Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 lit. a) şi ale art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, ridicată de Florentina Chiriţă în Dosarul nr. 26.407/3/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, excepţie care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.662D/2018. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 22 martie 2022, în prezenţa autoarei excepţiei şi a apărătorului ales al acesteia, doamna avocat Laura Spătaru-Negură, precum şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, doamna procuror Loredana Brezeanu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, completată prin Încheierea din 5 mai 2022, când, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunţarea, mai întâi pentru data de 7 aprilie 2022, iar apoi pentru 28 aprilie 2022, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 3. Prin Decizia civilă nr. 2.831 din 14 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 26.407/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 lit. a) şi ale art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Florentina Chiriţă într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei Consiliului Baroului Bucureşti prin care s-a dispus excluderea acesteia din profesia de avocat pentru intervenirea nedemnităţii. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se precizează că, prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, analizând dispoziţiile art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, Curtea Constituţională a constatat redactarea imprecisă a acestora, decizia consiliului baroului în procedura constatării nedemnităţii nefiind întemeiată pe criterii obiective, rezonabile şi concrete, ci pe aprecieri subiective, care pot varia de la o structură profesională teritorială la alta. Instanţa de contencios constituţional a observat că dispoziţiile legale criticate nu stipulează care sunt acele infracţiuni intenţionate pentru a căror săvârşire şi, implicit, condamnare avocatul este nedemn de a mai exercita profesia, fapt ce conduce la împrejurarea ca un aspect esenţial, de natură să influenţeze gravitatea sancţiunilor disciplinare aplicate, să nu fie prevăzut în mod explicit prin lege, ci să fie lăsat la aprecierea subiectivă a structurilor profesionale competente. 5. În această ordine de idei se susţine că nu se poate accepta interpretarea potrivit căreia toate infracţiunile intenţionate atrag nedemnitatea, aceasta fiind şi voinţa reală iniţială a legiuitorului, ce rezultă din folosirea sintagmei „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“, a cărei neconstituţionalitate a fost constatată prin decizia menţionată, sintagmă ce restrânge sfera infracţiunilor a căror săvârşire conduce la nedemnitate. Se arată că se poate ajunge însă cu uşurinţă la interpretarea eronată conform căreia totalitatea persoanelor condamnate definitiv pentru comiterea unei infracţiuni intenţionate sunt susceptibile de a fi excluse din avocatură, fără a se mai cerceta în ce măsură fapta lor aduce sau nu atingere prestigiului profesiei. 6. Având în vedere că, după publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 225 din 4 aprilie 2017, nu a fost realizată o completare legală, în sensul de a se arăta, cel puţin cu titlu exemplificativ, care sunt infracţiunile care aduc atingere prestigiului profesiei de avocat, rezultă că este deschisă calea arbitrarului, în sensul că unii avocaţi vor fi excluşi în mod discriminatoriu, în vreme ce alţii vor rămâne în profesie, deşi au săvârşit fapte de aceeaşi natură. 7. Se mai susţine că prevederile art. 14 lit. a) şi ale art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995 sunt neconstituţionale, având în vedere că analizarea de către consiliul baroului a unui eventual caz de nedemnitate se realizează fără citarea avocatului în cauză şi fără a i se da acestuia posibilitatea de a se apăra, nesocotindu-se astfel dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală. Se arată că Legea nr. 51/1995 şi Statutul profesiei de avocat reglementează două modalităţi de pierdere a calităţii de avocat, şi anume, ca urmare a reţinerii unui caz de nedemnitate, pe de o parte, şi prin excludere, ca sancţiune disciplinară, pe de altă parte. Dispoziţiile Statutului profesiei de avocat privitoare la excluderea din profesie, ca sancţiune disciplinară, permit înştiinţarea şi convocarea avocatului cercetat, încunoştinţarea sa cu privire la obiectul anchetei disciplinare şi posibilitatea acestuia de a da explicaţii scrise. În schimb, dispoziţiile de lege criticate, referitoare la încetarea calităţii de avocat prin constatarea nedemnităţii, încalcă dreptul la apărare, dreptul la un tratament egal în faţa legii, precum şi dreptul la un proces echitabil, întrucât nu asigură acelaşi tratament juridic ca şi în cazul excluderii din profesie, ca sancţiune disciplinară. Or, tocmai prin faptul că efectele reţinerii stării de nedemnitate sunt foarte grave şi iremediabile ar trebui să se asigure posibilitatea avocatului de a se apăra în faţa consiliului baroului, astfel cum se asigură această posibilitate în cazul excluderii ca sancţiune disciplinară. 