. 124 alin. (2) din Constituţie şi principiul exercitării căilor de atac, principiu ce trebuie interpretat în sensul posibilităţii reale de a exercita o cale de atac, în condiţiile legii, iar nu în sensul suprimării acesteia. Prin faptul că încheierea interlocutorie prin care s-a admis în principiu procedura asigurării probelor nu are nicio cale de atac se încalcă principiul egalităţii armelor, în condiţiile în care reclamantul beneficiază de un remediu juridic în acest sens, iar partea împotriva căreia s-a pronunţat o astfel de hotărâre este lipsită de o cale de apărare. Astfel, se încalcă dreptul de acces liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, precum şi unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, întrucât instanţa de judecată absolutizează prezumţia de legalitate şi temeinicie a raportului de expertiză judiciară. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 362 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Administrarea probelor asigurate se constată printr-o încheiere, care nu este supusă niciunei căi de atac.“. 15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie astfel cum acesta se interpretează, potrivit art. 20 din Constituţie, şi prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 124 alin. (2) privind caracterul unic, imparţial şi egal al justiţiei şi art. 129 privind folosirea căilor de atac. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că sub aspectul căilor de atac în materia asigurării probelor faţă de art. 238 din Codul de procedură civilă din 1865, care prevedea că încheierea instanţei este executorie şi poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, respectiv de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor, noua reglementare a procedurii administrării probelor asigurate nu mai prevede nicio cale de atac ce ar putea fi formulată împotriva încheierii de admitere a cererii şi a încheierii de constatare a administrării probelor. 17. În continuare, Curtea reţine că procedura asigurării probelor este reglementată de art. 359-365 din Codul de procedură civilă în scopul conservării unei probe aflate în pericol de a dispărea ori de a fi greu de administrat pe viitor şi reprezintă o excepţie de la principiul nemijlocirii prevăzut de art. 16 din Cod, potrivit căruia „Probele se administrează de către instanţa care judecă procesul, cu excepţia cazurilor în care legea stabileşte altfel“. La această procedură se poate recurge atât înainte de începerea unui proces, pe cale principală, cât şi în cursul unui litigiu, pe cale incidentală, dacă există urgenţă în conservarea unei probe ori, prin excepţie, dacă nu există urgenţă, însă partea adversă îşi dă acordul. 18. Prin urmare, procedura de asigurare a dovezilor este o procedură specială, de urgenţă, ce are un scop limitat, acela de conservare a unor dovezi care se află în primejdie să dispară sau să fie greu de administrat în viitor. De regulă, judecarea cererii de asigurare a probelor se face cu citarea părţilor şi doar în situaţia în care există pericol în întârziere instanţa va putea încuviinţa cererea şi fără citarea acestora. Astfel, oricine are interes să constate de urgenţă mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor bunuri, mobile sau imobile, ori să obţină recunoaşterea unui înscris, a unui fapt ori a unui drept, va putea cere administrarea acestor dovezi dacă este primejdie ca ele să dispară sau să fie greu de administrat în viitor. Condiţia fundamentală a unui asemenea demers este existenţa unei primejdii în administrarea dovezii care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor. 19. De asemenea, Curtea reţine că procedura de asigurare a dovezilor are un caracter contencios, instanţa trebuind să adopte toate măsurile pentru a asigura garanţiile procesuale fundamentale. În cadrul acestei proceduri, când s-a solicitat consemnarea mărturiei unei persoane, efectuarea unei expertize, recunoaşterea unui înscris, a unui fapt sau a unui drept, administrarea acestor dovezi se va face potrivit regulilor privitoare la administrarea probei cu martori, a expertizei sau a mărturisirii. Prin urmare, în cazul solicitării unei expertize, ipoteza cauzei de faţă, oricare parte poate cere lămurirea sau completarea raportului de expertiză, poate formula obiecţiuni cu privire la acesta, poate cere motivat efectuarea unei contraexpertize sau poate recuza expertul. Astfel, luând la cunoştinţă de propunerile expertului desemnat instanţa poate solicita lămuriri suplimentare, fie orale, citând expertul în faţa instanţei, fie în scris, dispunând să răspundă la obiecţiunile părţilor sau să efectueze un supliment de expertiză ori poate dispune o nouă expertiză, la cererea părţilor sau din oficiu. 20. Prin încheierea care constată administrarea probelor asigurate se închide procedura de asigurare a probelor fără a avea semnificaţia unei evaluări a dreptului care face obiectul litigiului principal. Această încheiere nu este susceptibilă de nicio cale de atac, ca şi încheierea prin care s-a admis cererea de asigurare a probelor, ambele beneficiind de acelaşi regim juridic. 21. Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură edictate de legiuitor în temeiul mandatului său constituţional conferit de art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală. Accesul liber la justiţie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale, pentru situaţii deosebite, şi implică existenţa unor proceduri unice pentru situaţii deosebite, aşa cum este şi cea a asigurării dovezilor. Lipsa unei căi de atac împotriva încheierii de constatare a administrării probei asigurate se justifică şi prin faptul că soluţionarea cererii în procedura asigurării probelor nu reprezintă un litigiu de sine stătător în care să se analizeze raportul juridic dintre părţi, ci vizează doar conservarea şi pregătirea unei probe în cazul apariţiei unui proces ulterior, proba administrată pe calea asigurării de dovezi urmând a fi apreciată de instanţa ce judecă litigiul pe fond. 22. În aceste condiţii, susţinerile autoarei excepţiei potrivit cărora prevederile legale criticate aduc atingere art. 21 din Constituţie nu sunt întemeiate, dovezile administrate prin procedura reglementată în art. 359-365 din Codul de procedură civilă putând fi folosite şi de partea care nu a solicitat administrarea lor, conservarea dovezilor în aceste condiţii neprivând părţile interesate de dreptul de a le combate în cursul procesului de fond. 23. De altfel, Curtea observă că art. 363 alin. (1) din Codul de procedură civilă statuează că probele asigurate vor fi cercetate de instanţa care judecă procesul sub raportul admisibilităţii şi concludenţei lor, iar dacă găseşte necesar şi dacă este cu putinţă, instanţa va proceda la o nouă administrare a probelor asigurate. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Autovit - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 72.967/301/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 362 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 aprilie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
