Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Simina Popescu-Marin │- magistrat-asistent│
└─────────────────────┴────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 pct. 6 teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de reprezentantul Ministerului Public în Dosarul nr. 2.360/312/2015 (405/2016) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului nr. 381D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 23 martie 2017, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, când, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 4 aprilie 2017, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 3. Prin Încheierea din 3 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.360/312/2015 (405/2016), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 pct. 6 teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de procurorul de şedinţă, cu prilejul soluţionării apelului împotriva Sentinţei penale nr. 871 din 21 noiembrie 2015, pronunţate de Judecătoria Slobozia într-o cauză având ca obiect conducerea unui tractor pe drumurile publice fără a deţine permis de conducere. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât exclud tractoarele din categoria autovehiculelor, şi, în aceste condiţii, fapta de a conduce un tractor pe drumurile publice, fără a deţine permis de conducere, nu constituie infracţiune. Prevederile art. 6 pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 precizează, în totală contradicţie cu întreaga legislaţie rutieră, că tractorul nu constituie „autovehicul“ în sensul legii. În atare situaţie, dispoziţiile art. 335 din Codul penal, potrivit cărora „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani“ nu permit sancţionarea unei persoane care nu deţine permis de conducere pentru un tractor pe care îl conduce pe drumurile publice. De asemenea apreciază că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, în condiţiile în care dispoziţiile art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 prevăd foarte clar că, pentru tractor agricol sau forestier, posesorul este obligat să deţină permis de conducere, să urmeze cursurile de calificare, să îndeplinească condiţiile medicale pe care legislaţia le pretinde oricărei persoane ce doreşte să conducă pe drumurile publice un autovehicul. Or, în atare condiţii, este firesc ca o persoană care nu deţine permis de conducere pentru un tractor, pe care îl conduce pe drumurile publice, să poată fi trasă la răspundere penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 335 din Codul penal. Consideră că, în măsura în care interpretarea este alta, iar practica instanţelor judecătoreşti până în momentul de faţă, cel puţin la nivelul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, este consecventă în a considera că fapta de a conduce un tractor pe drumurile publice, fără permis de conducere, nu constituie infracţiune, prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, pentru că încalcă prevederile art. 1 alin. (3) şi art. 53 din Constituţie. Or, în cazul de faţă, o astfel de permisiune nu este justificată de motive obiective şi nici proporţionale, fiind încălcate şi prevederile art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii. Astfel, în situaţia conducerii unui tractor fără permis de conducere, fapta nu constituie infracţiune, dar constituie infracţiune părăsirea locului accidentului de către cel care conduce un tractor implicat într-un accident, conducerea pe drumurile publice a unui tractor de către o persoană care se află sub influenţa băuturilor alcoolice. Pe de altă parte, textul legal criticat este neconstituţional, pentru că el creează o discriminare faţă de cei care deţin permise de conducere, în acest sens fiind şi prevederile din anexa la actul normativ, elocvente în sensul că pentru categoria tractoare se emite permis cu menţiunea TR. De asemenea consideră că dispoziţiile art. 6 pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi art. 335 din Codul penal, interpretate în lumina practicii judiciare a Curţii de Apel Bucureşti, sunt neconstituţionale şi în raport cu prevederile art. 124 şi art. 131 din Constituţie. 5. Se arată că ar fi inadmisibil a se sancţiona conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a deţine permis de conducere, dar să se permită conducerea pe drumurile publice a unui tractor fără a deţine permis de conducere, în condiţiile în care potrivit celor comunicate de Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Rutieră rezultă că în cursul anului 2014 au existat 170 de accidente rutiere în care au fost implicate tractoare soldate cu 16 persoane decedate, 70 persoane rănite grav şi 137 persoane rănite uşor. 6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală apreciază că art. 6 pct. 6 teza a II-a din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este neconstituţional, întrucât încalcă art. 22 alin. (1) din Constituţie. Curtea constată lipsa unei viziuni unitare în reglementarea situaţiei autotractoarelor cuprinsă în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, inadvertenţă ce atrage după sine încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Constituţie, dar şi ale art. 335 din Codul penal. Raţiunea acestei ordonanţe de urgenţă constă în reglementarea circulaţiei pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor şi a celorlalte categorii de participanţi în vederea asigurării normalei desfăşurări a unei activităţi a indivizilor în concordanţă cu evoluţia tehnică a societăţii, asigurându-se în acelaşi timp respectarea şi a celorlalte valori sociale protejate de lege, nu doar a drepturilor la liberă circulaţie, dar şi a dreptului de proprietate şi a dreptului la integritate fizică şi psihică a persoanelor. În cazul în care nu ar exista o astfel de reglementare, circulaţia pe drumurile publice ar fi haotică, punând în grav pericol integritatea persoanelor şi bunurilor. În acest sens, legiuitorul a instituit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 reglementări specifice. Pornind de la o tehnică de redactare a actelor normative specifică dreptului anglo-saxon şi care, datorită bunelor sale rezultate, a început să fie uzitată şi în legislaţia românească, pentru a se evita disputele doctrinare şi jurisprudenţiale sterile, legiuitorul român, prin art. 6 din actul normativ sus-amintit, a definit înţelesul unor termeni utilizaţi în cuprinsul actului normativ. Problema deosebită o ridică teza a doua din articolul criticat ca neconstituţional, respectiv „vehiculele care se deplasează pe şine, denumite tramvaie, precum şi tractoarele agricole sau forestiere nu sunt considerate autovehicule“. Astfel, prin intermediul art. 6 din ordonanţa de urgenţă, care ar trebui să definească doar termeni utilizaţi în cuprinsul actului normativ, se scot practic de sub reglementarea legislaţiei penale raporturile de conflict în care pot intra conductorii vehiculelor sus-amintite. În mod cu totul surprinzător, la art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 se revine asupra problematicii scoaterii tractoarelor din categoria autovehiculelor şi se instituie obligaţia de posedare a permisului de conducere, în speţa de faţă a categoriei Tr- tractoare agricole sau forestiere. 7. În aceste condiţii apreciază că art. 6 pct. 6 teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este neconstituţional prin prisma încălcării art. 22 alin. (1) şi art. 23 alin. (12) din Constituţie, în măsura în care poate fi interpretat că persoanele care conduc tramvaie, tractoare agricole sau forestiere nu pot fi subiecţi activi ai infracţiunii prevăzute de art. 335 din Codul penal şi implicit, art. 336 şi art. 337 din Codul penal. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reţinând că dispoziţiile legale criticate definesc expresiile şi termenii utilizaţi în cadrul aceluiaşi act normativ. Definirea unor noţiuni legale este o atribuţie exclusivă a legiuitorului. Interpretarea reglementărilor aparţine organelor statului chemate să aplice acele dispoziţii legale, iar partea are posibilitatea de a invoca toate argumentele pertinente pentru a susţine o anumită modalitate de interpretare care să fie conformă cu dispoziţiile legale. Raportat la dispoziţiile cuprinse în art. 22 alin. (1) din Legea fundamentală, criticile de neconstituţionalitate nu pot fi reţinute, deoarece această garanţie constituţională este asigurată în mod indirect şi de legea penală română care ocroteşte viaţa, integritatea fizică şi psihică a persoanelor, incriminând şi sancţionând orice faptă care aduce atingere în mod direct acestor valori. Cu privire la încălcarea prevederilor art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală, critica de neconstituţionalitate nu poate fi susţinută, având în vedere că atât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prin cap. VI şi cap. VII, cât şi Legea nr. 286/2009, în Partea specială, titlul VII, cap. II prevăd sancţiunile legale în cazul nerespectării obligaţiilor privind circulaţia pe drumurile publice. În cauză nu se pune problema neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate de către autorul excepţiei, ci este vorba de o problemă de interpretare şi aplicare a acestora, în raport cu situaţia de fapt ce urmează a fi reţinută de către instanţa judecătorească. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este reţinut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile „art. 6 pct. 6 teza finală“ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Din examinarea considerentelor încheierii de sesizare, a concluziilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate şi a opiniei instanţei judecătoreşti asupra excepţiei de neconstituţionalitate şi având în vedere că aceasta a fost invocată într-o cauză al cărei obiect este sancţionarea pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din Codul penal, Curtea reţine că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează atât prevederile art. 335 alin. (1) din Codul penal, cât şi cele ale art. 6 pct. 6 teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 29 august 2014. Prin urmare, Curtea Constituţională va examina constituţionalitatea acestor prevederi legale, care au următorul cuprins: - Art. 335 alin. (1) din Codul penal: „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.