Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 şi art. 6 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Ştefan Teodor în Dosarul nr. 1.040/833/2015 al Judecătoriei Salonta şi care constituie obiectul Dosarului nr. 521D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, Curtea constatând, prin mai multe decizii, conformitatea acestora cu dispoziţiile din Legea fundamentală invocate şi în cauza de faţă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 12 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.040/833/2015, Judecătoria Salonta a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 şi art. 6 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Ştefan Teodor într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea acţiunii privind pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti cu privire la o succesiune, care să ţină loc de act autentic şi intabulare în cartea funciară. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 17/2014 pun problema retroactivităţii din perspectiva desfiinţării sau a limitării efectelor sau a drepturilor născute în mod valabil şi recunoscute în baza legii vechi. Astfel, consideră că art. 5 al Legii nr. 17/2014 nu se poate aplica retroactiv convenţiilor încheiate anterior intrării sale în vigoare, adică înscrisurilor sub semnătură privată, antecontracte de vânzare sau promisiuni de vânzare. Chiar dacă aceste înscrisuri nu au forţa juridică de a modifica titularul dreptului de proprietate, nu înseamnă că acestea nu au niciun efect juridic, ci, în baza lor, promitentul-vânzător cedează promitentului-cumpărător, în schimbul unei sume de bani, o creanţă constând în dreptul de a obţine proprietatea asupra terenului. Arată că aplicarea Legii nr. 17/2014 antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate anterior intrării în vigoare a acesteia reprezintă o ingerinţă în dreptul de proprietate al promitentului-cumpărător, întrucât eventuala exercitare a dreptului de preempţiune de către titularii acestui drept conduce inevitabil la privarea promitentului-cumpărător de bunul său - dreptul de creanţă - „speranţa legitimă“, care intră sub protecţia art. 1 al Primului Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Promitentul-cumpărător nu mai poate obţine îndeplinirea exactă a obligaţiei asumate de promitentul-vânzător - încheierea contractului de vânzare-cumpărare - întrucât însuşi debitorul, promitentul-vânzător, chiar dacă ar dori, nu îşi mai poate executa obligaţia, fiind constrâns să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu o altă persoană decât promitentul-cumpărător, mai exact cu preemptorul. De asemenea, promitentul-cumpărător nu mai poate obţine nici executarea silită în natură a antecontractului de vânzare-cumpărare prin pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract în condiţiile art. 1.669 din Codul civil, întrucât exercitarea dreptului de preempţiune atrage inadmisibilitatea acţiunii, în condiţiile art. 5 din Legea nr. 17/2014. Nici executarea silită prin echivalent, prin obligarea promitentului-vânzător la daune-interese, nu mai este o opţiune pentru promitentul-cumpărător, întrucât promitentul-vânzător nu are nicio culpă în neexecutarea obligaţiei. Totodată, nici rezoluţiunea antecontractului nu poate fi solicitată, nefiind vorba de o neexecutare culpabilă. 6. În ce priveşte prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, consideră că este contrară Legii fundamentale interpretarea acestuia în sensul că unica persoană care are acces la procedură este proprietarul înscris ca atare în extrasul de carte funciară, fiind astfel îngrădit accesul la justiţie, în ipoteza în care - personal, pe cale oblică - nu ar putea îndeplini procedura prevăzută de art. 6 din Legea nr. 17/2014. 7. Invocă şi prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 53 din Constituţie, prin prisma discriminării sale şi a procedurii la care a fost nevoit să apeleze raportat la tratamentul juridic aplicabil altor persoane aflate în aceeaşi situaţie: aceea de a fi promitenţi-cumpărători, creditori ai obligaţiei de a contracta. Astfel, independent de buna sa credinţă, alegerea procedurii şi tratamentul juridic depind în exclusivitate de conduita promitentului-vânzător: dacă este de bună-credinţă şi se prezintă la notar, se poate demara procedura şi finaliza tranzacţia; dacă este de rea-credinţă sau, pur şi simplu, dezinteresat, promitentul-cumpărător nu dispune de pârghiile legale corespunzătoare pentru a demara procedura şi a finaliza tranzacţia. Având în vedere poziţia şi conduita de bună-credinţă a sa, consideră că este discriminat faţă de alte persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, persoane care beneficiază de buna-credinţă, de concursul sau de interesul manifestat de contractantul lor. Iar succesul procedurii - notariale sau judiciare - nu poate fi bazat pe hazard, pe un element străin voinţei şi puterii promitentului-cumpărător, acela de a-l putea determina pe contractant să demareze procedura, punându-i la dispoziţie adeverinţa de liberă vânzare sau avizul final prevăzute de Legea nr. 17/2014. 