Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Cătălina Constantina Muşet în Dosarul nr. 498/103/2018/a3 al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 796D/2022. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, odată cu confirmarea primirii citaţiei, a depus şi note scrise, prin care a expus, pe scurt, situaţia particulară a speţei şi a precizat că, drept urmare a problemelor financiare create prin aceasta, este în imposibilitate de a-şi angaja un apărător şi de a se prezenta personal la termenul de judecată, context în care a solicitat admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa, în materie, a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 567 din 31 octombrie 2023, prin care s-a statuat că tocmai caracterul distinct al procedurilor prevăzute de Legea nr. 85/2014 a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, fără ca prin această modalitate de reglementare să fie încălcate drepturile protejate de Legea fundamentală. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Decizia nr. 57 din 17 februarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 498/103/2018/a3, Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Cătălina Constantina Muşet într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat în contextul unui litigiu întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale, întrucât, în materia procedurilor de insolvenţă, termenul de apel este mai mic ca durată de timp, în raport cu termenul pentru depunerea întâmpinării, context în care se creează un dezechilibru şi un dezavantaj pentru persoana interesată să utilizeze o asemenea cale de atac atunci când litigiul se află sub imperiul Legii nr. 85/2014. Astfel, deşi există o similitudine între cele două proceduri, în ceea ce priveşte procedura de drept comun, pentru termenul de exercitare a căii de atac şi pentru termenul de depunere a întâmpinării, proporţia şi ponderea timpului sunt inverse, în sensul că termenul de exercitare a căii de atac este mai mare, iar termenul de depunere a întâmpinării este mai mic, aspect ce creează premisele unui proces inechitabil. De asemenea, raportat la situaţia speţei, se mai învederează că este neconstituţională curgerea termenului de apel de la data publicării hotărârii în Buletinul procedurilor de insolvenţă, în măsura în care instanţa a procedat simultan şi la comunicarea încheierii sau a hotărârii către părţi, respectiv au avut loc două comunicări, întrucât acest aspect conduce la un proces inechitabil. 7. Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât norma criticată, prin care se stabileşte că termenul de apel este de 7 zile şi curge de la comunicarea judecătorului-sindic, realizată colectiv, prin publicare în Buletinul procedurilor de insolvenţă, este o excepţie de la prevederile Codului de procedură civilă, instituită în virtutea specificului procedurilor de insolvenţă, care derogă de la procedura de drept comun. Or, potrivit art. 126 şi 129 din Constituţie, stabilirea regulilor de procedură ţine de competenţa legiuitorului, desigur cu respectarea drepturilor constituţionale, sens în care este şi jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional. 8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din actul de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 42 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, având în vedere critica de neconstituţionalitate ce se referă la termenul de apel în materia insolvenţei şi care curge de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în Buletinul procedurilor de insolvenţă, jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care se statuează că trebuie să se ţină cont de voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate (Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006), în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 43 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2014, care au următorul cuprins: „(2) Termenul de apel este de 7 zile de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în BPI, dacă prin lege nu se prevede altfel.“ 12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 863 din 26 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 7 aprilie 2021, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. 