Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 193 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniela Niţu în Dosarul nr. 14.664/3/2017/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.654D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Fondul de garantare a asiguraţilor a depus la dosar un punct de vedere prin care solicită, în principal, respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, respingerea acesteia ca neîntemeiată. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.655D/2018, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Elena Budescu, Emanuela-Geanina Budeascu, prin reprezentant legal Elena Budescu, Andrei Budescu, Nicoleta Budescu, Celina-Silvia Budescu, Emanuela Buruiană, Viorica Chiochină, Mihaela Gurău, Sandu Săndulache Ciobotaru în Dosarul nr. 16.940/3/2017/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Fondul de garantare a asiguraţilor a depus la dosar un punct de vedere prin care solicită, în principal, respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, respingerea acesteia ca neîntemeiată. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.655D/2018 la Dosarul nr. 1.654D/2018, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin încheierile din 4 octombrie 2018 şi 18 septembrie 2018, pronunţate în dosarele nr. 14.664/3/2017/a1 şi nr. 16.940/3/2017/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 193 din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanta Daniela Niţu şi de petenţii Elena Budescu, Emanuela-Geanina Budeascu, prin reprezentant legal Elena Budescu, Andrei Budescu, Nicoleta Budescu, Celina-Silvia Budescu, Emanuela Buruiană, Viorica Chiochină, Mihaela Gurău, Sandu Săndulache Ciobotaru în cadrul soluţionării recursurilor declarate împotriva unor decizii civile prin care s-au respins ca nefondate apelurile declarate împotriva unor sentinţe civile prin care s-au respins ca inadmisibile cererile de chemare în judecată privind plata de daune materiale şi morale, deoarece reclamanţii nu au urmat procedura prealabilă, ci s-au adresat direct instanţelor de judecată, acţiunile fiind formulate fără respectarea procedurii instituite de Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor şi de Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile criticate din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, în măsura în care este obligatorie îndeplinirea unei proceduri prealabile administrative anterior introducerii unei acţiuni în faţa instanţei civile de drept comun. Astfel, orice condiţionare a accesului liber la justiţie reprezintă încălcarea unui principiu constituţional fundamental şi a unor standarde internaţionale în orice democraţie reală. Pe plan procesual, accesul liber la justiţie se concretizează în prerogativele pe care le implică dreptul la acţiune, ca aptitudine legală ce este recunoscută de ordinea juridică oricărei persoane fizice sau juridice. Se invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia dreptul de acces la instanţă trebuie să fie concret şi efectiv, iar nu iluzoriu şi teoretic, iar imposibilitatea concretă de sesizare a unei instanţe de către persoana interesată constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiţie. Se mai invocă, în acelaşi sens, dispoziţiile art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 9. În final, se arată că Fondul de garantare a asiguraţilor este o instituţie ce face parte din Autoritatea de Supraveghere Financiară, autoritate a statului român, şi, în consecinţă, jurisdicţia specială administrativă instituită de Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor şi de Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, jurisdicţie la care face referire instanţa de apel în motivarea soluţiei de respingere a apelului, este o jurisdicţie facultativă şi gratuită. Aşadar, în cazul de faţă, nu este vorba despre o procedură specială obligatorie prevăzută de art. 193 din Codul de procedură civilă, ci de o procedură administrativă facultativă, chiar dacă este prevăzută de o lege specială. 10. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, Legea nr. 213/2015 prevede o procedură specială, în cadrul căreia persoana care se consideră îndreptăţită întocmeşte un dosar de daună, pe care îl depune la Fondul de garantare a asiguraţilor. După verificarea acestuia, cu respectarea normelor aplicabile în materie şi în raport cu condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă, Fondul de garantare a asiguraţilor aprobă sau respinge sumele solicitate prin decizie, împotriva căreia se poate face contestaţie în condiţiile art. 19 din Legea nr. 503/2004. Această procedură nu încalcă accesul liber la justiţie, deoarece, după soluţionarea procedurii administrative, partea nemulţumită are dreptul de a se adresa justiţiei, în vederea stabilirii drepturilor sale. De altfel, această procedură a urmărit ca, în prealabil, să fie lămurite aspectele de ordin intern şi este în strânsă legătură cu dispoziţiile art. 193 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Stabilirea unei proceduri administrative şi a termenelor în care această procedură trebuie să fie efectuată a urmărit soluţionarea cu celeritate a eventualelor abateri de la legalitate, precum şi stabilirea actelor necontestate în termenul prevăzut de lege. În acest sens, se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 208 din 17 aprilie 2018, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la procedurile administrative şi la obligativitatea existenţei controlului ulterior exercitat de un organ judiciar. Astfel, instanţa consideră că această cerinţă a unui control ulterior efectuat de către un „tribunal“, în sensul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, este pe deplin satisfăcută, potrivit art. 19 din Legea nr. 503/2004. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere depus la dosare, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 193 (Procedura prealabilă) din Codul de procedură civilă, având următorul conţinut: "(1) Sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.(2) Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii.(3) La sesizarea instanţei cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil. În acest caz, neîndeplinirea procedurii prealabile va fi invocată de către instanţă, din oficiu, sau de către pârât." 15. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 193 alin. (1) din Codul de procedură civilă constituie norme procedurale referitoare la sesizarea instanţelor, potrivit cărora dacă legea prevede o procedură prealabilă, aceasta trebuie îndeplinită înainte de sesizarea instanţei judecătoreşti. În speţă, Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 24 iulie 2015, prevede în art. 1 alin. (1) că „Fondul de garantare a asiguraţilor, denumit în continuare Fondul, se constituie ca persoană juridică de drept public. Organizarea şi funcţionarea Fondului se stabilesc prin statut propriu aprobat de către Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară, la propunerea Consiliului de administraţie al Fondului“. Scopul constituirii acestui fond, ca schemă de garantare în domeniul asigurărilor, este, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, protejarea creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător. Astfel, art. 11 din Legea nr. 213/2015 prevede că „Fondul asigură efectuarea plăţii indemnizaţiilor/despăgubirilor din disponibilităţile sale, către creditorii de asigurări, potrivit condiţiilor şi plafonului de garantare stabilite de prezenta lege.“ Art. 12 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 instituie o procedură specială prin care „Orice persoană care invocă vreun drept de creanţă împotriva asigurătorului ca urmare a producerii unor riscuri acoperite printr-o poliţă de asigurare valabilă, între data închiderii procedurii de redresare financiară şi cea a denunţării contractelor de asigurare, dar nu mai târziu de 90 de zile de la data pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, poate solicita deschiderea dosarului de daună printr-o cerere adresată Fondului.“ Aşa cum prevede alin. (2) al art. 12 din Legea nr. 213/2015, „În vederea protejării drepturilor creditorilor de asigurări, Fondul va lua măsurile necesare cu privire la deschiderea dosarelor de daună, constatarea tehnică a avariilor, instrumentarea dosarelor de daună şi avizarea dosarelor de daună din punct de vedere tehnic. Instrumentarea dosarelor de daună se va face cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat şi a condiţiilor de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare“. După verificarea acestui dosar de daună, cu respectarea normelor aplicabile în materie şi în raport cu condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă, comisia specială desemnată de Fondul de garantare a asiguraţilor [constituită conform art. 23 alin. (2) din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 23 iulie 2013] aprobă sau, după caz, respinge sumele pretinse de petenţi, iar în caz de respingere a sumelor pretinse, se va emite o decizie de respingere, împotriva căreia se poate formula contestaţie, în condiţiile prevăzute la art. 19 din Legea nr. 503/2004. 17. Analizând normele de lege care instituie această procedură specială, Curtea constată că legea prevede expres posibilitatea părţii nemulţumite de decizia comisiei desemnate de Fondul de garantare a asiguraţilor de a se adresa instanţei judecătoreşti, în vederea stabilirii drepturilor sale, precum şi condiţiile privind procedura de judecată. Procedura specială instituită de Legea nr. 213/2015 a urmărit ca în prealabil să fie lămurite aspectele de ordin tehnic în cadrul instrumentării dosarelor de daună. Stabilirea unei proceduri prealabile administrative, şi a termenelor şi condiţiilor în care această procedură trebuie să fie efectuată a urmărit soluţionarea cu celeritate a cererilor de deschidere a dosarelor de daună. 18. Cu privire la instituirea prin lege a unor proceduri prealabile sesizării instanţelor judecătoreşti, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 208 din 17 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 17 iulie 2018, constatând constituţionalitatea dispoziţiilor art. 193 din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 21 din Constituţie. Curtea a reiterat jurisprudenţa sa asupra instituirii obligativităţii parcurgerii unei proceduri prealabile, şi anume Decizia nr. 956 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 12 decembrie 2012, Decizia nr. 1.080 din 13 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 5 februarie 2013, Decizia nr. 315 din 18 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 20 august 2013, sau Decizia nr. 476 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 12 noiembrie 2014. Prin aceste decizii, Curtea a statuat că, reglementând procedura administrativă obligatorie şi prealabilă sesizării instanţelor, legiuitorul a urmărit degrevarea instanţelor de judecată de o mare parte a cauzelor privind drepturile de asigurări sociale, prin interpunerea comisiilor de contestaţii în procedura de soluţionare a acestora. Curtea a mai statuat că o astfel de procedură nu poate fi privită ca aducând eo ipso atingere dreptului de acces liber la justiţie, chiar dacă are caracter obligatoriu, atât timp cât, ulterior parcurgerii sale, persoana interesată se poate adresa instanţei de judecată. Prevederile art. 21 din Constituţie nu interzic existenţa unei astfel de proceduri administrative prealabile şi nici obligativitatea acesteia, atât timp cât nu are un caracter jurisdicţional. De altfel, în acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 121 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 8 martie 2010, în care a statuat că „instituirea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicţional nu este contrară principiului liberului acces la justiţie cât timp decizia organului administrativ poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti“. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin Hotărârea din 23 iunie 1981, pronunţată în Cauza Le Compte, Van Leuven şi De Meyere împotriva Belgiei, paragraful 51, ori Hotărârea din 26 aprilie 1995, pronunţată în Cauza Fischer împotriva Austriei, paragraful 28, că imperativele de flexibilitate şi eficienţă, pe deplin compatibile cu protecţia drepturilor garantate de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, pot justifica intervenţia prealabilă a unor organe administrative care nu îndeplinesc condiţiile cerute de art. 6 paragraful 1 din Convenţie. Ceea ce impun însă dispoziţiile acestui articol convenţional este ca decizia unei asemenea autorităţi să fie supusă controlului ulterior, exercitat de un organ de plină jurisdicţie, adică un „tribunal“ în sensul Convenţiei. Având în vedere toate aceste considerente, Curtea a constatat că prevederile art. 193 din Codul de procedură civilă nu încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie. 19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Daniela Niţu în Dosarul nr. 14.664/3/2017/a1 şi de Elena Budescu, Emanuela-Geanina Budeascu, prin reprezentant legal Elena Budescu, Andrei Budescu, Nicoleta Budescu, Celina-Silvia Budescu, Emanuela Buruiană, Viorica Chiochină, Mihaela Gurău şi Sandu Săndulache Ciobotaru în Dosarul nr. 16.940/3/2017/a1 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 193 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 martie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