8. Judecătoria Salonta apreciază că prevederile art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 17/2014 contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, ce consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor. Astfel, art. 4 alin. 1 din Legea nr. 17/2014, prevede că înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil şi a dreptului de preempţiune al coproprietarilor, arendaşilor, proprietarilor vecini, precum şi al statului român, prin Agenţia Domeniilor Statului, în această ordine, la preţ şi în condiţii egale. În ipoteza încheierii unor antecontracte de vânzare-cumpărare, cu ocazia încheierii acestora, părţile convin asupra preţului, astfel că, pentru respectarea dreptului de preemţiune, preemptorilor nu li se poate oferi un alt preţ decât cel stabilit în antecontractul de vânzare-cumpărare. Frecvente sunt situaţiile în care antecontractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate în urmă cu cel puţin zece ani, preţul astfel stabilit, raportat la valoarea actuală a terenurilor fiind derizoriu. În atari condiţii, coproprietarilor, arendaşilor, vecinilor, precum şi statului român li se creează o situaţie privilegiată, aceştia având posibilitatea de a cumpăra terenul extravilan la preţul convenit de proprietar la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, care de multe ori se dovedeşte a fi derizoriu, raportat la valoarea actuală de circulaţie a terenurilor extravilane. În opinia instanţei, prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 sunt constituţionale în caz de opunere a proprietarului în a efectua demersurile prevăzute de Legea nr. 17/2014, promitentul-cumpărător având posibilitatea de a solicita instanţei autorizarea de a le efectua în numele acestuia. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocă cele statuate în acest sens prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 755 din 16 decembrie 2014. 11. Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale, nefiind nesocotite dispoziţiile din Legea fundamentală invocate, făcând referire şi la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 şi art. 6 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, care, în prezent, au următorul cuprins: - Art. 5: "(1) În toate cazurile în care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare, acţiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale legislaţiei în materie, precum şi dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 3, 4 şi 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal şi în cartea funciară.(2) Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege." – Art. 6 alin. (1): „(1) Prin derogare de la art. 1.730 şi următoarele din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, vânzătorul înregistrează, la primăria din raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află terenul, o cerere prin care solicită afişarea ofertei de vânzare a terenului agricol situat în extravilan, în vederea aducerii acesteia la cunoştinţa preemptorilor. Cererea este însoţită de oferta de vânzare a terenului agricol şi de documentele doveditoare prevăzute de normele metodologice de aplicare a prezentei legi.“ 15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii în faţa legii, art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia arată că este promitentul-cumpărător al unui teren arabil situat în extravilan, ca urmare a încheierii, în anul 1998, a unui antecontract de vânzare-cumpărare sub forma unui înscris sub semnătură privată. După decesul titularului dreptului de proprietate asupra terenului, moştenitorul acestuia a refuzat încheierea contractului, motivând că nu el este persoana care a încasat suma de bani. Autorul excepţiei precizează că, drept urmare, pe cale oblică, a fost nevoit să dezbată inclusiv succesiunea după defuncta promitentă-vânzătoare, drept capăt de cerere accesoriu, capătul de cerere principal fiind pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare. Pentru a preveni respingerea ca inadmisibilă a acţiunii, a iniţiat demersurile în vederea parcurgerii procedurii prevăzute de Legea nr. 17/2014, înregistrând la primăria corespunzătoare cererea privind afişarea ofertei de vânzare, cerere respinsă însă, întrucât nu are calitatea cerută de art. 6 din Legea nr. 17/2014, respectiv de vânzător şi proprietar tabular al terenului, pentru a putea iniţia procedura. În acest context procesual, autorul excepţiei susţine, în esenţă, că textele de lege criticate au caracter retroactiv, întrucât se aplică şi antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014 şi, totodată, aduc atingere dreptului de proprietate privată constând în creanţa pe care promitentul-cumpărător o are asupra promitentului-vânzător în sensul existenţei unei speranţe legitime a primului de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare a terenului. 17. Curtea constată că, în jurisprudenţa sa în materie, a reţinut că Legea nr. 17/2014 statuează că, în toate cazurile în care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare, acţiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Codului civil şi ale legislaţiei în materie, precum şi dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 3, 4 şi 9 din Legea nr. 17/2014 (privind existenţa avizelor specifice eliberate de Ministerul Apărării Naţionale şi de Ministerul Culturii şi a avizului final care atestă parcurgerea procedurii de exercitare a dreptului de preempţiune reglementat prin legea specială, eliberat de structurile teritoriale sau de structura centrală din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale), iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal şi în cartea funciară. Totodată, potrivit art. 16 din lege, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 68/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 13 mai 2014, „Înstrăinarea prin vânzare-cumpărare a terenurilor agricole situate în extravilan fără respectarea dreptului de preempţiune, potrivit art. 4, sau fără obţinerea avizelor prevăzute la art. 3 şi 9 este interzisă şi se sancţionează cu nulitatea relativă“ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 38 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 19 martie 2015, paragrafele 23 şi 24, şi Decizia nr. 670 din 17 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 7 martie 2017, paragraful 18). 