Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Sorin-Daniel Iacob, I. Silvian Cernaianu, Viorel Marcuta şi Narciz Bejinariu în Dosarul nr. 893/118/2018 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 690D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere faptul că dispoziţiile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici similare, sens în care menţionează jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia civilă nr. 245/CA din 21 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 893/118/2018, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Sorin-Daniel Iacob, I. Silvian Cernaianu, Viorel Marcuta şi Narciz Bejinariu cu ocazia soluţionării recursului formulat în contextul unui litigiu având ca obiect pretenţii băneşti prevăzute de art. 20 alin. (1) şi (2), secţiunea a 3-a, din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în esenţă, se învederează că dreptul bănesc solicitat şi care face obiectul litigiului aflat pe rolul instanţelor judecătoreşti, constând în indemnizaţii sau ajutoare acordate cu prilejul trecerii în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, a fost recunoscut prin art. 20 alin. (1) şi (2), secţiunea a 3-a, din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. Or, dispoziţiile legale criticate prevăd că în anul 2018 nu se acordă aceste drepturi, fără a se face însă trimitere la dreptul stabilit prin Legea-cadru nr. 284/2010, lege care a fost abrogată prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Faţă de această împrejurare se susţine că prevederile criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ce consacră statul de drept, principiului legalităţii în componenta privind calitatea legii, securitatea şi stabilitatea raporturilor juridice, sens în care arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, prin adoptarea unei norme care face trimitere la o dispoziţie legală care nu mai este în vigoare se încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie. În acest context este menţionată jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la claritatea şi previzibilitatea actelor normative şi la principiul stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice. Astfel, se consideră că cele reţinute în jurisprudenţă îşi găsesc aplicabilitate şi în prezenta cauză, întrucât, pentru respectarea principiului statului de drept şi al previzibilităţii, predictibilităţii şi clarităţii legii, norma de drept care înlătură de la aplicare un drept deja stabilit trebuie să fie clară, coerentă, redactată cu suficientă precizie, condiţie pe care art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 nu o îndeplineşte, având în vedere faptul că, deşi prin Legea-cadru nr. 153/2017, intrată în vigoare la data de 1 iulie 2017, dreptul la ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu mai este prevăzut, textul criticat pentru neconstituţionalitate îl înlătură de la exercitare pentru anul 2018. Lipsa de claritate şi coerenţă legislativă rezidă şi din faptul că art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 înlătură de la aplicare, deşi nu în mod expres prin indicarea textului de lege ce reglementa dreptul, o dispoziţie abrogată expres anterior momentului adoptării ordonanţei de urgenţă din care face parte norma criticată. Or, dispoziţiile art. 58 alin. (1) şi ale art. 66 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative fac referire expresă la evenimentele care pot interveni în perioada în care un act normativ este în vigoare, fiind evident că suspendarea aplicării unui text de lege care este abrogat expres nu mai poate interveni, iar Curtea Constituţională a statuat că, deşi normele de tehnică legislativă nu au valoare constituţională, este necesară respectarea criteriilor obligatorii impuse pentru adoptarea oricărui act normativ. De asemenea, se învederează că, în efectuarea controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional ar trebui să stabilească dacă scopul urmărit de legiuitor şi care a condus la restrângerea drepturilor a căror suspendare se instituie este unul legitim. 6. Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât lipsa de claritate şi coerenţă legislativă rezidă din chiar faptul că art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 înlătură de la aplicare, deşi nu în mod expres (prin indicarea textului de lege care reglementa dreptul), o dispoziţie legală care este abrogată expres anterior momentului adoptării ordonanţei de urgenţă. 7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din actul de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, însă, având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate şi obiectul litigiului în care a fost invocată, Curtea reţine numai dispoziţiile art. 11 alin. (1) care au următorul cuprins: „(1) În anul 2018 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă“. Se constată că dispoziţiile criticate au avut o aplicabilitate limitată în timp, pentru anul 2018, şi, prin urmare, în prezent, aceste dispoziţii şi-au încetat aplicabilitatea. Însă, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va analiza constituţionalitatea textului criticat. 11. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la principiul statului de drept şi principiul legalităţii în componenta privind calitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt menţionate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi dispoziţii constituţionale similare cu cele din prezenta cauză, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 461 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 20 februarie 2023, şi Decizia nr. 219 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 12 august 2022, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, reţinându-se, în esenţă, că drepturile băneşti - ajutoare sau indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă - reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional. 