Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 280, art. 281, art. 282, art. 344 alin. (2), art. 345 alin. (1) şi art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Labina Aurelia Lucica şi Bud Andrei în Dosarul nr. 3.906/62/2015 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.611D/2017. La apelul nominal se prezintă, personal, autorul excepţiei, Bud Andrei. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra memoriului depus la dosar de către Bud Andrei, prin care acesta solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către Bud Andrei, prin care acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată, motivat de faptul că nu poate fi prezent în faţa Curţii Constituţionale la acest termen de judecată. 2. Autorul excepţiei învederează Curţii că nu mai susţine cererea de acordare a unui nou termen de judecată. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, Bud Andrei, care arată că, la data de 8 februarie 2017, a solicitat Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor care fac obiectul prezentei cauze, iar refuzul acestei instituţii i-a adus prejudicii semnificative, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil. În continuare, susţine că de la dosarul cauzei lipseşte procesul-verbal de repartizare aleatorie a cauzei, ceea ce contravine prevederilor art. 11 şi art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi art. 95 alin. (10) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. Apreciază, de asemenea, că activitatea inspecţiei judiciare nu are un caracter legal, actele emise în cadrul soluţionării sesizărilor adresate acestei instituţii nerespectând cadrul legal în materie. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii încalcă prevederile art. 24 din Constituţie şi i-au provocat o vătămare, care este reală şi prezentă. În susţinerea acestei afirmaţii, face referire la diverse circumstanţe de fapt din dosarul de urmărire penală. Arată că în faza camerei preliminare nu a avut posibilitatea administrării probei cu martori, cu consecinţa imposibilităţii demonstrării nelegalităţii întocmirii unor acte din dosar. 4. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 280 din Codul de procedură penală, autorul acesteia arată că sunt încălcate prevederile art. 16 şi art. 124 din Constituţie. Totodată, apreciază că sintagma „încălcarea dispoziţiilor legale“ este neconstituţională, neputând fi interpretată în mod unitar, întrucât aceasta cuprinde şi regulamentele interne de organizare şi funcţionare a instanţelor judecătoreşti. Astfel, în dosarul în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale au fost aplicate eronat. În continuare, susţine că sintagma „atunci când există o legătură directă“, cuprinsă în art. 280 alin. (2) din Codul de procedură penală, este neconstituţională, contravenind prevederilor art. 16 din Legea fundamentală. Face referire la modul de aplicare a acestor dispoziţii în cauza penală. Apreciază că legiuitorul nu a explicitat în ce constă „legătura directă“ de care face vorbire textul criticat, ceea ce determină lipsa de claritate şi previzibilitate a acestuia. Totodată, sintagma „când este necesar“ cuprinsă în art. 280 alin. (3) din Codul de procedură penală este neconstituţională, lăsând loc unei interpretări discreţionare. 5. În ceea ce priveşte art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, autorul excepţiei apreciază că acesta este unul abstract, vag, ce nu defineşte situaţii determinate. Invocând doctrina, apreciază că, pentru respectarea dreptului la un proces echitabil, în noţiunea de compunere a instanţei ar trebui inclusă şi repartizarea aleatorie a cauzei. Nesancţionarea cu nulitate absolută a încălcării dispoziţiilor referitoare la repartizarea aleatorie a cauzei încalcă prevederile Constituţiei. În final solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, avându-se în vedere şi cele menţionate în notele scrise. 6. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 280, art. 281 şi art. 282 din Codul de procedură penală este inadmisibilă, întrucât autorul acesteia deduce neconstituţionalitatea din modul de interpretare şi aplicare a acestor dispoziţii raportat la particularităţile cauzei în care autorul excepţiei este trimis în judecată. De altfel, dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală sancţionează tocmai nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la compunerea completului. Faptul că autorul excepţiei dă o altă interpretare noţiunii de compunere a completului, decât interpretarea consacrată în practica instanţelor sau în actele normative, aceasta nu determină neconstituţionalitatea acestor dispoziţii. Se învederează că autorul excepţiei deduce neconstituţionalitatea inclusiv din compararea acestei dispoziţii cu prevederile din Codul de procedură civilă, aspect ce determină, de asemenea, inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate. 7. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, reprezentantul Ministerului Public arată că acestea au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 802 din 5 decembrie 2017, motiv pentru care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate cu un atare obiect a devenit inadmisibilă. Referitor la dispoziţiile art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală arată că autorul excepţiei nu a motivat în concret în ce constă pretinsa neconstituţionalitate, astfel că excepţia de neconstituţionalitate cu un atare obiect este inadmisibilă. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, arată că aspectele relevate de autorul excepţiei, referitoare la imposibilitatea trimiterii cauzei spre rejudecare în cameră preliminară, nu sunt de natură a atrage neconstituţionalitatea textului de lege criticat. Împrejurarea că legiuitorul a prevăzut la art. 281 alin. (4) din Codul de procedură penală că nulităţile de la lit. e) şi f) ale art. 281 alin. (1) din acelaşi act normativ pot fi invocate până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare, nu presupune că, printr-o interpretare per a contrario, nulităţile prevăzute la lit. a) şi lit. d) pot fi invocate în cursul apelului, dacă încălcarea s-a produs în urmărirea penală sau în camera preliminară. Susţine că legiuitorul nu a prevăzut o dispoziţie similară ca cea de la art. 281 alin. (4) din Codul de procedură penală şi în ceea ce priveşte art. 281 alin. (1) lit. a) şi d), deoarece la momentul intrării în vigoare a Codului de procedură penală, camera preliminară avea o altă configuraţie decât în prezent. Aşa fiind, nu se poate trage concluzia că în apel pot fi invocate nulităţi specifice urmăririi penale sau procedurii de cameră preliminară. În concluzie, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 8. Prin Încheierea din 26 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.906/62/2015, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 280, art. 281, art. 282, art. 344 alin. (2), art. 345 alin. (1) şi art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Labina Aurelia Lucica şi Bud Andrei, într-o cauză penală. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată că principiul repartizării aleatorii a cauzelor a fost reglementat prin art. 11 şi art. 53 din Legea nr. 304/2004, iar ulterior, prin art. 95 din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005. De asemenea, acelaşi principiu se regăseşte în cuprinsul art. 344 alin. (1) din Codul de procedură penală. Se susţine că în situaţia în care principiul repartizării aleatorii intră în noţiunea de „compunere a instanţei“, nerespectarea acestuia este sancţionată cu nulitatea absolută. Pe de altă parte, dacă nu se interpretează în acest sens, nerespectarea principiului repartizării aleatorii va fi sancţionată cu nulitatea relativă. Arată că scopul principiului repartizării aleatorii este acela de a conferi o garanţie în plus independenţei funcţionale a judecătorului şi imparţialităţii actului de justiţie. Totodată, principiul amintit reprezintă şi o garanţie a dreptului la un proces echitabil, prin prisma accesului la o instanţă independentă şi imparţială. Astfel, încălcarea normelor privind repartizarea aleatorie a dosarelor nu trebuie privită numai din punct de vedere material, faptic, ci şi din punct de vedere juridic, prin acest gen de încălcare fiind vătămat interesul general, întrucât sunt nesocotite norme care reglementează garanţii procesuale. 10. Comparând dispoziţiile procesual civile în materia nulităţilor cu cele procesual penale din aceeaşi materie, autorul excepţiei arată că, în materie civilă încălcarea normelor ce reglementează constituirea şi compunerea completului de judecată este sancţionată, potrivit art. 176 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, cu nulitatea absolută, pe când, în materie penală, doar în cazul încălcării dispoziţiilor privind compunerea completului de judecată intervine nulitatea absolută. Plecând de la aceste premise, autorii excepţiei susţin că reglementarea nulităţilor în actuala legislaţie procesual penală sacrifică drepturile şi libertăţile cetăţenilor în favoarea celerităţii judecăţii, deşi repartizarea aleatorie a dosarului de fond nu duce la tergiversarea judecăţii. Apreciază autorii excepţiei că, prin limitarea motivului de nulitate absolută numai la situaţiile în care sunt încălcate dispoziţiile ce reglementează compunerea completului de judecată, nu şi constituirea acestuia sau regulile privind repartizarea aleatorie a dosarelor se încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare. Aşa fiind, apreciază că dispoziţiile art. 280 şi 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală contravin prevederilor art. 16, art. 20, art. 21 şi 24 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 11. În continuare, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile art. 344 alin. (2) şi art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală conferă inculpatului dreptul de a formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, fără a i se oferi posibilitatea administrării altor probe, prin care să se poate stabili legalitatea, respectiv nelegalitatea probelor administrate în faza de urmărire penală, fapt ce contravine prevederilor art. 21 şi 24 din Constituţie. 