Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică Suceava, în Dosarul nr. 3.158/1/2018/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.982D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.426D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Şerban Alexandru Brădişteanu în Dosarul nr. 3.428/1/2018/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.426D/2019 la Dosarul nr. 1.982D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 324 din 30 mai 2023. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 13 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.158/1/2018/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică Suceava, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire. 8. Prin Încheierea din 19 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.428/1/2018/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Şerban Alexandru Brădişteanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât nu îndeplinesc condiţiile de claritate, previzibilitate şi predictibilitate necesar a fi îndeplinite de actele normative şi impuse din perspectiva principiului securităţii raporturilor juridice, respectiv a dreptului la un proces echitabil. 10. Art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă este neconstituţional în măsura în care se interpretează că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri nu este admisibilă decât dacă se pune problema unei contrarietăţi de dispozitive ale respectivelor hotărâri, iar nu şi a considerentelor acestora, şi exclusiv în ipoteza în care revizuentul nu a invocat autoritatea de lucru judecat/puterea lucrului judecat în cadrul celui de-al doilea litigiu/instanţa învestită să se pronunţe asupra acestor chestiuni a omis să le analizeze. 11. Textul legal este neclar şi imprevizibil câtă vreme se aplică şi se interpretează în sensul că doar dispozitivele şi considerentele pe care se sprijină pot comporta contradicţii susceptibile de a fi remediate pe calea revizuirii şi că revizuentul nu trebuia să invoce autoritatea de lucru judecat/puterea de lucru judecat pe cale de excepţie sau de apărare, ca argument în susţinerea cererii sale, iar, în măsura în care s-a prevalat de ea, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei. 12. De asemenea, se arată că este neconstituţională interpretarea potrivit căreia revizuirea nu este admisibilă în condiţiile în care revizuentul a invocat autoritatea de lucru judecat sub forma excepţiei procesuale sau ca apărare de fond, în cadrul celui de-al doilea proces, finalizat prin hotărârea judecătorească a cărei revizuire se cere, sau în ipoteza în care a invocat-o instanţa să fi omis a se pronunţa asupra chestiunii învederate. 13. În susţinerea excepţiei este invocată şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la recunoaşterea şi necesitatea respectării principiului securităţii raporturilor juridice, respectiv Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012 sau Decizia nr. 651 din 25 octombrie 2018. 14. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât revizuirea este o cale extraordinară de atac promovată pentru a îndrepta erorile de fapt, în scopul restabilirii adevărului în cauză. Dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură, iar, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, procedura de judecată şi exercitarea căilor de atac sunt stabilite numai prin lege. Legiuitorul are libertatea de a stabili condiţiile în care părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac şi modul în care pot fi probate. Instanţa supremă mai arată că nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi nici cele ale art. 53, deoarece în cauză judecata se desfăşoară în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, cu respectarea drepturilor procesuale ale părţilor. 15. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt clare, precise şi previzibile şi nu pot conduce, prin ele însele, la o îngrădire a accesului liber la justiţie ori a dreptului la un proces echitabil. Consideră că nu se pune problema restrângerii unor drepturi sau libertăţi fundamentale prin reglementarea criticată, întrucât tocmai interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătoreşti definitive şi a raporturilor juridice care au fost supuse controlului instanţelor prin hotărârile respective a impus stabilirea clară şi limitativă a cazurilor şi motivelor pentru care se poate exercita revizuirea, precum şi modul în care acestea pot fi probate. În fine, instanţa apreciază că autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci, în realitate, urmăreşte să obţină îndrumări pentru instanţa judecătorească privind modul în care se interpretează şi aplică textul legal criticat, ceea ce excedează domeniului de competenţă al instanţei constituţionale, fiind atributul exclusiv al completului de judecată. 16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: [... ] 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;“. 20. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept, securitatea raporturilor juridice şi calitatea legii, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil astfel cum se interpretează potrivit art. 20 alin. (2) din Constituţie şi prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi a art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 50 privind dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeaşi infracţiune din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi ale art. 4 privind dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori din Protocolul nr. 7 la Convenţie. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la critici similare cu cele formulate în prezenta cauză. Prin Decizia nr. 413 din 22 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 8 martie 2023, Curtea a reţinut, referitor la imposibilitatea de a utiliza calea de atac a revizuirii în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă atunci când nerespectarea autorităţii de lucru judecat este determinată de contrarietatea considerentelor pe care se bazează hotărârile definitive potrivnice, că art. 461 alin. (1) din Codul de procedură civilă clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii. 22. Aşadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia – ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă -, se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepţia actuală a Codului de procedură civilă, se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2) din Codul de procedură civilă, revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorităţii de lucru judecat nu poate viza decât soluţia pronunţată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, conform art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă, anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăţi existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuţie. 23. Curtea a mai reţinut că art. 461 alin. (2) din acelaşi cod reglementează şi problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, şi anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situaţie, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce priveşte căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu şi în ceea ce priveşte căile de atac de retractare, aşa cum este revizuirea, ceea ce justifică, de altfel, soluţia pronunţată de instanţă în cazul încuviinţării cererii de revizuire pentru cazul hotărârilor potrivnice, constând în anularea celei din urmă hotărâri şi, după caz, trimiterea cauzei spre rejudecare. 24. În ceea ce priveşte considerentele prin care a fost soluţionată pe cale incidentală o chestiune litigioasă (aşa-numitele considerente decizorii), Curtea a observat că nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta, deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existenţa unei alte căi procedurale puse la îndemâna părţii interesate încă din timpul soluţionării celui de-al doilea proces, şi anume posibilitatea acesteia de a invoca excepţia autorităţii de lucru judecat cu referire la soluţia dată cu privire la aceeaşi chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiţii de diligenţă procesuală, se poate preveni apariţia unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv. Se valorifică astfel efectul pozitiv al lucrului judecat, consacrat de art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă. 25. Sub aspectul susţinerii referitoare la admisibilitatea revizuirii hotărârii în situaţia în care în cauză a fost deja ridicată excepţia autorităţii de lucru judecat, iar instanţa s-a pronunţat asupra acesteia, dar a respins-o, Curtea a apreciat că aceasta nu se poate constitui într-o critică de neconstituţionalitate, ci reprezintă o problemă de aplicare a legii în cauză. 26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, soluţia pronunţată prin decizia menţionată şi considerentele pe care aceasta se sprijină îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică Suceava, în Dosarul nr. 3.158/1/2018/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi de Şerban Alexandru Brădişteanu în Dosarul nr. 3.428/1/2018/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 ianuarie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
