Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 651 alin. (4) în raport cu prevederile art. 632 şi 633 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Dorel Meteş în Dosarul nr. 10.123/211/2018 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 818D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar note scrise, prin care menţionează că nu se poate prezenta la termenul de judecată, iar acesta nu doreşte substituirea sa. Totodată, precizează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune, în principal, concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că în motivare autorul excepţiei invocă o contradicţie între dispoziţiile art. 651 alin. (4), pe de o parte, şi ale art. 632 şi 633 din Codul de procedură civilă, pe de altă parte. De asemenea, autorul arată că instanţele judecătoreşti au calificat, în mod greşit, hotărârile pronunţate în cadrul contestaţiei la executare ca fiind executorii. 5. Pe fond, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei, dispoziţiile legale criticate fiind norme de procedură speciale în materia executării silite, reprezentând, totodată, o concretizare a dreptului la apărare. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea civilă nr. 124/A/CC din 18 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 10.123/211/2018, Tribunalul Cluj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 651 alin. (4) în raport cu prevederile art. 632 şi 633 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Dorel Meteş într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe civile prin care a fost respinsă contestaţia la executare. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 651 alin. (4) în raport cu cele ale art. 632 şi 633 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, deoarece instanţele judecătoreşti califică hotărârile pronunţate în faza contestaţiei la executare ca fiind executorii şi cu drept de apel, pe când prevederile art. 632 şi 633 din Codul de procedură civilă prevăd că hotărârile executorii sunt hotărârile date în apel dacă prin lege nu se prevede altfel şi că sunt executorii acele hotărâri care sunt date în primă instanţă fără drept de apel ori cele în legătură cu care părţile au convenit să exercite direct recursul. 8. Având în vedere prevederile legale criticate, instanţele judecătoreşti califică drept executorii hotărârile pronunţate în contestaţia la executare care pot fi atacate cu apel în 10 zile de la comunicare, calificare care este contrară dreptului la apărare. 9. Sintagma „dacă prin lege nu se dispune altfel“ din cuprinsul art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă este contradictorie, ceea ce atrage o încălcare a prevederilor art. 632 şi 633 din acelaşi act normativ, care stabilesc cu exactitate care sunt hotărârile judecătoreşti executorii sau neexecutorii. 10. Tribunalul Cluj - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 632, 633 şi ale art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: - Art. 632: "(1) Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.(2) Constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.;" – Art. 633: "Sunt hotărâri executorii: 1. hotărârile date în apel, dacă prin lege nu se prevede altfel; 2. hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, ori cele în legătură cu care părţile au convenit să exercite direct recursul, potrivit art. 459 alin. (2).;" – Art. 651 alin. (4): „(4) Dacă prin lege nu se dispune altfel, instanţa de executare se pronunţă prin încheiere executorie, care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare.“ 15. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile constituţionale cuprinse în art. 24 - Dreptul la apărare. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă reglementează regimul juridic al căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor pronunţate de instanţa de executare. Această reglementare a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale conferite de art. 126 alin. (2) şi art. 129, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, iar „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“. Astfel, dispoziţia legală criticată reglementează caracterul executoriu al încheierii pronunţate de instanţa de executare, calea de atac ce poate fi formulată, precum şi termenul de exercitare al acesteia. Aceasta este voinţa legiuitorului, care are posibilitatea să reglementeze regimul juridic al hotărârii instanţei de executare circumscris materiei în care a fost pronunţată, respectiv materia executării silite. 