12. De asemenea, autorii excepţiei consideră că este neconstituţională reglementarea unor termene în care pot fi invocate nulităţile absolute şi cele relative rezultate din încălcarea unor dispoziţii legale în cursul urmăririi penale sau în procedura de cameră preliminară. În condiţiile în care partea a luat cunoştinţă de aceste încălcări într-o fază ulterioară a procesului penal (fond sau apel) se află în imposibilitatea de a mai supune analizei instanţei aceste chestiuni, ceea ce încalcă dreptul la un proces echitabil. Astfel, formalitatea procedurii de verificare a legalităţii actelor de urmărire penală, a administrării probelor şi a actului de sesizare din camera preliminară, alături de imposibilitatea invocării ulterioare a unor încălcări grave, contravin prevederilor art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 13. Curtea de Apel Braşov - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că reglementarea cazurilor de nulitate absolută sau relativă şi a condiţiilor în care acestea pot fi invocate, a obiectului camerei preliminare şi al judecăţii reprezintă atribuţia legiuitorului, destinatarii normelor juridice urmând să îşi adapteze conduita procesuală, în mod corespunzător, în funcţie de conţinutul acestor norme. Instanţa de apel, în aprecierea caracterului neîntemeiat al excepţiilor invocate, are în vedere şi prevederile art. 403 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, potrivit cărora motivarea unei soluţii pe latură penală cuprinde analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, dar şi a celor care au fost înlăturate, asupra acestor aspecte, urmând ca instanţa să se pronunţe la finalul procesului penal, când va adopta o soluţie în cauză. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Guvernul, făcând referire la Decizia nr. 838 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 1 martie 2016 şi Decizia nr. 552 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 21 septembrie 2015, apreciază că excepţia este neîntemeiată. 16. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 280, 281 şi 282 din Codul de procedură penală nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil, întrucât participanţii la procesul penal beneficiază de garanţiile specifice acestui drept fundamental, şi nici dreptul la apărare, acesta presupunând dreptul oricărui participant la procesul penal de a-şi formula apărările personal sau prin intermediul unui avocat, ales sau numit din oficiu. Totodată, dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care prevăd înfăptuirea justiţiei în numele legii, precum şi unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea acesteia. În privinţa dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, Avocatul Poporului arată că instanţa de contencios constituţional a constatat că, prin eliminarea din categoria nulităţilor absolute a nerespectării dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, legiuitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia ce decurge din respectarea principiului legalităţii - componentă a statului de drept, ceea ce contravine art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. 17. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 344 alin. (2) şi ale art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, Avocatul Poporului apreciază că acestea sunt constituţionale. În acest sens, invocă Decizia nr. 35 din 9 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 5 aprilie 2016 şi Decizia nr. 472 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 10 august 2015. 18. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, Avocatul Poporului apreciază că aceasta nu poate fi reţinută. Competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti revine legiuitorului, fiind o aplicare a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2). Ca atare, prevederile art. 421 pct. (2) lit. b) din Codul de procedură penală reprezintă opţiunea legiuitorului, în acord cu politica penală a statului, necontravenind dispoziţiilor constituţionale şi celor europene invocate. 19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctele de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 280, art. 281, art. 282, art. 344 alin. (2), art. 345 alin. (1) şi art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: - Art. 280: "(1) Încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrage nulitatea actului în condiţiile prevăzute expres de prezentul cod.(2) Actele îndeplinite ulterior actului care a fost declarat nul sunt la rândul lor lovite de nulitate, atunci când există o legătură directă între acestea şi actul declarat nul.