“; – Art. 6 pct. 6 teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002: "În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, expresiile şi termenii de mai jos au următorul înţeles: […] 6. […] Vehiculele care se deplasează pe şine, denumite tramvaie, precum şi tractoarele agricole sau forestiere nu sunt considerate autovehicule.“;" 13. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind trăsăturile statului român, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 22 privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 131 privind rolul Ministerului Public. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 6 pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 stabilesc înţelesul noţiunii de „autovehicul“ care include „orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat în mod obişnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau mărfurilor“. Teza a doua a art. 6 pct. 6 din ordonanţa de urgenţă criticată în prezenta cauză prevede, în mod expres, că „Vehiculele care se deplasează pe şine, denumite tramvaie, precum şi tractoarele agricole sau forestiere nu sunt considerate autovehicule.“ Această soluţie legislativă este rezultatul modificării şi completării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 prin art. I pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 29 august 2014, prin care s-au transpus în legislaţia naţională unele dintre prevederile Directivei 2006/126/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 403 din 30 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare. 15. Astfel, Curtea observă că prevederile art. 4 alin. (4) din Directiva 2006/126/CE stabilesc înţelesul noţiunii „autovehicul“ ca fiind orice vehicul cu motor, utilizat în mod obişnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum sau pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau mărfurilor. Acest termen include troleibuzele, adică vehiculele conectate la o linie electrică şi care nu circulă pe şine. 16. În acelaşi timp, Curtea observă că prevederile art. 4 alin. (4) teza finală din Directivă stabilesc că „autovehiculul“ „nu include tractoarele agricole sau forestiere“. De asemenea, potrivit art. 4 alin. (4) din Directiva 2006/126/CE „tractorul agricol sau forestier“ înseamnă „orice vehicul cu motor, care circulă pe roţi sau pe şenile, având cel puţin două axe, a cărui principală funcţie constă în puterea sa de tracţiune, conceput în special pentru a trage, a împinge, a transporta sau a acţiona anumite scule, utilaje sau remorci utilizate în exploatarea agricolă sau forestieră şi a cărui utilizare pentru transportul pe drum al persoanelor sau al mărfurilor sau pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau al mărfurilor nu este decât o funcţie secundară“. 17. Din examinarea conţinutului normativ al Directivei menţionate, Curtea observă că acesta nu cuprinde norme cu caracter penal, ci reglementări referitoare la modelul de permis de conducere, recunoaşterea reciprocă a permiselor de conducere eliberate în statele membre, unele măsuri împotriva falsificării, categorii, definiţii şi vârste minime, condiţii şi restricţii ale conducătorilor auto, etapele progresive şi echivalările dintre categorii, eliberarea, valabilitatea şi reînnoirea permiselor de conducere, adaptarea la progresul ştiinţific şi tehnic, comitetul pentru permise de conducere, examinatorii, schimbarea, retragerea, înlocuirea şi recunoaşterea permiselor de conducere, reşedinţa obişnuită, echivalări între permisele de model necomunitar, reexaminarea, asistenţa reciprocă. Potrivit preambulului Directivei 2006/126/CE, normele privind permisele de conducere sunt elemente esenţiale ale politicii comune în domeniul transporturilor şi contribuie la îmbunătăţirea siguranţei rutiere. De asemenea, în cuprinsul preambulului, se reţine că definiţiile categoriilor ar trebui să reflecte într-o mai mare măsură caracteristicile tehnice ale vehiculelor respective şi aptitudinile necesare pentru conducerea unui vehicul. 18. O parte dintre prevederile acestei Directive au fost transpuse în legislaţia naţională prin Ordonanţa Guvernului nr. 21/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Astfel, potrivit Notei de fundamentare a Ordonanţei Guvernului nr. 21/2014, constatând faptul că definiţia „tractorului“ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 prezintă o valenţă extinsă faţă de înţelesul indicat prin Directiva 2006/126/CE, precum şi faptul că definiţia „tractorului agricol sau forestier“ nu este în mod adecvat transpusă, legiuitorul delegat, în conformitate cu art. 148 din Constituţie, a considerat că „se impune revizuirea modului de transpunere a acestor termeni pentru a asigura claritate şi coerenţă în vederea atingerii scopului prevăzut de Directiva 2006/126/CE“. 19. Prin urmare, în acord cu prevederile art. 4 alin. (4) din Directiva 2006/126/CE, soluţia legislativă cuprinsă în prevederile art. 6 pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în prezent în vigoare, exclude tractoarele agricole sau forestiere din categoria autovehiculelor. 