17. Procedura executării silite, a doua etapă a procesului civil, are drept scop principal realizarea efectivă a dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau un alt titlu executoriu. Prin procedura executării silite creditorul îl constrânge pe debitorul care refuză să execute de bună voie obligaţiile care decurg din titlul executoriu să le aducă la îndeplinire în mod silit. Opţiunea legiuitorului în această procedură pentru posibilitatea executării unei hotărâri care nu este încă definitivă are în vedere evitarea unei eventuale prejudicieri a creditorului până la soluţionarea căilor de atac introduse împotriva hotărârii respective, având în vedere şi durata acestor proceduri. Aşadar, caracterul executoriu, prevăzut de art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă, al încheierii pronunţate de instanţa de executare, chiar dacă aceasta este o hotărâre de primă instanţă, reprezintă vocaţia acestei hotărâri de a produce efecte imediate în ordinea juridică. 18. Însă, potrivit art. 637 din Codul de procedură civilă, riscul punerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti care poate fi atacată cu apel aparţine exclusiv creditorului, deoarece atunci când instanţa de apel anulează sau, după caz, schimbă în tot sau în parte hotărârea atacată, debitorul urmărit este în drept să obţină întoarcerea executării silite, în condiţiile art. 723 din Codul de procedură civilă. 19. Astfel, legea deschide posibilitatea executării provizorii a hotărârilor de primă instanţă, însă, în cazul reformării acestora în căile de atac, există riscul demarării procedurii de întoarcere a executării silite. În ipoteza desfiinţării titlului executoriu în calea de atac, cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului, acesta aflându-se într-o culpă procesuală determinată de declanşarea urmăririi silite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 611 din 30 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 9 ianuarie 2022, paragraful 16). 20. În acest context, Curtea nu poate reţine pretinsa încălcare a dreptului la apărare, prevăzut de art. 24 din Constituţie, întrucât dispoziţiile legale criticate dau posibilitatea părţilor interesate de a exercita calea de atac a apelului în cadrul căreia pot utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime, iar în situaţia obţinerii unei soluţii favorabile pot solicita întoarcerea executării. 21. În continuare, referitor la susţinerile autorului privind necorelarea dispoziţiilor legale criticate, Curtea reţine că art. 632 şi 633 din Codul de procedură civilă reprezintă temeiul executării silite. Aceste dispoziţii legale fixează regula generală în materia executării silite, în sensul că existenţa unui titlu executoriu constituie o condiţie sine qua non pentru începerea executării silite. Ca atare, indiferent de modalitatea în care urmează să se facă executarea silită, obligaţia ce se solicită a fi pusă în executare trebuie să fie constatată printr-un titlu executoriu (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 611 din 30 septembrie 2021, precitată, paragraful 15). 22. Titlul executoriu reprezintă, aşadar, instrumentul legal pe care statul îl acordă creditorului pentru a putea recurge la măsuri coercitive pe care, de asemenea, statul, prin intermediul organelor sale, trebuie să le pună la dispoziţia creditorilor. De regulă, aceste instrumente sunt rezultatul unei evaluări judiciare a existenţei şi întinderii dreptului subiectiv pretins de către creditor, iar majoritatea categoriilor de titluri executorii enumerate de art. 632 alin. (2) din Codul de procedură civilă fac parte din clasa hotărârilor judecătoreşti. Există însă şi situaţii în care statul consideră anumite înscrisuri ca prezentând suficiente garanţii de corectitudine pentru a permite absenţa evaluării judiciare. Este vorba despre acele titluri executorii de natură contractuală cărora legea le recunoaşte caracterul de titlu executoriu (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 238 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 28 iulie 2020, paragraful 53, sau Decizia nr. 500 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 6 ianuarie 2021, paragraful 32). 23. Or, în ipoteza art. 651 din Codul de procedură civilă, intervenţia instanţei de executare este ulterioară obţinerii titlului executoriu, instanţa fiind învestită cu soluţionarea cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite. Prin urmare, aşa cum s-a arătat mai sus, caracterul executoriu al hotărârii instanţei de executare are în vedere evitarea unei eventuale prejudicieri a creditorului până la soluţionarea căilor de atac. 24. În fine, Curtea observă că sintagma „dacă prin lege nu se dispune altfel“ din cuprinsul art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă nu face trimitere la dispoziţiile art. 632 şi 633 din acelaşi cod, ci la alte situaţii în care hotărârile instanţei de executare pot fi atacate în condiţiile dreptului comun. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dorel Meteş în Dosarul nr. 10.123/211/2018 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 632, 633 şi ale art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 aprilie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
