Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 23 din 28 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (1) lit. d) din Codul penal Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 23 din 28 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (1) lit. d) din Codul penal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 361 din 24 aprilie 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (1) lit. d) din Codul penal, excepţie ridicată de Nicolae Mavrodin în Dosarul nr. 7.605/256/2019* al Judecătoriei Medgidia şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 136D/2020.
    2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, susţine că aceasta este, în principal, inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei este nemulţumit, în realitate, de modul de aplicare a textului de lege criticat, iar, în subsidiar, neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Deciziile nr. 63 din 24 februarie 2022 şi nr. 715 din 12 decembrie 2023.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 21 ianuarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 7.605/256/2019*, Judecătoria Medgidia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (1) lit. d) din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Nicolae Mavrodin într-o cauză având ca obiect o cerere de liberare condiţionată.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 100 alin. (1) lit. d) din Codul penal încalcă principiile constituţionale privind calitatea legii, egalitatea cetăţenilor în faţa legii, dreptul la un proces echitabil şi reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executării acestora. Astfel, arată că, în opoziţie cu dispoziţiile art. 100 alin. (1) lit. a)-c) din Codul penal, care prevăd condiţii obiective ce trebuie să fie întrunite în vederea liberării condiţionate, textul de lege criticat reglementează o condiţie subiectivă a cărei îndeplinire este lăsată la aprecierea instanţei judecătoreşti, respectiv aceea ca instanţa să aibă convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate. Susţine că textul de lege criticat a determinat o jurisprudenţă neunitară a instanţelor judecătoreşti în materia liberării condiţionate, caracterizată prin pronunţarea unor soluţii diferite în cazuri similare. De asemenea, consideră că dispoziţiile art. 100 alin. (1) lit. d) din Codul penal nu permit destinatarilor legii, care au niveluri de şcolarizare/pregătire diferite, să prevadă efectele aplicării lor.
    6. Judecătoria Medgidia apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că este atributul exclusiv al legiuitorului să reglementeze condiţiile în care poate fi acordată liberarea condiţionată şi mijloacele de stimulare a persoanelor condamnate în vederea îndeplinirii scopurilor pedepsei, liberarea condiţionată nefiind un drept al acestora, ci doar o vocaţie pe care o au prin voinţa legiuitorului.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 100 alin. (1) lit. d) din Codul penal, care au următorul cuprins: „(1) Liberarea condiţionată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă: […] d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate.“
    11. În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la calitatea legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executării acestora.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 100 alin. (1) lit. d) din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 63 din 24 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 8 iulie 2022, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (1) lit. d) din Codul penal, pentru argumentele reţinute în paragrafele 22-29 din decizia menţionată.
    13. Prin Decizia nr. 63 din 24 februarie 2022, precitată, Curtea a constatat, în esenţă, că cerinţa reglementată prin dispoziţiile art. 100 alin. (1) lit. d) din Codul penal - cu privire la convingerea instanţei că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate - înseamnă că organele judiciare au ajuns la concluzia legitimă că persoanele condamnate, în urma executării părţilor din pedepsele penale dispuse în privinţa lor, expres prevăzute de lege, au înţeles semnificaţia şi gravitatea faptelor săvârşite şi urmările acestora şi şi-au adaptat comportamentul la normele legale, aspect ce face posibilă liberarea lor condiţionată, în condiţii de siguranţă pentru ceilalţi membri ai societăţii. Prin urmare, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 100 alin. (1) lit. d) din Codul penal sunt clare, precise şi previzibile, fiind în acord cu prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5).
    14. Referitor la lăsarea la aprecierea instanţelor judecătoreşti a îndeplinirii condiţiei prevăzute de dispoziţiile art. 100 alin. (1) lit. d) din Codul penal în fiecare cauză în care se solicită liberarea condiţionată, Curtea a constatat că aceasta nu încalcă principiul egalităţii în drepturi, deoarece acest drept al instanţei de a verifica, în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele concrete ce pot fi constatate, dacă persoana condamnată şi-a îndreptat conduita, ca urmare a executării unei părţi din pedeapsa penală privativă de libertate dispusă în privinţa sa în cadrul unui penitenciar, corespunde însuşi scopului instituţiei liberării condiţionate. Aceasta presupune acordarea, în favoarea anumitor persoane condamnate, care au executat o parte din pedepsele penale în stare de detenţie, a dreptului de a executa părţile rămase din respectivele pedepse în stare de libertate, cu respectarea anumitor obligaţii, expres prevăzute de legiuitor, în situaţia îndeplinirii anumitor condiţii, care sunt, de asemenea, prevăzute de lege. Astfel, liberarea condiţionată reprezintă o vocaţie a persoanei condamnate a cărei realizare depinde de îndeplinirea condiţiilor anterior referite, printre care şi cea criticată de autorul excepţiei, cerinţă care nu poate fi verificată decât de către organele judiciare. Prin urmare, legiuitorul a consacrat, în acest caz, dreptul de apreciere al judecătorului cu privire la îndeplinirea condiţiilor referitoare la liberarea condiţionată, drept care se înscrie în marja sa de apreciere, in concreto, a situaţiei persoanelor condamnate. Acest aspect nu este însă de natură să creeze discriminare între persoanele condamnate care solicită liberarea condiţionată, textele criticate aplicându-se, în mod egal, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normelor juridice supuse controlului de constituţionalitate. De altfel, Curtea a menţionat că o eventuală enumerare de către legiuitor, în cuprinsul textului criticat, a tuturor conduitelor ce pot duce la concluzia îndreptării persoanei condamnate, în sensul realizării scopului pedepsei penale, nu este practic posibilă.