14. Cu acel prilej, Curtea a arătat că, în procedura insolvenţei, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii, precum şi prima citare şi comunicarea actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acţiune se efectuează potrivit Codului de procedură civilă, aşadar, potrivit regulii general aplicabile în procesele civile. După deschiderea procedurii, publicarea actelor de procedură în Buletinul procedurilor de insolvenţă înlocuieşte, de la data publicării acestora, citarea, convocarea şi notificarea actelor de procedură efectuate individual faţă de participanţii la proces. Mai mult, legea prevede că în cazul persoanelor împotriva cărora se introduce o acţiune după deschiderea procedurii insolvenţei, pe lângă citarea şi comunicarea actelor de procedură prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, se vor efectua şi formalităţile de citare/comunicare prevăzute de dreptul comun în materie (art. 42 din Legea nr. 85/2014). Prin urmare, normele privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă instituie măsuri deosebite pentru ca părţile implicate în procedura insolvenţei, respectiv debitorii şi creditorii, să se bucure de o informare corectă cu privire la situaţia lor juridică, inclusiv prin notificarea potrivit regulilor de drept comun, astfel încât, ulterior deschiderii procedurii, aceştia să poată avea acces la justiţie, iar în cadrul procesual să îşi exercite dreptul la apărare şi să beneficieze de dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea observă că prevederile Legii nr. 85/2014 disting în ceea ce priveşte procedura de citare, în funcţie de etapa în care se află procedura insolvenţei (Decizia nr. 567 din 31 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 6 februarie 2024, paragraful 17). 15. Caracterul distinct al procedurii insolvenţei a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, precum termenele în care se pot contesta anumite acte în legătură cu această procedură sau datele de la care curge termenul în care se pot utiliza căile de atac în materie, care derogă de la normele dreptului comun, stabilirea acestora constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie. În această materie, ca de altfel oriunde legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de îndeplinirea anumitor cerinţe sau de exercitarea sa într-un anumit termen, nu s-a procedat în această manieră cu intenţia de a restrânge accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării drepturilor constituţionale prevăzute de art. 21 şi 24, prevenind astfel abuzurile şi asigurând protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor părţilor. 16. Cu privire la semnificaţia art. 21 din Constituţie, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că aceasta este aceea că nu se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale nicio categorie sau niciun grup social, însă legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. În consecinţă, instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, atât timp cât părţilor interesate le este asigurată posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabilă (a se vedea Decizia nr. 572 din 3 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1144 din 19 decembrie 2005). 17. Aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, întrucât acesta, astfel cum a reţinut Curtea Constituţională prin Decizia nr. 480 din 18 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 12 august 2015, paragraful 16, presupune respectarea unor principii fundamentale, precum dreptul de apărare, egalitatea procesuală, utilizarea căilor de atac, potrivit legii, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta, iar prevederile criticate, prin care se instituie posibilitatea exercitării căii de atac a apelului în materia insolvenţei, care este o procedură specială şi care necesită soluţionarea cauzelor cu celeritate, reprezintă o transpunere la nivel infraconstituţional a dreptului privind accesul liber la justiţie în toate componentele sale, inclusiv în ceea ce priveşte utilizarea căilor de atac, fiind în concordanţă cu imperativele dreptului la un proces echitabil, iar nu o încălcare a acestui drept. Prin urmare, şi termenul în care se poate formula apelul în procedurile de insolvenţă se circumscrie celor statuate atât prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. 18. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2014, ce instituie termenul în care se poate formula calea de atac a apelului şi procedura de urmat în materia insolvenţei, prin raportare la dispoziţiile Codului de procedură civilă ce instituie termenul de apel, care este reglementat la art. 468 din acest cod, Curtea observă că aceasta este dedusă din compararea dispoziţiilor Legii nr. 85/2014 cu cele ale Codului de procedură civilă în ceea ce priveşte termenul în care se poate utiliza calea de atac a apelului şi procedura de urmat în această procedură. Faţă de această împrejurare, Curtea reţine că, din această perspectivă, critica vizează, mai degrabă, compararea căilor de atac prevăzute de cele două acte normative, iar, cu privire la acest aspect, Curtea a arătat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei (Decizia nr. 343 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 31 octombrie 2013). 