Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Simina Popescu-Marin │- magistrat-asistent│
└─────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi art. 69 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Neculai Ionescu în Dosarul nr. 315/91/2016 al Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 386D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 474D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Mihăiţă Gabriel Troacă în Dosarul nr. 7299/95/2015 al Tribunalului Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, autorul excepţiei a depus note scrise prin care solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate şi judecarea cauzei în lipsă. 6. Având în vedere obiectul parţial identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 474D/2016 la Dosarul nr. 386D/2016, care a fost primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care invocă jurisprudenţa, în materie, a Curţii Constituţionale şi pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 8. Prin Încheierea din 23 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 315/91/2016, Tribunalul Vrancea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi art. 69 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Neculai Ionescu într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui act administrativ (ordin al prefectului prin care s-a stabilit încetarea, înainte de expirarea duratei, a mandatului de primar). 9. Prin Încheierea din 7 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.299/95/2015, Tribunalul Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Mihăiţă Gabriel Troacă, într-o cauză având ca obiect cererea de anulare unui ordin al prefectului prin care s-a stabilit încetarea de drept, a mandatului de primar, precum şi suspendarea executării acestui ordin. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei susţin, în esenţă, că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 afectează dreptul la exercitarea mandatului de primar, în condiţiile în care pedeapsa ce a fost aplicată nu este privativă de libertate, iar pedepsele complementare au fost şi ele suspendate, astfel încât se poate candida pentru un nou mandat de primar. Referitor la dispoziţiile art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, se susţine că aceste prevederi încalcă dreptul constituţional de a ataca o hotărâre judecătorească. 11. De asemenea, susţin că emiterea unui ordin, prin care să se constate încetarea de drept a mandatului de primar, ca urmare a aplicării unei pedepse neprivative de libertate, are un caracter vădit neproporţional. Este dincolo de orice dubiu faptul că, în situaţia în care s-ar fi pronunţat o sentinţă privativă de libertate, emiterea unui astfel de ordin de constatare a încetării mandatului ar fi întrunit condiţiile proporţionalităţii, neexistând nici măcar posibilitatea materială de îndeplinire a atribuţiunilor de primar, în situaţia privativă de libertate. Per a contrario, în condiţiile în care o instanţă de drept penal a considerat, în mod definitiv, că este suficientă o pedeapsă cu suspendarea executării, în mod similar, şi organului administrativ, în speţă instituţia Prefectului, îi incumbă obligaţia negativă de a nu emite un ordin prin care să se constate încetarea mandatul de primar. În situaţia în care, indiferent de natura sentinţei de condamnare, prefectul emite ordine de constatare a încetării de drept a mandatului primarului, se încalcă principiul proporţionalităţii, neaplicându-se, în mod abuziv, un tratament diferenţiat pentru situaţii obiectiv diferite. 12. Pe de altă parte, prin emiterea ordinului, în condiţiile în care art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 face vorbire doar de o pedeapsă privativă de libertate, sunt încălcate şi imperativele principiilor predictibilităţii normelor, respectiv al încrederii legitime a justiţiabilului. Principiul predictibilităţii normelor impune obligaţia statelor de a edicta norme suficient de accesibile, precise şi previzibile. Or, este evident că lipsa acestei exigenţe a normelor juridice determină o nesiguranţă a raporturilor juridice administrative, care are ca efect vătămarea cetăţenilor în drepturile şi interesele lor legitime. 13. Tribunalul Vrancea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că este esenţial controlul de constituţionalitate asupra prevederilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004, în măsura în care este interpretat că se aplică şi în cazul în care este dispusă suspendarea executării atât a pedepsei privative de libertate, cât şi a pedepselor complementare privind interdicţia unor drepturi. În ceea ce priveşte prevederile art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, instanţa judecătorească face referire la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 898 din 17 decembrie 2015 şi, realizând o analiză bazată pe principiul proporţionalităţii, a justului echilibru între interesele concrete şi scopul urmărit, apreciază ca textul legal supus controlului de constituţionalitate se îndepărtează de asigurarea dreptului fundamental reglementat de art. 21 din Constituţie. 14. Tribunalul Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 sunt în acord cu dispoziţiile art. 16 şi art. 124 din Constituţie şi respectă principiile previzibilităţii normelor juridice şi stabilităţii raporturilor juridice, astfel cum sunt consacrate în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa, în materie, a Curţii Constituţionale, spre exemplu, deciziile nr. 239 din 4 martie 2008, nr. 1.522 din 18 noiembrie 2010, nr. 153 din 12 martie 2013 şi nr. 647 din 13 octombrie 2015. 17. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 474D/2016, consideră că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 sunt constituţionale, sens în care invocă punctul său de vedere exprimat anterior în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1893D/2015, nr. 1718D/2015 şi nr. 20D/2016. 18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 386D/2014, nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autorul excepţiei Mihăiţă Gabriel Troacă, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, modificate prin Legea nr. 58/2009 pentru modificarea art. 15 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 7 aprilie 2009, şi ale art. 69 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cu modificările şi completările ulterioare. Prevederile legale criticate au următorul cuprins: - Art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004: „Calitatea de primar şi, respectiv, de preşedinte al consiliului judeţean încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri: (...) e) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate;.“ – Art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001: „(5) Instanţa de contencios administrativ este obligată să se pronunţe în termen de 30 de zile. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă şi irevocabilă.“ 21. Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, „De la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească «definitivă şi irevocabilă» sau, după caz, «irevocabilă» se vor înţelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească «definitiv㻓. 22. În opinia autorilor excepţiei, astfel cum rezultă din criticile de neconstituţionalitate formulate, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) din Constituţie privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, în art. 16 privind egalitatea în drepturi art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 37 privind dreptul de a fi ales şi art. 124 privind înfăptuirea justiţiei. 