8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât motivele invocate de autoarea acesteia nu se întemeiază pe conţinutul prevederilor legale criticate ca fiind neconstituţionale, ci pe procedurile distincte prevăzute în Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea nr. 64 din 3 decembrie 2011 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, în ceea ce priveşte măsura încetării profesiei de avocat pentru nedemnitate, respectiv aplicarea sancţiunii disciplinare a excluderii din profesia de avocat. Arată că, prin stabilirea unor situaţii în care intervine încetarea profesiei de avocat pentru nedemnitate, nu se încalcă prevederile Constituţiei, întrucât legiuitorul poate stabili anumite reguli pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii de avocat. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele şi concluziile scrise depuse la dosar, precum şi susţinerile orale ale reprezentantului autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. 14 lit. a) şi ale art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 51/1995 a fost din nou republicată, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018, dându-se textelor o nouă numerotare, astfel că, în prezent, conţinutul normativ al art. 27 lit. d) se regăseşte, într-o formă identică, în art. 26 lit. d) din legea republicată. Ca atare, obiect al excepţiei îl vor reprezenta dispoziţiile art. 14 lit. a) şi ale art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995. Acestea au următoarea redactare: - Art. 14 lit. a): "Este nedemn de a fi avocat: a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, [de natură să aducă atingere prestigiului profesiei];" – Art. 26 lit. d): "Calitatea de avocat încetează: [...] d) dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală şi care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii." 13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor şi a obligaţiilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (12) potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii. Prin raportare la prevederile art. 20 din Constituţie, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, se invocă, de asemenea, şi prevederile din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cuprinse în art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, în art. 7 paragraful 1 - Nicio pedeapsă fără lege şi în art. 14 - Interzicerea discriminării, precum şi cele ale art. 1 - Interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 22 iunie 2017, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, constatând că sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ este contrară dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. 15. Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut, în esenţă, că sintagma menţionată este lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, având în vedere că nu se precizează în mod explicit acele infracţiuni intenţionate care aduc atingere prestigiului profesiei de avocat, iar necircumstanţierea expresă a acestora lasă loc arbitrarului, făcând posibilă aplicarea diferenţiată a sancţiunii excluderii din profesie, în funcţie de aprecierea subiectivă a structurilor profesiei de avocat competente să aprecieze asupra cazului de nedemnitate. Această lipsă de claritate a legii creează premisa aplicării în mod diferit, într-o manieră discriminatorie, ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare. 16. Ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei antereferite, sintagma a cărei neconstituţionalitate a fost constatată prin aceasta şi-a încetat efectele juridice, ca urmare a prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, în condiţiile în care legiuitorul nu a intervenit pentru a compatibiliza dispoziţiile art. 14 lit. d) din Legea nr. 51/1995 cu prevederile constituţionale, în sensul celor statuate prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017. În consecinţă, în prezent, pierderea calităţii de avocat intervine pentru săvârşirea oricărei infracţiuni intenţionate prin care s-a constatat, prin hotărâre judecătorească definitivă, vinovăţia inculpatului şi pentru care s-a dispus pedeapsa cu închisoarea, indiferent dacă instanţa a apreciat că se impune suspendarea executării acesteia. 