Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 9 din Legea nr. 217/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi a Legii audiovizualului nr. 504/2002, cu referire la art. 218^1 alin. (7) din Codul penal, excepţie ridicată de Avocatul Poporului şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.486D/2023. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2023, în prezenţa reprezentantului Avocatului Poporului, doamna Emma Turtoi, şef birou contencios constituţional şi recurs în interesul legii din cadrul instituţiei Avocatului Poporului şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul art. 57 şi al art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 30 ianuarie 2024. Curtea a dispus succesiv amânarea pronunţării pentru data de 14 februarie 2024, 21 februarie 2024, 13 martie 2024, 20 martie 2024 şi, respectiv, 10 aprilie 2024 în temeiul art. 57 şi al art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, atunci când a constatat că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, respectiv pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul dezbaterii, în temeiul art. 57 şi al art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. La termenul din data de 10 aprilie 2024, Curtea a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Adresa nr. 27278 din 5 octombrie 2023, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 9 din Legea nr. 217/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi a Legii audiovizualului nr. 504/2002, cu referire la art. 218^1 alin. (7) din Codul penal. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, potrivit expunerii de motive a Legii nr. 217/2023, scopul modificării dispoziţiilor Codului penal prin legea criticată a fost adoptarea unor măsuri sporite de protecţie a minorilor împotriva agresiunilor de natură sexuală, în contextul în care România se află pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte victimele infracţiunilor de trafic de persoane, iar numărul minorilor care devin victime ale actelor de abuz sexual comise în mediul virtual a crescut considerabil începând cu anul 2020. Cu toate acestea, Avocatul Poporului susţine că forma Legii nr. 217/2023 adoptate de Camera Deputaţilor se îndepărtează de intenţia legiuitorului anterior arătată, întrucât art. I pct. 9 din legea analizată prevede, prin dispoziţiile art. 218^1 alin. (7) din Codul penal, o cauză de nepedepsire care, prin aplicarea diferenţei de vârstă de 5 ani între făptuitor şi victimă, permite ca un minor cu vârsta de 13 ani şi o lună care consimte la un raport sexual cu un major de 18 ani să fie prezumat a exprima un consimţământ valabil. Se susţine că, în aceste condiţii, soluţia legislativă criticată nu poate fi conciliată cu raţiunea adoptării Legii nr. 217/2023 şi se menţionează că, în forma iniţială a proiectului legii supuse controlului de constituţionalitate, cauza de nepedepsire prevedea o diferenţă de vârstă între făptuitor şi victimă de 3 ani. 5. Este invocat art. 113 din Codul penal, ce reglementează limitele răspunderii penale, arătând că minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal, că minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ şi că minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii. Se susţine că prin discernământ se înţelege atât capacitatea mentală (psihică şi intelectuală) a persoanei de a înţelege semnificaţia socială a faptelor pe care le săvârşeşte şi urmările acesteia, cât şi capacitatea acesteia de a-şi manifesta voinţa neconstrânsă de a le săvârşi. În acest context, se apreciază că, deşi dispoziţiile art. 113 din Codul penal reglementează o prezumţie absolută a lipsei de discernământ a făptuitorului care are o vârstă mai mică de 14 ani, cu atât mai mult se poate aprecia că un minor cu vârsta mai mică de 14 ani, victimă a unei infracţiuni cu caracter sexual, nu are discernământul necesar pentru a conştientiza consecinţele unui act sexual şi, ca atare, nu poate consimţi la un act sexual cu un major. Se susţine că diferenţa de vârstă de 5 ani între făptuitor şi victimă, prevăzută de dispoziţiile art. 218^1 alin. (7) din Codul penal, încalcă prezumţia absolută reglementată la art. 113 din Codul penal. 6. Se face trimitere la art. 18 din Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale (Lanzarote, 25 octombrie 2007), care prevede, printre altele, că fiecare parte semnatară va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a incrimina fapte, comise cu intenţie, constând în activităţi sexuale cu minori care, potrivit prevederilor în vigoare ale dreptului naţional, nu au împlinit vârsta legală pentru viaţa sexuală. 7. Se arată că, în legislaţia penală românească, vârsta minorităţii a fost modificată/a crescut de la 14 ani, potrivit art. 198 din Codul penal din 1968, la 15 ani, conform Legii nr. 197/2000. Or, prin Legea nr. 217/2023, vârsta consimţământului sexual este majorată la 16 ani, în condiţiile în care în cuprinsul expunerii de motive care însoţeşte Legea nr. 217/2023 se reţine că vârsta consimţământului sexual în România ar fi 14 ani, iar prin aplicarea cauzei de nepedepsire reglementate la art. 218^1 alin. (7) din Codul penal se ajunge la prezumarea unui consimţământ sexual al unui copil care are puţin peste 13 ani. 8. În acest context, se susţine că, dacă discernământul este o condiţie de validitate a consimţământului, nu se poate concluziona că un copil de 13 ani şi câteva zile poate discerne şi poate exprima un consimţământ sexual valabil în prezenţa unui major cu o vârstă de cel puţin 18 ani, astfel că soluţia legislativă criticată contravine prevederilor art. 113 din Codul penal, care instituie o prezumţie absolută conform căreia un minor sub 14 ani nu are discernământ. 9. Pentru toate aceste motive, Avocatul Poporului susţine că prevederile art. I pct. 9 din Legea nr. 217/2023, cu referire la art. 218^1 alin. (7) din Codul penal, încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5). 