20. De asemenea, Curtea reţine că, prin prevederile art. 6 pct. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, se stabileşte că „tractor agricol sau forestier“ este „orice vehicul cu motor, care circulă pe roţi sau pe şenile, având cel puţin două axe, a cărui principală funcţie constă în puterea sa de tracţiune, conceput în special pentru a trage, a împinge, a transporta ori a acţiona anumite echipamente, utilaje sau remorci utilizate în exploatarea agricolă ori forestieră şi a cărui utilizare pentru transportul pe drum al persoanelor sau al mărfurilor ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau al mărfurilor nu este decât o funcţie secundară. Sunt asimilate tractorului agricol sau forestier vehiculele destinate efectuării de servicii ori lucrări, denumite maşini autopropulsate;“. Totodată, în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, termenul „tractor“ se înlocuieşte cu expresia „tractor agricol sau forestier“, potrivit art. I pct. 35 lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/2014. 21. Sub acest aspect, Curtea constată că definirea prin normele legale evocate a noţiunilor de „autovehicul“ sau „tractor agricol sau forestier“ este o atribuţie exclusivă a legiuitorului, care a înţeles să le acorde o anumită semnificaţie juridică, fără ca aceasta să fie contrară dispoziţiilor sau principiilor Constituţiei. 22. Totodată, din examinarea cuprinsului Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea reţine că acest act normativ cuprinde reglementări distincte referitoare la tractoarele agricole sau forestiere. În acest sens sunt, spre exemplu, dispoziţiile art. 8, art. 22 alin. (1), (4), (6), art. 23, art. 78 alin. (1), art. 80 alin. (1), art. 97 alin. (3), art. 99 alin. (1) pct. 4, 12, art. 100 alin. (1) pct. 5, 6, 7, 13, art. 101 alin. (1) pct. 1, 4, 10, 11, art. 102 alin. (1) pct. 20, 29, art. 111 alin. (4), art. 119 şi lit. p) din anexa nr. 1 la ordonanţă. Din examinarea prevederilor cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 referitoare la tractoarele agricole sau forestiere rezultă cu claritate unele obligaţii pe care le au conducătorii unor asemenea vehicule, relevantă în acest sens fiind obligaţia de deţinere a unui permis de conducere pentru această categorie [a se vedea art. 23 coroborat cu lit. p) din anexa nr. 1 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002]. Astfel, Curtea observă că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu instituie sancţiuni contravenţionale, pentru încălcarea obligaţiei de deţinere a permisului pentru conducerea pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier. De asemenea, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu mai cuprinde, în prezent, nici norme privind infracţiunile şi pedepsele. Acestea au fost abrogate potrivit art. 121 pct. 1 şi 3 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi se regăsesc, în prezent, în titlul VII „Infracţiuni contra siguranţei publice“, cap. II „Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice“ din Codul penal. 23. Pe de altă parte, Curtea reţine că dispoziţiile art. 335 alin. (1) din Codul penal, având denumirea marginală „Conducerea unui vehicul fără permis de conducere“, stabilesc prin alin. (1) următoarele: „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani“. 24. Sub acest aspect, Curtea observă existenţa unei neconcordanţe între denumirea marginală a art. 335 din Codul penal, care face referire la noţiunea de „vehicul“, şi cuprinsul reglementării art. 335 alin. (1) din Codul penal care utilizează limitativ noţiunile de „autovehicul“ şi „tramvai“, acesta din urmă reprezentând, potrivit art. 6 pct. 6 teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, un vehicul. 25. În acelaşi timp, Curtea reţine că fapta de a conduce pe drumurile publice un tractor agricol sau forestier, de o persoană care nu posedă permis de conducere, prezintă pericol social ridicat de natură a aduce atingere unor valori sociale protejate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, care are drept scop tocmai asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului, astfel cum rezultă din art. 1 alin. (2) al ordonanţei. 26. Cu toate acestea, având în vedere că, potrivit art. 6 pct. 6 teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, tractorul agricol sau forestier nu este considerat „autovehicul“, iar în cuprinsul art. 335 alin. (1) din Codul penal, soluţia legislativă nu se referă şi la tractoarele agricole sau forestiere, fapta de conducere a unui asemenea vehicul pe drumurile publice, fără a deţine însă permis de conducere, nu se încadrează în ipoteza normativă prevăzută de art. 335 alin. (1) din Codul penal. 