13. Având în vedere jurisprudenţa sa în materie, Curtea observă că: (i) dispoziţiile legale criticate fac parte din legi anuale de salarizare a personalului plătit din fonduri publice şi prevăd că în anii 2017-2021 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă; (ii) dispoziţiile legale criticate au caracter general, referindu-se la toate categoriile de ajutoare sau indemnizaţii prevăzute de lege la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, astfel cum sunt cele reţinute, cu titlu exemplificativ, în paragraful 68 al Deciziei nr. 219 din 28 aprilie 2022, precitată (spre exemplu: art. 81 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, art. 69 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, sau art. 73 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 mai 2009); (iii) în speţă este vorba despre ajutorul prevăzut de art. 20 din anexa nr. VII: Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională“ la Legea-cadru nr. 284/2010, ajutor prevăzut pentru personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu. În acest context, Curtea remarcă faptul că: (i) Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017; (ii) noua reglementare nu conţine nicio dispoziţie similară celor din Legea-cadru nr. 284/2010 care instituiau ajutoarele şi indemnizaţiile; (iii) Legea-cadru nr. 153/2017 a abrogat dispoziţiile din ordonanţele de urgenţă ale Guvernului prin care a fost suspendată plata ajutoarelor şi indemnizaţiilor în intervalul 2012-2016 inclusiv (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1091 din 16 noiembrie 2021, paragrafele 58 şi 59). 14. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea reţine că textul constituţional invocat priveşte valorile supreme ale statului de drept, fiind o reglementare de principiu care constituie cadrul pe care se sprijină principiile, drepturile şi libertăţile fundamentale şi toate celelalte norme ale Constituţiei. Prin urmare, având în vedere faptul că ajutoarele ori indemnizaţiile la care se referă textele criticate nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, Curtea nu poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie (Decizia nr. 834 din 17 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 8 martie 2021). De altfel, nu se poate reţine pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, întrucât, aşa cum reiese din considerentele cuprinse în această decizie, Curtea nu constată încălcarea unei norme sau a unui principiu cuprins în Constituţie, care să atragă implicit afectarea principiului statului de drept. Pentru identitate de raţiune, a se vedea Decizia nr. 104 din 6 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 mai 2018, paragrafele 73 şi 75, prin care Curtea a statuat că principiul statului de drept este interpretat în corelaţie cu norme şi principii care derivă din prevederile constituţionale şi eventuala încălcare a acestora din urmă ar conduce automat şi la afectarea statului de drept. 15. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, care impun standardele de calitate a legii, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât prin deciziile precitate a constatat, pe de o parte, că pretinsa neconstituţionalitate invocată ca urmare a caracterului imprevizibil al dispoziţiilor referitoare la neacordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, este neîntemeiată, având în vedere că persoanele care se pensionează se supun dispoziţiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum (pentru identitate de raţiune, a se vedea şi Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 29 iulie 2016, paragraful 30). Astfel, cu privire la semnificaţia abrogării art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, Curtea a statuat că urmarea acestei abrogări este previzibilă şi clară în sensul că dacă personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare au trecut în rezervă sau direct în retragere, respectiv raporturile de serviciu au încetat, cu drept la pensie, după 1 iulie 2017, nu mai beneficiază de ajutoarele şi indemnizaţiile prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 (Decizia nr. 189 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.045 din 9 noiembrie 2020, paragraful 89). Pe de altă parte, a învederat că înţelesul normelor de suspendare a plăţii drepturilor salariale a fost clarificat prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 15 iulie 2015. Astfel, în interpretarea instanţei supreme, voinţa legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenţei dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizaţii, ci doar de suspendare a exerciţiului acestui drept; atât dreptul la pensie şi condiţiile de pensionare, cât şi drepturile care se acordă cu prilejul pensionării sunt cele de la data deschiderii dreptului la pensie, iar nu cele existente în legislaţie la o dată anterioară, care nu au caracterul unui drept câştigat. 16. Referitor la dispoziţiile art. 21 din Constituţie invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că acestea nu incidenţă în cauza de faţă, întrucât textul criticat nu reglementează cu privire la aspecte ce ţin de accesul liber la justiţie (Decizia nr. 219 din 28 aprilie 2022, precitată, paragraful 85). 17. Cu privire la invocarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea observă că, aşa cum s-a arătat mai sus, acordarea ajutoarelor sau indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu are temei constituţional, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora şi, de asemenea, să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală (Decizia nr. 461 din 25 octombrie 2022, precitată, paragraful 29). 18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sorin-Daniel Iacob, I. Silvian Cernaianu, Viorel Marcuta şi Narciz Bejinariu în Dosarul nr. 893/118/2018 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 aprilie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