    15. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin dispoziţiile art. 100 alin. (1) lit. d) din Codul penal, a prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, Curtea a constatat că acestea nu sunt aplicabile în cauză, întrucât textul de lege criticat reglementează instituţii de drept penal substanţial. Or, dreptul la un proces echitabil presupune o serie de garanţii, precum egalitatea armelor, dreptul la apărare, accesul la un tribunal imparţial şi caracterul contradictoriu al procedurilor, drepturi ce pot fi asigurate doar prin intermediul normelor procesual penale.
    16. Prin aceeaşi Decizie nr. 63 din 24 februarie 2022, Curtea a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 97 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, liberarea condiţionată se acordă la cererea persoanei condamnate sau la propunerea comisiei pentru liberare condiţionată, care este alcătuită din judecătorul de supraveghere a privării de libertate, care este şi preşedintele comisiei, directorul penitenciarului, directorul adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim penitenciar, directorul adjunct pentru educaţie şi asistenţă psihosocială şi un consilier de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune competent potrivit legii în circumscripţia căruia se află penitenciarul. Conform prevederilor alin. (3) al aceluiaşi art. 97, la formularea propunerii de liberare condiţionată a persoanei condamnate sunt avute în vedere: fracţiunea din pedeapsă efectiv executată şi partea din durata pedepsei care este considerată ca executată, potrivit dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 254/2013; regimul de executare a pedepsei privative de libertate în care este repartizată; îndeplinirea obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, în afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească; conduita persoanei condamnate şi eforturile acesteia pentru reintegrare socială, în special în cadrul muncii prestate, al activităţilor educative, moral-religioase, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, al instruirii şcolare şi al formării profesionale, precum şi responsabilităţile încredinţate, recompensele acordate şi sancţiunile disciplinare aplicate; antecedentele sale penale. De asemenea, conform prevederilor art. 97 alin. (6) din Legea nr. 254/2013, propunerea comisiei pentru liberare condiţionată este cuprinsă într-un proces-verbal motivat, care cuprinde poziţia membrilor comisiei faţă de propunerea de liberare, iar, potrivit alin. (7) al articolului anterior menţionat, la procesul-verbal de propunere a liberării condiţionate se anexează, prin grija consilierului de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune competent potrivit legii în circumscripţia căruia se află penitenciarul, recomandările cu privire la măsurile de supraveghere şi obligaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 101 din Codul penal care pot fi aplicate de către instanţa de judecată, în cazul în care restul de pedeapsă rămas neexecutat la data liberării persoanei condamnate este de 2 ani sau mai mare.
    17. Prin urmare, comisia pentru liberare condiţionată constituită potrivit prevederilor art. 97 din Legea nr. 254/2013 are un caracter mixt, administrativ-jurisdicţional, iar procesul-verbal elaborat de aceasta în vederea liberării condiţionate a persoanei condamnate are caracterul unei propuneri făcute instanţei competente să soluţioneze cererea, care, conform dispoziţiilor art. 97 alin. (10) din Legea nr. 254/2013, este judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul.
    18. În aceste condiţii, Curtea a constatat că instanţa competentă să soluţioneze propunerea de liberare condiţionată nu este obligată să îşi însuşească aspectele reţinute în procesul-verbal elaborat de comisia pentru liberare condiţionată şi în documentele anexate, iar în ipoteza în care acestea sunt favorabile persoanei condamnate să dispună soluţia liberării condiţionate. Dimpotrivă, instanţa învestită cu soluţionarea propunerii de liberare condiţionată este obligată ca, pentru pronunţarea soluţiei, să ţină cont de aspectele prevăzute de dispoziţiile art. 100 alin. (1) din Codul penal, unul dintre acestea fiind ca instanţa să aibă convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate.
    19. În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 564 din 22 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 2 februarie 2023, şi Decizia nr. 715 din 12 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 4 iunie 2024.
    20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat această soluţie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae Mavrodin în Dosarul nr. 7.605/256/2019* al Judecătoriei Medgidia şi constată că dispoziţiile art. 100 alin. (1) lit. d) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Medgidia şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 28 ianuarie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Oana-Cristina Puică


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 23 din 28 ianuarie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016