27. Curtea observă că această soluţie juridică este confirmată de practica judecătorească în materie. Astfel, dispunând achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, infracţiune prevăzută de art. 335 alin. (1) din Codul penal, instanţele judecătoreşti au reţinut, în esenţă, că nu există o corelare totală a dispoziţiilor Codului penal cu cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Chiar dacă s-ar putea considera că trebuie să existe o valoare socială protejată, respectiv siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, care poate fi lezată prin punerea în circulaţie pe drumurile publice a unui tractor agricol, cum din norma de incriminare nu se desprinde în mod expres că tractoarele agricole pot face obiectul infracţiunilor prevăzute la art. 334-335 din Codul penal, nu se poate reţine, printr-o interpretare extensivă, că inculpaţii au săvârşit aceste infracţiuni (în acest sens sunt, spre exemplu, Decizia penală nr. 1.420/A din 22 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală, şi Decizia penală nr. 15/A din 12 ianuarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală). 28. Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că, în interpretarea noţiunii de „autovehicul“, prevăzută de art. 334 alin. (1) din Codul penal şi art. 335 alin. (1) din Codul penal, raportat la art. 6 pct. 6 şi pct. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 21/2014,conducerea pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier neînmatriculat/ neînregistrat potrivit legii sau de către o persoană care nu posedă permis de conducere nu întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor prevăzute de art. 334 alin. (1) din Codul penal, respectiv, de art. 335 alin. (1) din Codul penal (a se vedea Decizia nr. 11 din 12 aprilie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 347/1/2017, nepublicată în Monitorul Oficial al României, până la data redactării prezentei decizii). 29. În aceste condiţii, Curtea constată că fapta de conducere pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier, fără a deţine permis de conducere, rămâne în afara oricărei sancţiuni penale. Această situaţie a intervenit ca urmare a redefinirii în legislaţie a noţiunii de „autovehicul“ şi excluderii exprese a „tractoarelor agricole şi forestiere“ din categoria autovehiculelor. Or, Directiva 2006/126/CE şi Ordonanţa Guvernului nr. 21/2014, prin care prevederile art. 4 alin. (4) din Directivă au fost transpuse în dreptul intern, nu au avut drept scop dezincriminarea unei asemenea fapte. De altfel, anterior modificărilor art. 6 pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prin art. I pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/2014, tractorul rutier era considerat autovehicul, astfel încât conducerea sa pe drumurile publice, fără a deţine permis de conducere, constituia infracţiune. 30. De asemenea, având în vedere necorelarea celor două norme care au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, respectiv art. 335 alin. (1) din Codul penal şi art. 6 pct. 6 teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea constată existenţa un veritabil viciu de neconstituţionalitate, care rezultă din omisiunea reglementării, în cuprinsul art. 335 alin. (1) din Codul penal, a tractoarelor agricole sau forestiere ca obiect material al infracţiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice fără permis de conducere. 31. Curtea precizează că, în cazul art. 335 alin. (1) din Codul penal, nu ne aflăm în prezenţa unei simple opţiuni a legiuitorului, expresie a prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, potrivit cărora „Prin lege organică se reglementează: (…) h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora“, ci a unei omisiuni legislative cu relevanţă constituţională, care atrage competenţa instanţei de contencios constituţional de a proceda la corectarea acesteia pe calea controlului de constituţionalitate. 32. Altfel, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa că, într-o atare situaţie, chiar dacă îmbracă forma unei omisiuni legislative, viciul de neconstituţionalitate sesizat nu poate fi ignorat, deoarece o atare omisiune şi imprecizia legislativă sunt cele care generează încălcarea normelor constituţionale. Or, Curtea Constituţională, potrivit art. 142 din Legea fundamentală, este garantul supremaţiei Constituţiei, ceea ce presupune, printre altele, verificarea conformităţii întregului drept cu Constituţia (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010, sau Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 30 aprilie 2014). 33. Sub acest aspect, Curtea reţine, totodată, că, omisiunea includerii tractoarelor agricole şi forestiere în ipoteza normativă a art. 335 alin. (1) din Codul penal echivalează cu dezincriminarea faptei de conducere a unui asemenea vehicul pe drumurile publice, fără a deţine permis de conducere. Or, dacă asemenea fapte nu sunt descurajate prin mijloacele dreptului penal, are loc încălcarea valorilor fundamentale, ocrotite de Codul penal, precum statul de drept, în componentele sale referitoare la apărarea ordinii publice şi a siguranţei publice, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, respectarea Constituţiei şi a legilor, care sunt consacrate prin art. 1 alin. (3) şi (5) din Legea fundamentală printre valorile supreme. 