18. În legătură cu susţinerile referitoare la faptul că aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 unor antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate anterior intrării sale în vigoare ar echivala cu o aplicare retroactivă a acestora, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 38 din 3 februarie 2015, paragrafele 25 şi 26, şi Decizia nr. 670 din 17 noiembrie 2016, paragrafele 19-21, că aplicarea prevederilor Legii nr. 17/2014, în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, respectiv la data pronunţării hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare este în concordanţă cu principiul activităţii legii civile. Întrucât promisiunea de vânzare nu este translativă de proprietate, nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, astfel că legea nu retroactivează, ci vizează doar condiţiile privind transferul dreptului de proprietate a terenurilor agricole situate în extravilan după intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014. 19. De asemenea, prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 20, Curtea a statuat că beneficiarul unei promisiuni neexecutate de vânzare este titularul unui drept de creanţă, corelativ obligaţiei de a vinde asumate de promitent în temeiul antecontractului, iar nu titularul unui drept de proprietate. Transferul acestuia nu s-a realizat în momentul perfectării antecontractului, ci se va realiza în viitor, la momentul încheierii contractului de vânzare, respectiv al pronunţării hotărârii judecătoreşti care să ţină locul acordului de voinţă nerealizat. Cu alte cuvinte, valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare este supusă legii în vigoare la data încheierii sale, dar efectul specific al acestuia, referitor la transmiterea în viitor a dreptului de proprietate, respectiv la momentul încheierii contractului de vânzare, este supus legii în vigoare la data încheierii acestui din urmă contract. Aşadar, îndeplinirea condiţiilor legale pentru încheierea contractului de vânzare, respectiv pentru pronunţarea hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de contract nu poate fi raportată la un moment anterior, reprezentat de acela al încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, având în vedere că acesta din urmă nu este translativ de proprietate, ci la momentul realizării transferului dreptului de proprietate, moment care este supus legii în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum. 20. Aşadar, în ceea ce priveşte transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole extravilane, se creează în sarcina vânzătorilor şi a cumpărătorilor obligaţia de a respecta cadrul legal în vigoare la data transferului dreptului de proprietate (a se vedea în acest sens Decizia nr. 38 din 3 februarie 2015, precitată, paragrafele 23 şi 24). Ca atare, Curtea a constatat că, având în vedere că beneficiarul unei promisiuni neexecutate de vânzare este titularul unui drept de creanţă, corelativ obligaţiei de a vinde asumate de promitent în temeiul antecontractului, iar nu titularul unui drept de proprietate, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. De altfel, problema garantării şi ocrotirii constituţionale a dreptului de proprietate asupra bunului imobil ce face obiectul promisiunii de vânzare nu se poate invoca în favoarea unei persoane care nu este titularul acestui drept, ce ar urma să se nască ulterior (Decizia nr. 36 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 25 martie 2015, Decizia nr. 1.382 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2012, şi Decizia nr. 274 din 27 aprilie 2017, paragraful 28, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 21 iulie 2017). 21. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la faptul că prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 permit promitentului-vânzător să refuze îndeplinirea procedurii instituite prin Legea nr. 17/2014, prin nerespectarea principiului de drept pacta sunt servanda, prin Decizia nr. 670 din 17 noiembrie 2016, paragrafele 25 şi 26, precitată, Curtea a statuat că promitentul-cumpărător poate să se adreseze instanţei, solicitând pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare, în temeiul art. 1.669 din Codul civil, şi să obţină obligarea promitentului-vânzător la efectuarea formalităţilor de înscriere a terenului în cartea funciară şi la rolul fiscal, dar şi la parcurgerea procedurii privind respectarea dreptului de preempţiune prevăzut de art. 4 din Legea nr. 17/2014. 22. În acest sens, Curtea Constituţională a reţinut că, prin Decizia nr. 24 din 26 septembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că instanţa de judecată poate dispune, în cursul judecăţii, atât îndeplinirea formalităţilor în vederea obţinerii de la autorităţile competente a avizelor prevăzute de Legea nr. 17/2014, cât şi parcurgerea procedurii privind respectarea dreptului de preempţiune. 