19. Cu toate acestea, Curtea precizează că, acolo unde a considerat necesar, legiuitorul a prevăzut că dispoziţiile Legii nr. 85/2014 se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedură civilă şi ale Codului civil (art. 342 din Legea nr. 85/2014), însă în ceea ce priveşte căile de atac şi termenele în care pot fi formulate, pe acestea le-a configurat în mod distinct faţă de normele de drept comun. De altfel, şi Codul de procedură civilă dispune că termenul de apel şi procedura de urmat prevăzute de acesta (termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii) sunt aplicabile dacă legea nu dispune altfel. 20. Referitor la căile de atac diferite prevăzute de cele două acte normative - Legea nr. 85/2014 şi Codul de procedură civilă -, inclusiv termenele în care acestea se exercită, Curtea învederează că, în mod constant, în jurisprudenţa sa, a arătat că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiţie al tuturor persoanelor, pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor legitime, precum şi dreptul tuturor părţilor interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 534 din 10 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 16 februarie 2023, paragraful 12). Modul de reglementare a accesului la justiţie este în acord şi cu accepţiunea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia dreptul de acces la justiţie presupune tocmai asigurarea accesului oricărei persoane la un tribunal instituit de lege, prin garantarea unei proceduri judiciare în vederea realizării efective a acestui drept. În acest sens, această instanţă europeană a statuat că dreptul de acces la justiţie nu este absolut, acesta permiţând restricţii admise implicit, întrucât, prin chiar natura sa, este reglementat de către stat, iar statele se bucură de o anumită marjă de apreciere în acest sens (a se vedea hotărârile din 28 mai 1985, 6 decembrie 2001, 26 ianuarie 2006 sau 17 ianuarie 2012, pronunţate în cauzele Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57, Yagtzilar şi alţii împotriva Greciei, paragraful 26, Lungoci împotriva României, paragraful 36, sau Stanev împotriva Bulgariei, paragraful 230). 21. Ca atare, Curtea subliniază că legiuitorul are o marjă de apreciere în ceea ce priveşte stabilirea procedurilor de judecată, având în vedere că, în virtutea art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar existenţa unor reglementări diferenţiate sub aspectul normelor de procedură în funcţie de specificul materiei reglementate reprezintă o particularizare la specificităţile şi necesităţile fiecăreia dintre acestea. Totodată, Curtea reţine că stabilirea regulilor procedurale în funcţie de specificul materiei reglementate, inclusiv a celor referitoare la exercitarea căilor de atac care cuprinde şi termenele procedurale, ţine de opţiunea legiuitorului, fiind impropriu să se pună problema încălcării dreptului la un proces echitabil prin prisma unor comparaţii între reguli aplicabile unor domenii distincte, cu individualitate proprie, reguli adaptate specificului materiei în care sunt edictate (pentru identitate de raţiune, a se vedea şi Decizia nr. 680 din 21 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 17 ianuarie 2022, paragraful 23). 22. Distinct de acestea, în ceea ce priveşte celelalte precizări ale autoarei excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la situaţia sa particulară privind comunicarea hotărârii ce poate fi supusă căii de atac a apelului, ce a fost comunicată atât direct, potrivit Codului de procedură civilă, cât şi prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, Curtea reţine că, potrivit art. 42 alin. (10) din Legea nr. 85/2014, publicarea actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătoreşti în Buletinul procedurilor de insolvenţă înlocuieşte, de la data publicării acestora, citarea, convocarea şi notificarea actelor de procedură efectuate individual faţă de participanţii la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării, iar, potrivit art. 43 alin. (2), termenul de apel este de 7 zile de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în acelaşi buletin, dacă prin lege nu se prevede altfel. Însă acestea sunt chestiuni ce ţin de interpretarea şi aplicarea normelor referitoare la procedurile de citare de către autorităţile cu atribuţii în domeniu, respectiv de către instanţele judecătoreşti pe rolul cărora se află litigii cu privire la procedura insolvenţei şi, în funcţie de etapa în care se află litigiul şi în care are loc introducerea în cauză a anumitor persoane, se realizează şi procedura de citare şi comunicarea actelor aferente procedurii, astfel cum dispun prevederile art. 42 şi 43 din Legea nr. 85/2014, aspecte ce excedează controlului de constituţionalitate. 23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cătălina Constantina Muşet în Dosarul nr. 498/103/2018/a3 al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 43 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 aprilie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
