Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului fostului Consiliu de Stat al Republicii Socialiste România nr. 223/1974 privind reglementarea situaţiei unor bunuri, excepţie ridicată de Stela Ghibuşi în Dosarul nr. 1.382/220/2015 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 414D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent învederează Curţii că autoarea excepţiei a transmis note scrise prin care solicită judecarea în lipsă şi admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că, în cauză, îşi găsesc aplicabilitate considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 104 din 9 iulie 1998. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Sentinţa nr. 369 din 26 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.382/220/2015, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului fostului Consiliu de Stat al Republicii Socialiste România nr. 223/1974 privind reglementarea situaţiei unor bunuri, excepţie ridicată de Stela Ghibuşi într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unei hotărâri a Consiliului local al comunei Livezile, judeţul Timiş, prin care s-a dispus trecerea unui teren în proprietatea privată a acestei unităţi administrativ-teritoriale. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că Decretul nr. 223/1974 încalcă prevederile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată, arătând că, în baza acestui act normativ, fostul Consiliu popular al judeţului Timiş a emis, în anul 1981, o decizie prin care statul român a devenit, fără plată, proprietarul unui imobil în comuna Livezile, iar ulterior, în anul 1997, autoarea excepţiei a cumpărat de la Consiliul Local Banloc toate construcţiile acestui imobil, în conformitate cu prevederile Legii nr. 112/1995. Ulterior, în anul 2003, aceasta a solicitat să cumpere şi terenul parte componentă a imobilului. Autoarea excepţiei arată că această cerere a fost aprobată, dar Primăria Banloc şi Consiliul Local Banloc nu au stabilit nicio valoare de vânzare, întrucât terenul intrase în proprietatea statului fără plată, motiv pentru care susţine că terenul ar trebui să îi fie „retrocedat“ acesteia, fără plată, în calitate de proprietar al construcţiilor aflate pe acesta. 7. Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în punctul său de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 14 din 10 martie 1993. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul arată că, în opinia sa, excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în mod formal, fără a fi motivată în raport cu dispoziţiile constituţionale considerate a fi încălcate, astfel că este incident motivul de inadmisibilitate dedus din prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. În plus, face referire la Decizia nr. 14 din 10 martie 1993, prin care Curtea Constituţională a reţinut că „intervenţia Curţii Constituţionale în aprecierea constituţionalităţii unor norme juridice care şi-au încetat existenţa înaintea datei de 8 decembrie 1991 ar fi contrară nu numai rolului şi funcţiilor sale stabilite prin Constituţie, ci şi doctrinei juridice, ar fi o încălcare flagrantă a principiului neretroactivităţii legii“. 10. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, apreciind că invocarea acesteia a fost determinată de modul de aplicare a prevederilor criticate asupra unei situaţii concrete. Arată, totodată, că Decretul nr. 223/1974 a fost abrogat, precum şi faptul că autoarea excepţiei pune în discuţia Curţii Constituţionale aspecte de neconstituţionalitate a unor acte administrative, ceea ce ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Decretului fostului Consiliu de Stat al Republicii Socialiste România nr. 223/1974 privind reglementarea situaţiei unor bunuri, publicat în Buletinul Oficial al României, nr. 152 din 6 decembrie 1974, care instituiau regula potrivit căreia, în Republica Socialistă România, construcţiile şi terenurile puteau fi deţinute în proprietate de către persoanele fizice numai dacă aveau domiciliul în ţară, stabilind măsurile ce urmau să fie luate cu privire la bunurile persoanelor care au făcut cerere de plecare definitivă din ţară, ale celor care au plecat în mod fraudulos din ţară sau care, fiind plecate în străinătate, nu s-au înapoiat la expirarea termenului stabilit pentru înapoierea în ţară, ale celor care au părăsit definitiv Republica Socialistă România anterior intrării în vigoare a decretului în discuţie, precum şi ale persoanelor care, având domiciliul în străinătate, au dobândit în orice mod, în proprietate, construcţii situate pe teritoriul Republicii Socialiste România. 14. Decretul nr. 223/1974 a fost abrogat expres prin Decretul-Lege nr. 9/1989 privind abrogarea unor acte normative al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 9 din 31 decembrie 1989. 