23. În ceea ce priveşte susţinerile potrivit cărora modalitatea de reglementare a condiţiilor de admisibilitate a acţiunii având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare restrânge dreptul de creanţă al promitentului-cumpărător, ceea ce echivalează cu încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, prin Decizia nr. 670 din 17 noiembrie 2016, paragraful 22, Curtea a reţinut că problema garantării şi ocrotirii constituţionale a dreptului de proprietate asupra bunului imobil ce face obiectul promisiunii de vânzare nu se poate invoca în favoarea unei persoane care nu este titularul acestui drept, drept care ar urma să se nască ulterior (a se vedea, în acest sens, şi deciziile nr. 36 din 3 februarie 2015 şi nr. 1.382 din 20 octombrie 2011). Or, autorul excepţiei de neconstituţionalitate se află în această ipoteză, întrucât promisiunea de vânzare nu este translativă de proprietate. 24. În fine, în ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea a constatat că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau vreunei libertăţi fundamentale (Decizia nr. 418 din 15 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 23 noiembrie 2017, paragraful 34). 25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 26. Autorul excepţiei mai susţine neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 17/2014 prin raportare la principiul egalităţii în drepturi, prin comparaţie cu situaţia persoanelor care, pentru încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, nu sunt ţinute de îndeplinirea vreunei condiţii de tipul celor impuse de Legea nr. 17/2014. În legătură cu această critică, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat în mod constant că principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, sau Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014). Aplicând aceste considerente de principiu la prezenta cauză, Curtea observă că elementul de diferenţiere a regimului juridic aplicabil în speţă este reprezentat de obiectul diferit al antecontractului de vânzare, constând în terenuri agricole situate în extravilan, a căror comasare în vederea creşterii dimensiunii fermelor agricole şi constituirii exploataţiilor viabile economic reprezintă unul dintre scopurile pentru care Legea nr. 17/2014 a fost edictată, aşa cum se precizează la art. 1 lit. c) din aceasta. Această particularitate justifică în mod obiectiv instituirea unui tratament juridic distinct, corespunzător unor situaţii ce diferă în mod obiectiv. 27. Curtea reţine, totodată, că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia mai sus amintită, a statuat că, având în vedere că prin pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare se tinde la obţinerea unui act translativ de proprietate, condiţiile de validitate ale contractului trebuie verificate prin raportare la legea civilă în vigoare la data pronunţării hotărârii. Cu referire la abilitarea instanţei de a suplini condiţiile de validitate speciale prevăzute de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte a precizat că legea specială nu autorizează instanţa să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare în lipsa întrunirii cumulative a condiţiilor de validitate speciale pe care acest act normativ le impune. Conform art. 1.669 din Codul civil, singura condiţie de validitate care poate fi suplinită de instanţă, în condiţiile legii, este consimţământul promitentului care refuză în mod nejustificat să încheie contractul promis, aceasta fiind însă o condiţie generală de validitate. În ceea ce priveşte posibilitatea îndeplinirii condiţiilor de validitate speciale prevăzute de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, în cursul procesului, cu concursul instanţei de judecată, momentul de referinţă pentru verificarea îndeplinirii tuturor acestor condiţii este acela al pronunţării hotărârii judecătoreşti. Din perspectiva dreptului procesual, acest moment pune capăt unei faze a judecăţii. Neîndeplinirea de către promitentul-vânzător a obligaţiilor prevăzute de art. 3, art. 4 şi art. 9 din Legea nr. 17/2014, cu modificările şi completările ulterioare, nu atrage nulitatea antecontractului de vânzare-cumpărare, deoarece prevederile menţionate instituie condiţii de validitate speciale ale contractului de vânzare-cumpărare a terenurilor agricole situate în extravilan. Nulitatea este sancţiunea nerespectării, la momentul încheierii actului juridic, a condiţiilor de validitate prevăzute de lege, iar obligaţiile a căror nerespectare este sancţionată de art. 16 din Legea nr. 17/2014, cu modificările şi completările ulterioare, cu nulitatea relativă sunt aplicabile înstrăinării prin vânzare a terenurilor agricole, adică contractelor de vânzare-cumpărare, nu promisiunilor sinalagmatice de vânzare-cumpărare. 28. Prin urmare, refuzul sau indiferenţa promitentului-vânzător, care determină imposibilitatea obţinerii avizelor impuse de lege şi a parcurgerii procedurii necesare pentru exercitarea dreptului de preemţiune, pot fi suplinite de instanţa de judecată prin obligarea acestuia la îndeplinirea tuturor formalităţilor impuse de lege, astfel că nu se poate susţine nesocotirea dreptului de proprietate al promitentului-cumpărător ca urmare a punerii sale în postura de a nu-şi mai putea satisface speranţa legitimă de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare, cu consecinţa transferului dreptului de proprietate privată asupra terenului agricol extravilan. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ştefan Teodor în Dosarul nr. 1.040/833/2015 al Judecătoriei Salonta şi constată că dispoziţiile art. 5 şi art. 6 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Salonta şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 aprilie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
