Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. (3) şi (4) din Codul penal, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa judecătorească în Dosarul nr. 7.130/197/2019 al Judecătoriei Braşov şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.556D/2019. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 7 martie 2024, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 10 aprilie 2024, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 3. Prin Încheierea din 22 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 7.130/197/2019, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. (3) şi (4) din Codul penal. Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de instanţa judecătorească într-o cauză având ca obiect trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea a patru infracţiuni de violenţă în familie, prevăzute de dispoziţiile art. 199 alin. (1) raportat la art. 193 alin. (2) din Codul penal, cu aplicarea prevederilor art. 38 alin. (1) din Codul penal. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa judecătorească, autoare a acesteia, susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă principiile fundamentale privind egalitatea în drepturi, dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică, viaţa intimă, familială şi privată, interzicerea torturii şi a discriminării. Arată că, în cauzele având ca obiect infracţiunea de violenţă în familie prevăzută de dispoziţiile art. 199 din Codul penal raportat la art. 193 şi 196 din acelaşi cod săvârşită asupra unor persoane lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, Ministerul Public nu poate proteja în niciun fel interesele acestora din urmă, neavând posibilitatea să emită puncte de vedere cărora să li se poată da eficienţă juridică în situaţia în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare la plângerea prealabilă, fără să fi fost pusă în mişcare şi din oficiu de către Ministerul Public, iar plângerea prealabilă formulată este retrasă de reprezentanţii legali ai persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu, respectiv de persoanele cu capacitate de exerciţiu restrânsă cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege. Astfel, dispoziţiile de lege criticate conduc la aplicarea unui regim juridic diferit unor situaţii care nu se deosebesc în mod obiectiv şi rezonabil, cu consecinţa nerespectării interesului superior al persoanelor vătămate lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, atunci când reprezentanţii legali ai acestora au posibilitatea să îşi retragă plângerea formulată, fără a fi necesară încuviinţarea Ministerului Public. Consideră că prevederile art. 158 alin. (3) din Codul penal, coroborate cu cele ale alin. (4) al aceluiaşi articol, se caracterizează prin lipsă de claritate şi previzibilitate şi creează o situaţie discriminatorie, având în vedere că pentru minorii victime ale violenţei în familie pentru care acţiunea penală s-a pus în mişcare din oficiu retragerea plângerii penale de către reprezentantul legal poate opera numai cu încuviinţarea Ministerului Public, iar pentru minorii victime ale violenţei în familie pentru care acţiunea penală s-a pus în mişcare la plângerea prealabilă a reprezentantului legal, retragerea plângerii penale de către reprezentantul legal poate opera fără încuviinţarea Ministerului Public, interesul acestei ultime categorii de minori nefiind protejat, în condiţiile în care de cele mai multe ori retragerea plângerii operează ca urmare a presiunilor exercitate asupra reprezentantului legal. Astfel, majoritatea covârşitoare a cauzelor vizează situaţia în care mama îşi retrage plângerea ca urmare a faptului că este chiar ea ameninţată şi/sau lovită de tatăl minorilor, care, de obicei, este şi singurul întreţinător al familiei. Instanţa judecătorească apreciază că este necesar, în scopul protejării interesului minorilor, ca orice retragere a plângerii penale formulate în numele acestora să fie însuşită de Ministerul Public, în virtutea rolului său constituţional reglementat de prevederile art. 131 din Constituţie. Totodată, precizează că trebuie avute în vedere şi dispoziţiile din Codul civil (art. 515), potrivit cărora reprezentanţii minorilor nu pot să efectueze acte de dispoziţie care nu sunt în interesul acestora, cum ar fi renunţarea la obligaţia de întreţinere. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în jurisprudenţa sa, că în ceea ce priveşte copiii, care sunt deosebit de vulnerabili, măsurile aplicate de stat pentru a-i proteja împotriva actelor de violenţă care intră în sfera de aplicare a art. 3 şi 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ar trebui să fie eficiente şi să includă nu doar măsuri rezonabile pentru a preveni relele tratamente de care autorităţile au avut sau ar fi trebuit să aibă cunoştinţă, ci şi descurajarea efectivă a unor astfel de încălcări grave ale integrităţii persoanei; astfel de măsuri trebuie să vizeze asigurarea respectării demnităţii umane şi protejarea interesului superior al copilului (Hotărârea din 15 martie 2016, pronunţată în Cauza M.G.C. împotriva României, paragraful 56). 5. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 6. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 158 alin. (3) şi (4) din Codul penal prin raportare la art. 199 din acelaşi cod sunt neconstituţionale. Arată că dispoziţiile de lege criticate stabilesc că pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, retragerea plângerii prealabile se face numai de reprezentanţii lor legali sau cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege, iar în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile, dar acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu în condiţiile legii, retragerea plângerii produce efecte numai dacă este însuşită de procuror. Astfel, în cauzele având ca obiect infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 199 din Codul penal, respectiv violenţa în familie, săvârşită asupra unor persoane lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, în situaţia în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare la plângerea prealabilă, fără să fi fost pusă în mişcare şi din oficiu de către Ministerul Public, se ajunge la aplicarea unui regim diferit fără să existe o justificare obiectivă şi raţională, nefiind respectat interesul superior al persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, întrucât reprezentanţii legali ai acestora pot să retragă plângerea formulată, fără a fi necesară încuviinţarea Ministerului Public. Apreciază că prevederile de lege criticate sunt lipsite de claritate şi previzibilitate şi creează discriminare între persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă victime ale violenţei în familie pentru care acţiunea penală s-a pus în mişcare din oficiu, situaţie în care retragerea plângerii penale de către reprezentantul legal poate opera numai cu încuviinţarea Ministerului Public, pe de o parte, şi persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă victime ale violenţei în familie pentru care acţiunea penală s-a pus în mişcare la plângerea prealabilă a reprezentantului legal, caz în care retragerea plângerii penale prealabile de persoana care a introdus-o se poate face fără încuviinţarea Ministerului Public, fiind afectat, în acest fel, interesul victimelor, în condiţiile în care de cele mai multe ori retragerea plângerii se face ca urmare a presiunilor exercitate asupra reprezentantului legal. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita (Hotărârea din 23 septembrie 1998, pronunţată în Cauza Petra împotriva României, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, şi Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României). Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin Hotărârea din 15 martie 2016, pronunţată în Cauza M.G.C. împotriva României, că statele trebuie să ia măsuri destinate să asigure o protecţie efectivă, în special a copiilor, pentru a preveni relele tratamente despre care autorităţile au avut sau ar fi trebuit să aibă cunoştinţă. 7. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şiLegea nr. 47/1992, reţine următoarele: 8. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 9. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 158 alin. (3) şi (4) din Codul penal, care au următorul cuprins: "(3) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, retragerea plângerii prealabile se face numai de reprezentanţii lor legali. În cazul persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă, retragerea se face cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege.(4) În cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile, dar acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu în condiţiile legii, retragerea plângerii produce efecte numai dacă este însuşită de procuror." 10. În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, instanţa judecătorească, autoare a excepţiei, invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 22 referitor la dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică, ale art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată, precum şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 3 referitor la interzicerea torturii, ale art. 8 privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie şi ale art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 11. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că instanţa judecătorească, autoare a acesteia, solicită în realitate completarea dispoziţiilor de lege criticate, astfel încât să prevadă că, în cauzele care au ca obiect infracţiunea de violenţă în familie prevăzută de dispoziţiile art. 199 din Codul penal raportat la art. 193 şi 196 din acelaşi cod săvârşită asupra unor persoane lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă şi în care acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare din oficiu, retragerea plângerii prealabile - de reprezentanţii legali ai persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu, respectiv de persoanele cu capacitate de exerciţiu restrânsă cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege - produce efecte numai dacă este însuşită de procuror. 12. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului (de exemplu, Decizia nr. 188 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, paragraful 14, Decizia nr. 609 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 9 noiembrie 2017, paragraful 15, Decizia nr. 640 din 15 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.036 din 24 decembrie 2019, paragraful 14, Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020, paragraful 13, Decizia nr. 515 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 17 august 2020, paragraful 13, şi Decizia nr. 213 din 7 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 26 septembrie 2022). 13. Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. (3) şi (4) din Codul penal este inadmisibilă. 14. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. (3) şi (4) din Codul penal, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa judecătorească în Dosarul nr. 7.130/197/2019 al Judecătoriei Braşov. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Braşov şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 aprilie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Oana-Cristina Puică -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