15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, actul normativ criticat contravine dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi în art. 136 alin. (2), (4) şi (5) referitor la garantarea şi ocrotirea proprietăţii publice, inalienabilitatea bunurilor proprietate publică şi caracterul inviolabil al proprietăţii private. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin mai multe decizii, a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului nr. 223/1974. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 14 din 10 martie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 18 mai 1993, instanţa de control constituţional a observat că, potrivit Constituţiei actuale a României, Curtea Constituţională are rolul de a fi garantul ordinii constituţionale create de către această Constituţie. Ca atare, legile şi celelalte acte normative emise înainte de data de 8 decembrie 1991, întro ordine constituţională anterioară, puteau fi discutate sub aspectul constituţionalităţii numai în raport cu acea ordine şi de organismele pe care Constituţia atunci în vigoare le prevedea. Acestor acte normative le sunt aplicabile normele constituţionale actuale numai în măsura în care supravieţuiesc şi după 8 decembrie 1991. Or, decretul criticat în cauză a fost abrogat expres prin Decretul-lege nr. 9/1989 al Consiliului Frontului Salvării Naţionale. 17. Curtea a apreciat, în decizia menţionată, că intervenţia sa în verificarea constituţionalităţii unor norme juridice care şi-au încetat existenţa înaintea datei de 8 decembrie 1991 ar fi contrară nu numai rolului şi funcţiilor sale stabilite prin Constituţie, ci ar fi şi o încălcare flagrantă a principiului neretroactivităţii legii. Totodată, competenţa Curţii Constituţionale priveşte numai raporturile juridice stabilite după intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991. Ca atare, ea poate privi raporturile juridice născute în baza reglementărilor legale adoptate după 8 decembrie 1991 sau şi în baza unor reglementări legale anterioare, dar care au rămas în vigoare, pentru că aprecierea constituţionalităţii priveşte o lege sau o ordonanţă care există şi care deci produce efecte juridice. 18. Prin aceeaşi decizie, Curtea a arătat că ordinea constituţională actuală permite şi impune corectări, restabiliri de drepturi, recuperări, înlăturarea nedreptăţilor. Chiar Decretul-Lege nr. 9/1989 (prin care a fost abrogat Decretul nr. 233/1974) a fost elaborat „în scopul înlăturării imediate din legislaţia ţării noastre a unor reglementări legale emise de fostul regim dictatorial, care, prin caracterul lor discriminatoriu, nedrept, au adus grave prejudicii materiale şi morale poporului român, intereselor legitime ale tuturor cetăţenilor“. Ca atare, Curtea a apreciat că este evident că, în situaţia în care ar fi sesizată cu ilegalităţi şi abuzuri, cu încălcări ale ordinii constituţionale săvârşite înainte de intrarea in vigoare a Constituţiei din 1991, Curtea Constituţională nu este competentă să le rezolve. Dacă ar face un asemenea lucru, ar încălca ea însăşi Constituţia şi principiile dreptului, pentru că ar înlătura un abuz, o ilegalitate, printr-o arogare abuzivă de competenţă, ceea ce este în afara ideii de justiţie constituţională. Clarificarea şi rezolvarea unor asemenea situaţii revin numai autorităţilor publice competente potrivit legii, inclusiv instanţelor judecătoreşti. 19. În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 13 din 8 februarie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 30 mai 1996, sau Decizia nr. 104 din 9 iulie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 29 iulie 1998. 20. Aceste considerente îşi menţin valabilitatea şi cu privire la prezenta excepţie de neconstituţionalitate. 21. Curtea observă, de altfel, că autoarea acesteia, care, astfel cum rezultă din dosarul cauzei, a dobândit prin cumpărare de la Consiliul Local Banloc anumite imobile construcţii, în conformitate cu prevederile Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, nici nu are interes să solicite constatarea neconstituţionalităţii prevederilor Decretului nr. 223/1974, în temeiul cărora au trecut în proprietatea statului bunurile imobile vizate de aceasta, deoarece actul normativ menţionat nu şi-a produs efectele asupra sa, ci asupra fostului proprietar deposedat în baza acestuia. Or, existenţa interesului promovării oricărei acţiuni în justiţie fiind o condiţie generală de admisibilitate, inclusiv în ce priveşte contenciosul constituţional, prezenta excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă, aşadar, şi prin prisma contextului procesual în care a fost invocată. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului fostului Consiliu de Stat al Republicii Socialiste România nr. 223/1974 privind reglementarea situaţiei unor bunuri, excepţie ridicată de Stela Ghibuşi în Dosarul nr. 1.382/220/2015 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 aprilie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