34. Astfel, prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora „România este stat de drept [...]“, impun legiuitorului obligaţia de a lua măsuri în vederea apărării ordinii şi siguranţei publice, prin adoptarea instrumentelor legale necesare în scopul prevenirii stării de pericol şi a fenomenului infracţional, cu excluderea oricăror reglementări de natură să ducă la încurajarea acestui fenomen. 35. În acelaşi timp, potrivit art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, respectarea Constituţiei este obligatorie, de unde rezultă că legiuitorul nu îşi poate exercita competenţa de incriminare şi de dezincriminare a unor fapte antisociale decât cu respectarea normelor şi principiilor consacrate prin Constituţie. De altfel, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 62 din 18 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 12 februarie 2007) că legiuitorul nu ar putea defini şi stabili ca infracţiuni, fără ca prin aceasta să încalce Constituţia, fapte în conţinutul cărora ar intra elemente de discriminare. Tot astfel, legiuitorul nu poate proceda la eliminarea protecţiei juridice penale a valorilor cu statut constituţional. Libertatea de reglementare pe care o are Parlamentul în aceste cazuri se exercită prin reglementarea condiţiilor de tragere la răspundere penală pentru faptele antisociale care aduc atingere valorilor prevăzute şi garantate de Constituţie. 36. Or, prin absenţa reglementării ca infracţiune a faptei de conducere a unui tractor agricol sau forestier pe drumurile publice, fără permis de conducere, legiuitorul a afectat protecţia penală acordată unor valori sociale deosebit de importante, precum siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, cu consecinţe majore asupra vieţii şi integrităţii corporale a persoanelor, valori protejate prin art. 22 din Constituţie. 37. De asemenea, Curtea reţine că, în contradicţie cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie, soluţia legislativă cuprinsă în art. 335 alin. (1) din Codul penal generează discriminări, fără a exista vreo motivare obiectivă şi raţională care să le justifice. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996). 38. Aplicând aceste considerente în cauza de faţă, Curtea constată că este în afara oricărui argument juridic raţional şi rezonabil ca o persoană care posedă permis de conducere, acordat pentru altă categorie decât tractoarele agricole sau forestiere, şi care conduce un asemenea vehicul pe drumurile publice să poate avea calitatea de subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din Codul penal, în timp ce o persoană care nu deţine deloc permis de conducere şi care conduce pe drumurile publice un tractor agricol sau forestier să nu fie sancţionată penal. Nimic nu justifică apariţia unei diferenţieri între cele două categorii şi aplicarea unui tratament privilegiat în cazul persoanelor care nu deţin permis de conducere. Tocmai de aceea, soluţia pentru îndepărtarea stării de neconstituţionalitate rezultată din aplicarea unui tratament juridic distinct între cele două categorii nu poate fi decât constatarea existenţei unei inegalităţi, contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. 39. Pe cale de consecinţă, Curtea constată că deficienţa de reglementare, cuprinsă în art. 335 alin. (1) din Codul penal, generează o stare de neconstituţionalitate, în raport cu art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 şi art. 22 din Legea fundamentală, urmând să admită excepţia de neconstituţionalitate sub acest aspect. 40. Având în vedere prevederile art. 147 alin. (1) din Constituţie, Curtea precizează faptul că revine legiuitorului obligaţia să pună de acord cu Legea fundamentală şi cu prezenta decizie soluţia legislativă cuprinsă în art. 335 alin. (1) din Codul penal, care nu incriminează fapta de conducere pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier, de către o persoană care nu posedă permis de conducere. 41. În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor constituţionale ale art. 53, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece prin prevederile legale criticate în cauza de faţă nu s-a legiferat în sensul restrângerii exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale. 42. În final, referitor la invocarea dispoziţiilor art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 131 privind rolul Ministerului Public, Curtea constată că acestea nu au relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. 43. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de reprezentantul Ministerului Public în Dosarul nr. 2.360/312/2015 (405/2016) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi constată că soluţia legislativă cuprinsă în art. 335 alin. (1) din Codul penal, care nu incriminează fapta de conducere pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier, fără permis de conducere, este neconstituţională. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti şi constată că prevederile art. 6 pct. 6 teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 aprilie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