(3) Atunci când constată nulitatea unui act, organul judiciar dispune, când este necesar şi dacă este posibil, refacerea acelui act cu respectarea dispoziţiilor legale." – Art. 281: "(1) Determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind: a) compunerea completului de judecată; b) competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente; c) publicitatea şedinţei de judecată; d) participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii; e) prezenţa suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii; f) asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie.(2) Nulitatea absolută se constată din oficiu sau la cerere.(3) Încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) poate fi invocată în orice stare a procesului.(4) Încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f) trebuie invocată: a) până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare; b) în orice stare a procesului, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecăţii; c) în orice stare a procesului, indiferent de momentul la care a intervenit încălcarea, când instanţa a fost sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei." – Art. 282: "(1) Încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.(2) Nulitatea relativă poate fi invocată de procuror, suspect, inculpat, celelalte părţi sau persoana vătămată, atunci când există un interes procesual propriu în respectarea dispoziţiei legale încălcate. (3) Nulitatea relativă se invocă în cursul sau imediat după efectuarea actului ori cel mai târziu în termenele prevăzute la alin. (4). (4) Încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la alin. (1) poate fi invocată: a) până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură; b) până la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale, când instanţa a fost sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei; c) până la următorul termen de judecată cu procedura completă, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecăţii. (5) Nulitatea relativă se acoperă atunci când: a) persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege; b) persoana interesată a renunţat în mod expres la invocarea nulităţii." – Art. 344 alin. (2): „Copia certificată a rechizitoriului şi, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deţinere ori, după caz, la adresa unde locuieşte sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură. Inculpatului, celorlalte părţi şi persoanei vătămate li se aduc la cunoştinţă obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-şi angaja un apărător şi termenul în care, de la data comunicării, pot formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră preliminară, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile.“; – Art. 345 alin. (1): „La termenul stabilit conform art. 344 alin. (4), judecătorul de cameră preliminară soluţionează cererile şi excepţiile formulate ori excepţiile ridicate din oficiu, în camera de consiliu, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, ascultând concluziile părţilor şi ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum şi ale procurorului.“; – Art. 421 pct. 2 lit. b): "Instanţa, judecând apelul, pronunţă una dintre următoarele soluţii: (...) 2. admite apelul şi: (...) b) desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate, invocată de acea parte. Rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată se dispune şi atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau asupra acţiunii civile ori când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepţia cazului de necompetenţă, când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă." 22. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare şi art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei. 23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2) şi art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea observă că, la data de 25 noiembrie 2016, a fost pronunţată, în Dosarul nr. 3.906/62/2015, de către Tribunalul Braşov - Secţia penală, Sentinţa penală nr. 215/S. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel autorii excepţiei şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, apelul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Braşov - Secţia penală. Cu ocazia judecării apelului a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate care face obiectul prezentei cauze. 24. În continuare, Curtea reţine că dispoziţiile art. 344 alin. (2) şi art. 345 alin. (1) fac parte din titlul II al părţii speciale a Codului de procedură penală, având denumirea marginală „Camera preliminară“. De asemenea, Curtea observă că dispoziţiile art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală reglementează unele dintre măsurile premergătoare procedurii desfăşurate în camera preliminară, iar dispoziţiile art. 345 alin. (1) din acelaşi act normativ reglementează elemente ale soluţionării cauzei în cadrul procedurii de cameră preliminară. Pe de altă parte, Curtea constată că elementele ce configurează calea de atac a apelului, fază procesuală în cadrul căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, sunt reglementate în partea specială - titlul III - capitolul III - art. 408-425 din Codul de procedură penală. 