Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor a art. 223 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Isai Faur Nistor în Dosarul nr. 4.101/55/2017*/a3 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 599D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent învederează Curţii Constituţionale că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în măsura în care nu se poate proceda la audierea sa în sistem de videoconferinţă. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prevederile criticate sunt norme de procedură, edictate de legiuitor în virtutea competenţei sale prevăzute de art. 126 alin. (2) din Constituţie, dând expresie dreptului la un proces echitabil şi asigurând judecarea cauzei într-un termen rezonabil. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Decizia civilă nr. 59 din 17 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.101/55/2017*/a3, Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 223 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Isai Faur Nistor într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea apelului prin care s-a cerut desfiinţarea unei sentinţe referitoare la o contestaţie la executare formulată în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei - Administraţia Naţională a Penitenciarelor -Penitenciarul Arad, întrucât, în primă instanţă, întemeindu-se pe prevederile de lege criticate, judecătoria a soluţionat cauza în absenţa reclamantului. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată, în esenţă, că i-a fost afectat dreptul de acces efectiv la o instanţă, întrucât, în temeiul textului de lege criticat, judecătoria a trecut la soluţionarea cauzei fără ca acesta să fie prezent. În consecinţă, lipsind la termenul de judecată, nu şi-a putut susţine apărările în faţa instanţei, ceea ce a avut drept urmare încălcarea dreptului său la apărare, a principiului oralităţii şi contradictorialităţii, precum şi a dreptului la un recurs efectiv. 7. Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că soluţia legislativă criticată este de natură să concilieze interesele părţii absente la termenul de judecată cu imperativul constituţional şi convenţional al soluţionării cauzei într-un termen rezonabil. Condiţionarea judecării cauzei de prezenţa obligatorie a părţilor ar rupe echilibrul procesual dintre ele, din moment ce oricare parte, chiar în mod arbitrar, ar putea împiedica derularea procedurilor prin neprezentarea la termenele de judecată. Prin urmare, textul legal criticat are ca menire să garanteze dreptul de acces la o instanţă, aşa cum acesta este consacrat de art. 21 din Constituţie. Textul de lege criticat nu contravine nici art. 24 din Legea fundamentală, din moment ce din chiar cuprinsul acestuia rezultă că instanţa este obligată să analizeze excepţiile şi apărările părţii care lipseşte. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 223 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: - Art. 223: Judecarea cauzei în lipsa părţii legal citate "(1) Lipsa părţii legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel. (...)(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care lipsesc ambele părţi, deşi au fost legal citate, dacă cel puţin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă." 12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 24 - Dreptul la apărare. Prin raportare la art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului din Constituţie, invocă şi prevederile art. 6 referitoare la procesul echitabil şi cele ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, ambele cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei. În acest sens, reţine că, în procesul civil, citarea părţilor reprezintă măsura procedurală care creează premisele respectării dreptului la un proces echitabil. Art. 153 alin. (1) din Codul de procedură civilă instituie obligaţia instanţei de a cita părţile, precizând că aceasta poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori sau prezentat, personal sau prin reprezentant, „în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel“. 