17. Or, nu acesta a fost sensul deciziei de admitere a Curţii Constituţionale, care a sancţionat lipsa de precizie a sintagmei care circumstanţia intervenirea nedemnităţii în funcţie de influenţa pe care săvârşirea infracţiunii o are asupra prestigiului profesiei. Desigur că, în spiritul principiilor specifice statului de drept, Curtea a subliniat că sancţiunea disciplinară a excluderii din profesia de avocat reflectă principiul demnităţii şi onoarei profesiei de avocat, reprezentând o garanţie a moralităţii şi probităţii profesionale pentru membrii baroului, şi că, din această perspectivă, avocatul este obligat să se abţină de la comiterea unor fapte antisociale care ar arunca asupra sa o lumină negativă (a se vedea în acest sens Decizia nr. 629 din 27 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 12 ianuarie 2017, paragraful 22, Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, precitată, paragraful 29, sau Decizia nr. 592 din 8 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 14 aprilie 2020, paragraful 26). Dar această sancţiune trebuie aplicată într-un cadru legal clar şi previzibil, care să asigure persoanei susceptibile de a intra sub incidenţa normei criticate reperele necesare pentru a-şi adapta comportamentul astfel încât să respecte exigenţele acesteia, fără să existe riscul ca excluderea din profesie să fie decisă în mod arbitrar de organele de conducere ale profesiei, aflate, la rândul lor, în imposibilitatea de a aprecia în mod obiectiv cu privire la aptitudinea faptei penale săvârşite de a fi de natură să aducă atingere prestigiului profesiei. Absenţa oricărui indiciu legal cu privire la elementele care ar conferi unei infracţiuni caracteristica de a fi „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ a determinat Curtea să constate neconstituţionalitatea acestei sintagme. 18. În absenţa intervenţiei active a legiuitorului, care să clarifice norma prin prisma celor statuate de Curtea Constituţională, s-a ajuns la o situaţie excesivă, contrară raţiunii avute în vedere de instanţa de contencios constituţional prin pronunţarea deciziei menţionate, urmând să fie excluşi din profesie, în mod nediferenţiat, toţi avocaţii care au fost condamnaţi definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârşirea oricărei infracţiuni intenţionate. Curtea constată că, astfel, excluderea din profesie pentru săvârşirea oricărei infracţiuni intenţionate pentru care s-a aplicat prin hotărâre judecătorească definitivă pedeapsa cu închisoarea poate deveni o sancţiune disproporţionată faţă de gravitatea faptei, mai ales în condiţiile în care prevederile art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 nu fac niciun fel de distincţie după cum instanţa a dispus executarea pedepsei închisorii sau a apreciat că aceasta îşi poate atinge scopul sancţionator, educativ, disuasiv şi preventiv chiar şi prin suspendarea executării. 19. Curtea reţine că o astfel de consecinţă, constând în excluderea din profesia de avocat pentru săvârşirea oricărei infracţiuni intenţionate pentru care s-a aplicat prin hotărâre judecătorească definitivă pedeapsa cu închisoarea, reprezintă o denaturare a sensului Deciziei nr. 225 din 4 aprilie 2017 şi a raţiunii care a stat la baza pronunţării acesteia. Deşi finalitatea acestei decizii a fost aceea de a conduce la sporirea garanţiilor juridice asigurate prin lege avocaţilor în ceea ce priveşte pierderea acestei calităţi, prin eliminarea riscului aplicării acestei măsuri în mod arbitrar, consecinţa a reprezentat-o - în absenţa intervenţiei legiuitorului - crearea unei situaţii excesiv de severe pentru avocaţi, în special prin comparaţie cu alte profesii juridice, aşa cum se va arăta infra. 20. Totodată, Curtea constată că situaţia creată prin pasivitatea legiuitorului, consecutivă publicării deciziei de admitere amintite, echivalează cu o nesocotire a prevederilor art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, care consacră caracterul de stat de drept al statului român. Aceasta, deoarece prevalenţa Constituţiei asupra întregului sistem normativ reprezintă principiul crucial al statului de drept. Or, garant al supremaţiei Legii fundamentale este însăşi Curtea Constituţională, prin deciziile pe care le pronunţă, astfel că neglijarea constatărilor şi dispoziţiilor cuprinse în deciziile acesteia determină fragilizarea structurii constituţionale ce trebuie să caracterizeze statul de drept. 