25. Or, având în vedere cele anterior expuse, Curtea constată că dispoziţiile art. 344 alin. (2) şi art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală nu sunt incidente în cadrul soluţionării căii de atac a apelului, neavând legătură cu soluţionarea cauzei. În acest context, Curtea reţine că existenţa legăturii excepţiei de neconstituţionalitate cu soluţionarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, presupune întrunirea, cumulativă, a următoarelor condiţii: aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat (a se vedea şi Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20; Decizia nr. 712 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 24 noiembrie 2015, paragraful 19). 26. Având în vedere prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum au fost interpretate în jurisprudenţa Curţii, şi constatând că obiectul cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate îl constituie soluţionarea căii de atac a apelului, Curtea constată că dispoziţiile art. 344 alin. (2) şi art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală nu sunt incidente în cauză, excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect aceste prevederi legale fiind inadmisibilă. 27. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 280, art. 281 şi art. 282 din Codul de procedură penală, Curtea observă că autorii acesteia îşi întemeiază criticile de neconstituţionalitate plecând de la premisa unei repartizări neconforme a cauzei în care au calitatea de inculpaţi, în sensul nerepartizării aleatorii a acesteia. Or, Curtea constată că, potrivit Adresei înregistrate la Curtea Constituţională cu nr. 2.179 din 21 martie 2018, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a transmis că repartizarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate s-a realizat în mod aleatoriu în toate fazele procesuale ale acesteia (cameră preliminară, judecată în primă instanţă şi apel). 28. Având în vedere aceste aspecte, precum şi cele menţionate la paragraful 25 din prezenta decizie privind condiţiile desprinse din jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la cauza de inadmisibilitate care priveşte lipsa legăturii excepţiei de neconstituţionalitate cu soluţionarea cauzei, Curtea apreciază că nu poate fi stabilită o legătură între excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 280, art. 281 şi art. 282 din Codul de procedură penală şi soluţionarea cauzei în care aceasta a fost ridicată. 29. Aşa fiind, Curtea constată că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 280, art. 281 şi art. 282 din Codul de procedură penală este inadmisibilă. 30. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, Curtea apreciază că, prin modul general în care aceasta este formulată, nu se poate desluşi, în mod rezonabil, în ce anume constă pretinsa contrarietate a prevederilor criticate cu normele constituţionale invocate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate şi, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei în ceea ce priveşte formularea unor motive de neconstituţionalitate. Acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 146 din Constituţie. De altfel, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constituţională a statuat că orice excepţie de neconstituţionalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă şi intrinsecă ce va cuprinde trei elemente, şi anume, textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. În condiţiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepţiei nu este o condiţie sine qua non a existenţei acesteia. De aceea, Curtea a constatat că în situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere, deci, că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele trei elemente menţionate. 31. Aşa fiind, Curtea constată că, în prezenta cauză, indicarea temeiurilor constituţionale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autori. În acelaşi sens a statuat Curtea şi prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi.»“ (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008). 32. Dat fiind caracterul general al textelor constituţionale invocate, precum şi lipsa explicitării pretinsei relaţii de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, Curtea reţine că nu se poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituţionalitate, astfel încât urmează să respingă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală. 33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 280, art. 281, art. 282, art. 344 alin. (2), art. 345 alin. (1) şi art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Labina Aurelia Lucica şi Bud Andrei în Dosarul nr. 3.906/62/2015 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 aprilie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