23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 şi art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici similare. 24. Astfel, referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 647 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 17 decembrie 2015, Decizia nr. 393 din 14 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 26 septembrie 2016, Decizia nr. 544 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 28 octombrie 2016 şi Decizia nr. 654 din 8 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 26 ianuarie 2017, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. 25. Astfel, Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate nu instituie niciun fel de discriminare între persoanele cărora acestea se adresează, şi anume categoriei primarilor care au fost condamnaţi, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate. Măsura încetării de drept a mandatului de primar, în condiţiile prevăzute de textul de lege, se aplică în mod egal, fără privilegii şi fără discriminări, tuturor celor care se găsesc în ipoteza normei legale. 26. Curtea a observat că dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 au constituit obiectul analizei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, prin Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 29 iunie 2015, a pronunţat o hotărâre prealabilă, prin care a dat o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept: aplicabilitatea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 în cazul condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, cu aplicarea art. 81-82 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal al României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul penal din 1969), respectiv cu executarea în alte condiţii decât cele prevăzute de art. 57 alin. (1) din Codul penal din 1969. Prin această decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 fac referire numai la tipul de pedeapsă aplicată, respectiv privativă de libertate, fără a distinge în funcţie de modul de individualizare a executării pedepsei aplicate. De asemenea a reţinut că suspendarea condiţionată a executării pedepsei cu închisoarea este doar o măsură de individualizare judiciară a pedepsei, care nu schimbă caracterul privativ de libertate al pedepsei închisorii. Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a considerat că, dacă legiuitorul ar fi intenţionat ca încetarea de drept a mandatului primarului să opereze doar în cazul condamnării cu executare la o pedeapsă privativă de libertate, ar fi prevăzut în mod expres această ipoteză. În concluzie, a reţinut că dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 vizează pedeapsa aplicată, iar nu modul de executare a acesteia. 27. De asemenea, prin Decizia nr. 536 din 6 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 21 septembrie 2016, Curtea a soluţionat obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004, şi a constatat neconstituţionalitatea prevederilor legale referitoare la încetarea de drept a calităţii de consilier local, de consilier judeţean, de primar sau de preşedinte al consiliului judeţean, în cazul condamnării prin hotărâre judecătorească definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate cu executare. Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că tocmai posibilitatea lăsată celor condamnaţi la pedepse privative de libertate, dar care nu execută pedeapsa în regim de detenţie, de a continua nestingherit să exercite demnitatea publică, cu toate drepturile şi responsabilităţile pe care exerciţiul autorităţii de stat le implică, astfel cum stabileau prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate a priori, contravine principiului supremaţiei Constituţiei şi a obligativităţii respectării legilor, consacrat de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, şi vulnerabilizează încrederea cetăţenilor în autorităţile statului. Curtea a mai reţinut că scopul Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali este acela de a garanta integritatea, cinstea şi răspunderea aleşilor locali, conform principiilor fundamentale ale statului de drept. Asigurarea prestigiului funcţiei exercitate impune o conduită legală, socială şi morală în acord cu rangul demnităţii publice, cu gradul de reprezentare şi cu încrederea oferită de cetăţeni în procesul electoral. 28. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, Curtea Constituţională, prin deciziile nr. 239 din 4 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 1 aprilie 2008, nr. 153 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 14 iunie 2013, şi nr. 175 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 10 iunie 2016, a respins ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate. Astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că modalitatea de contestare în justiţie a ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar este în mod firesc caracterizată prin celeritate, natura cauzelor supuse controlului judecătoresc în asemenea situaţii impunând o rezolvare promptă şi definitivă pentru trecerea la etapa următoare, cea a declanşării procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea scrutinului pentru alegerea unui nou primar. 29. Totodată, Curtea a reţinut că prevederile art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 conţin norme de procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, adoptate de legiuitor în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie şi care nu îngrădesc exercitarea dreptului la folosirea căilor legale de atac şi nu contravin principiului accesului liber la justiţie. 30. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele care au fundamentat-o îşi menţin valabilitatea. 31. În final, Curtea reţine că prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate, instituind reguli privind constatarea încetării de drept a mandatului de primar, ca urmare a condamnării la o pedeapsă privativă de libertate nu conţin norme contrare nici dreptului fundamental de a fi ales. Astfel, referitor la dreptul de a exercita în mod netulburat funcţia dobândită ca urmare a opţiunii electorale, se reţine că acesta nu este un drept absolut, fiind protejat de prevederile Constituţiei atât timp cât se realizează cu respectarea condiţiilor prevăzute de aceasta şi de legi. Or, săvârşirea unei fapte penale pentru care există o condamnare definitivă la pedeapsa cu închisoarea plasează prin ea însăşi consilierul local în afara cadrului legal de exercitare a funcţiei, prin încălcarea jurământului de a respecta prevederile Constituţiei şi ale legilor, asumat potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 393/2004, iar consecinţele legale pe care nerespectarea condiţiilor de exercitare a unei funcţii le antrenează nu pot fi considerate o restrângere a exerciţiului acelei funcţii, astfel că nu poate fi reţinută încălcarea prevederilor art. 37 din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 536 din 6 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 21 septembrie 2016, paragraful 17). 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Neculai Ionescu în Dosarul nr. 315/91/2016 al Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de Mihăiţă Gabriel Troacă în Dosarul nr. 7.299/95/2015 al Tribunalului Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi art. 69 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 aprilie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