21. Deşi în paragraful 26 al Deciziei nr. 225 din 4 aprilie 2017, Curtea Constituţională a precizat expres că „revine legiuitorului sarcina de a conferi normei legale criticate un conţinut normativ edificator şi de a stabili un cadru legislativ coerent şi lipsit de echivoc cu privire la condiţiile concrete în care intervine încetarea calităţii de avocat, prin excluderea din profesie, ca urmare a incidenţei cazului de nedemnitate prevăzut de art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, republicată“, legiuitorul nu a intervenit în niciun fel, în intervalul de 5 ani de la momentul publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei menţionate, până la pronunţarea prezentei decizii, pentru a fixa într-o manieră clară şi explicită acele infracţiuni a căror săvârşire atrage nedemnitatea profesională a avocaţilor. 22. În acest context, Curtea constată că soluţia legislativă rezultată ca urmare a pasivităţii legiuitorului conduce la rezultate mai drastice decât cele produse potrivit normei iniţial în vigoare, care, deşi genera riscul unor aprecieri subiective şi discreţionare din partea organului de decizie al profesiei de avocat, chemat să aprecieze intervenirea nedemnităţii şi, consecutiv, pierderea calităţii de avocat, permitea totuşi acestuia să realizeze o selecţie a infracţiunilor care să determine excluderea din profesie, în funcţie de gravitatea faptei şi a prejudiciilor de imagine aduse profesiei, chiar dacă lipsea certitudinea cu privire la obiectivitatea şi corectitudinea unor astfel de aprecieri. De altfel, arbitrarul aprecierii consiliului baroului sub aspectul încadrării infracţiunilor în sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ era determinat tocmai de absenţa reglementării legale a unor criterii a căror îndeplinire să fie urmărită sub acest aspect. 23. Curtea observă că, prin comparaţie cu legislaţia aplicabilă altor categorii profesionale, devine cu atât mai evident caracterul disproporţionat al soluţiei legislative actuale, rezultată ca urmare a nepunerii în acord a prevederilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 cu cele statuate prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, potrivit căreia consecinţa săvârşirii oricărei infracţiuni intenţionate pentru care s-a dispus, prin hotărâre judecătorească definitivă, pedeapsa închisorii o reprezintă pierderea calităţii de avocat. 24. Astfel, în cazul judecătorilor şi al procurorilor, textul art. 65 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 242/2018, este nuanţat sub acest aspect, stabilind că aceştia sunt eliberaţi din funcţie în situaţia condamnării, amânării aplicării pedepsei şi renunţării la aplicarea pedepsei, dispuse printr-o hotărâre definitivă, precum şi a renunţării la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, pentru o infracţiune prin care se aduce atingere prestigiului profesiei. Şi Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 19 martie 2018, prevede, la art. 41 alin. (1) lit. f), că încetează calitatea de notar public atunci când, prin hotărâre judecătorească definitivă, s-a dispus condamnarea sau amânarea aplicării pedepsei pentru săvârşirea unei infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni. În acelaşi sens este relevant şi art. 9 lit. a) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 5 decembrie 2003, care stabileşte că este nedemn de a fi consilier juridic cel care a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de natură a aduce atingere profesiei de consilier juridic. De asemenea, art. 465 alin. (1) lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, prevede, printre condiţiile cerute unei persoane pentru a ocupa o funcţie publică, aceea de a nu fi fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, infracţiuni de corupţie sau de serviciu, infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei, infracţiuni de fals ori a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea, amnistia postcondamnatorie sau dezincriminarea faptei. 25. În ceea ce priveşte obligativitatea deciziilor sale, Curtea a statuat în mod constant că „puterea de lucru judecat care însoţeşte actele pronunţate/emise de Curtea Constituţională se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acestea“ (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 17 ianuarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995). Totodată, atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept, deci inclusiv legiuitorului. În consecinţă, atât Parlamentul, cât şi Guvernul trebuie să ţină seama de cele stabilite de Curtea Constituţională în dispozitivul, dar şi în considerentele deciziei (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, sau Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010). 