14. Prin posibilitatea concretă şi efectivă oferită părţilor de a participa la şedinţele de judecată se asigură întrunirea caracteristicilor specifice procesului civil, în spiritul exigenţelor procesului echitabil impuse de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv publicitatea, oralitatea şi contradictorialitatea procedurii judiciare. Participând la judecarea cauzei, părţile pot să îşi realizeze în mod eficient apărarea, să ridice excepţii de procedură, să ia cunoştinţă de excepţiile invocate de partea adversă şi de dovezile solicitate de aceasta, să propună probe, să combată apărările adversarului, să uzeze de toate mecanismele procedurale pe care legea le pune la dispoziţie în acest scop. 15. O garanţie suplimentară a întrunirii trăsăturilor procesului echitabil prin asigurarea posibilităţii de participare a părţilor la întreaga desfăşurare a procesului rezidă în prevederile art. 153 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se refacă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege. 16. Dacă însă partea a fost legal citată, dar nu s-a prezentat personal, nu şi-a desemnat un reprezentant, nu a transmis instanţei poziţia sa exprimată în scris şi nici nu a solicitat judecata în lipsă, atunci nu există niciun impediment în ceea ce priveşte judecarea cauzei. Citarea legală implică prezumţia că partea a luat cunoştinţă de faptul că litigiul se află pe rolul unei instanţe care a declanşat procedura de soluţionare a cauzei. Absenţa părţii legal citate denotă în sine o atitudine procesuală. Neprezentarea părţii, personal sau printr-un reprezentant, reflectă opţiunea sa de a nu îşi exercita dreptul de a participa la judecarea cauzei. 17. Aşadar, în mod concret, pentru ca exigenţa contradictorialităţii - ca trăsătură definitorie a procesului echitabil - să fie pe deplin întrunită şi pentru ca dreptul fundamental la apărare să poată fi în mod efectiv exercitat, este necesar ca instanţa să pună în discuţia părţilor toate măsurile pe care intenţionează să le dispună. Atâta vreme cât procedura de citare a părţilor a fost legal îndeplinită, dar partea nu s-a prezentat şi nici nu a solicitat judecata în lipsă, nu se poate susţine că prevederile art. 223 din Codul de procedură civilă, care statuează că lipsa părţii legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, ar contraveni dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate de autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate. Dimpotrivă, această normă procedurală dă expresie cerinţei referitoare la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Totodată, o altă soluţie legislativă, care să permită amânarea succesivă a cauzei în ipoteza absenţei uneia dintre părţi, chiar legal citate, ar nesocoti drepturile procesuale ale celorlalte părţi. Ca atare, prevederea de lege criticată previne riscul prelungirii nejustificate a soluţionării cauzei şi contracarează eventuala atitudine şicanatorie a părţii care s-ar putea prevala de posibilitatea amânării cauzei în absenţa sa pentru a tergiversa soluţionarea litigiului, lezând interesele procesuale ale celorlalte părţi. 18. De altfel, faţă de o astfel de ipoteză, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin Hotărârea din 7 iulie 1989, pronunţată în Cauza Unión Alimentaria Sanders SA împotriva Spaniei, paragraful 35, că într-adevăr instanţa trebuie să respecte exigenţele procesului echitabil, dar partea interesată este, la rândul ei, ţinută să aducă la îndeplinire cu diligenţă actele procesuale care îi revin, să nu uzeze de manevre dilatorii şi să folosească posibilităţile oferite de normele procesuale interne pentru reducerea timpului în care se derulează procedura de judecată, să nu întreprindă demersuri contrare realizării acestui scop. 19. De asemenea, prevederile de lege criticate sunt în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia dreptul de acces la justiţie presupune tocmai asigurarea accesului oricărei persoane la un tribunal instituit de lege, prin garantarea unei proceduri judiciare în vederea realizării efective a acestui drept. Or, consacrarea legală a obligaţiei instanţei de a cita părţile constituie o garanţie puternică în acest sens. În acelaşi timp, Curtea Europeană a statuat că dreptul de acces la justiţie nu este absolut; el poate permite restricţii admise implicit, întrucât, prin chiar natura sa, este reglementat de către stat, iar statele se bucură de o anumită marjă de apreciere în acest sens (a se vedea hotărârile din 28 mai 1985, 6 decembrie 2001, 26 ianuarie 2006 sau 17 ianuarie 2012, pronunţate în cauzele Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57, Yagtzilar şi alţii împotriva Greciei, paragraful 26, Lungoci împotriva României, paragraful 36, sau Stanev împotriva Bulgariei, paragraful 230). 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Isai Faur Nistor în Dosarul nr. 4.101/55/2017*/a3 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 223 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 aprilie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