26. Constatarea consecinţei pierderii calităţii de avocat ca urmare a condamnării definitive la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea oricărei infracţiuni intenţionate se regăseşte şi în Decizia nr. 592 din 8 octombrie 2019, precitată, prin care Curtea Constituţională a examinat aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, cu acel prilej reţinând însă că, având doar rol de legiuitor cvasinegativ, nu poate modifica prevederile legale criticate (paragraful 30). În cauza de faţă, Curtea subliniază că, deşi competenţa de reglementare revine exclusiv puterii legislative, originare sau delegate, în condiţiile în care legiuitorul a ignorat statuările Curţii Constituţionale cuprinse în Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, se impune admiterea, prin prezenta decizie, a excepţiei de neconstituţionalitate şi constatarea neconstituţionalităţii art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 în integralitatea sa. În acelaşi timp, Curtea reaminteşte că, în jurisprudenţa sa, de exemplu, Decizia nr. 629 din 27 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 12 ianuarie 2017, a subliniat că „reglementarea din materia nedemnităţii avocatului este una normală, dând garanţia că persoanele care exercită această onorantă profesie au un profil moral impecabil, fiind de neconceput ca persoane cu condamnări penale (grave) să participe la actul de justiţie“. 27. Aşadar, în cazul de faţă, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 225 din 4 aprilie 2017 şi generând astfel un viciu de constituţionalitate mai grav. Pentru restabilirea stării de constituţionalitate, este necesar ca legiuitorul să clarifice şi să detalieze prevederile art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, pentru a îndepărta neconstituţionalitatea constatată prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, în spiritul celor precizate în considerentele acestei decizii. Ca atare, legiuitorul va trebui să dea eficienţă considerentelor exprimate de instanţa de contencios constituţional şi să fixeze cu exactitate infracţiunile a căror săvârşire determină pierderea calităţii de avocat. 28. În ceea ce priveşte art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995, potrivit căruia „calitatea de avocat încetează: [...] dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală şi care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii“, criticat, de asemenea, în cauza de faţă, se menţin aprecierile Curţii Constituţionale reţinute prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017 (paragraful 27), în sensul că, fiind o normă de trimitere, trebuie privit prin prisma efectelor constatării neconstituţionalităţii prevederilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 şi că, prin conţinutul său normativ, textul de lege criticat nu conţine niciun viciu de neconstituţionalitate, ci doar reglementează una dintre situaţiile în care încetează calitatea de avocat. 29. În fine, autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate formulează critici cu privire la tratamentul juridic diferit aplicabil avocaţilor care sunt excluşi din profesie, după caz, ca urmare a constatării nedemnităţii [conform art. 14 lit. a) şi art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995], respectiv ca urmare a aplicării acestei măsuri ca sancţiune disciplinară [conform art. 88 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 51/1995], din perspectiva procedurii desfăşurate în faţa consiliului baroului, care în primul caz are loc fără citarea avocatului, iar în cel de-al doilea, cu citarea/înştiinţarea sa. Curtea observă că o astfel de reglementare nu este de rangul legii, ci se regăseşte în Statutul profesiei de avocat, act care a fost aprobat de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România prin Hotărârea nr. 64/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 19 decembrie 2011, neintrând, aşadar, sub incidenţa controlului exercitat de Curtea Constituţională potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie, ci putând face obiectul verificării legalităţii pe calea contenciosului administrativ. De altfel, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prin Hotărârea nr. 428/2018 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 25 ianuarie 2018, Statutul profesiei de avocat a fost modificat chiar în sensul dorit de autoarea excepţiei, în cadrul verificării cazului de nedemnitate avocatul în cauză urmând să fie convocat în scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (a se vedea art. 26^2 din acesta). 30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, în privinţa soluţiei de la pct. 1, şi cu unanimitate de voturi, în privinţa soluţiei de la pct. 2, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florentina Chiriţă în Dosarul nr. 26.407/3/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat sunt neconstituţionale. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 aprilie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