10. Totodată, se arată că o altă ipoteză neclară, reglementată prin legea criticată, este cea în care actul sexual este săvârşit de un făptuitor care mai are câteva zile până la împlinirea vârstei de 18 ani şi un minor care urmează să împlinească 14 ani şi consimte la actul sexual. Se arată că, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 217/2023, fapta anterior menţionată constituia infracţiunea de act sexual cu un minor, însă, după data intrării în vigoare a Legii nr. 217/2023 (1 ianuarie 2024), această faptă nu va mai constitui infracţiune, întrucât art. 218^1 alin. (3) din Codul penal incriminează doar raportul/actul sexual comis de către un minor cu un alt minor prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare. Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (Decizia nr. 683 din 19 noiembrie 2014), incriminarea sau dezincriminarea unor fapte ori reconfigurarea elementelor constitutive ale unei infracţiuni ţin de marja de apreciere a legiuitorului, marjă care nu este absolută, fiind limitată de principiile, valorile şi exigenţele constituţionale. 11. De asemenea, se susţine că prin actul normativ criticat se creează un paralelism în reglementare, deoarece art. 218 alin. (3) lit. c) din Codul penal incriminează faptele de viol comise asupra unui minor cu vârsta cuprinsă între 16 şi 18 ani, iar art. 218^1 alin. (2) şi (3) din acelaşi cod prevede, la rândul său, violul săvârşit asupra unui minor, comis prin constrângere de către un major/minor. Or, pentru victima care este un minor cu vârsta cuprinsă între 16 şi 18 ani, ar intra în vigoare două texte de lege ce prevăd pedepse diferite. 12. Pentru toate aceste motive, se susţine că modificările şi completările aduse dispoziţiilor Codului penal prin prevederile legale criticate nu îndeplinesc cerinţele de previzibilitate a legii, modul acestora de formulare fiind neclar, echivoc şi contrar atât jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cât şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul legalităţii incriminării, principiu prevăzut la art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se menţionează că, potrivit acestui principiu, legea trebuie să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele aplicabile, această cerinţă fiind îndeplinită atunci când un justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte, din însuşi textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe şi în urma obţinerii unei asistenţe judiciare adecvate, care sunt actele şi omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală şi care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora. 13. Totodată, se susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă art. 22 din Constituţie privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 26 referitor la viaţa intimă, familială şi privată, art. 34, care consacră dreptul la ocrotirea sănătăţii, şi art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor, potrivit căruia copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor. În acest sens, se arată că, potrivit prevederilor art. 22 şi 26 din Constituţie, precum şi celor ale art. 3 şi 8 din Convenţie, în sarcina statului există o obligaţie pozitivă de a pedepsi violul şi de a investiga cazurile de viol. Se face trimitere la hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 26 martie 1985, 21 ianuarie 2003 şi 4 martie 2004, pronunţate în cauzele X şi Y împotriva Ţărilor de Jos, M.C. împotriva Bulgariei şi August împotriva Regatului Unit. De asemenea, sunt invocate hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 16 iunie 2009, 15 noiembrie 2011, 20 martie 2012 şi 15 martie 2016, pronunţate în cauzele O’Keeffe împotriva Irlandei, paragraful 144, M.P. şi alţii împotriva Bulgariei, paragrafele 108 şi 153, şi C.A.S. şi C.S. împotriva României, paragraful 71. 14. Se susţine că obligaţia de incriminare a faptelor de natură sexuală comise asupra minorilor decurge, de asemenea, din dispoziţiile art. 19 şi 34 din Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului. 15. Potrivit prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, concluziile Avocatului Poporului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10, 32 şi 33 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 9 din Legea nr. 217/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi a Legii audiovizualului nr. 504/2002, cu referire la art. 218^1 alin. (7) din Codul penal prin care se instituie o cauză de nepedepsire a faptei prevăzute la art. 218^1 alin. (1). 19. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate rezultă însă că, în realitate, sunt criticate prevederile art. I pct. 9 din Legea nr. 217/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi a Legii audiovizualului nr. 504/2002, cu referire la art. 218^1 alin. (7) din Codul penal, precum şi Legea nr. 217/2023, în ansamblul său. 20. Prevederile art. I pct. 9 din Legea nr. 217/2023 (în forma iniţială a legii publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 11 iulie 2023) aveau următorul cuprins: "Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: (...) 9. După articolul 218 se introduce un nou articol, art. 218^1, cu următorul cuprins: "ART. 218^1 Violul săvârşit asupra unui minor (1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum şi orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise de un major cu un minor care nu a împlinit 16 ani se pedepsesc cu închisoarea de la 7 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. (2) Fapta prevăzută la alin. (1) comisă de un major cu un minor prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare se pedepseşte cu închisoarea de la 8 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. (3) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum şi orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise de către un minor cu un alt minor prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. (4) Dacă faptele prevăzute la alin. (1)-(3) sunt comise în una din următoarele împrejurări: a) fapta a fost comisă de către un membru de familie al minorului sau de către o persoană care convieţuieşte cu minorul; b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau acesta a abuzat de poziţia sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situaţia vădit vulnerabilă a acestuia cauzată de boală, handicap psihic sau fizic, situaţie de dependenţă ori de o stare de incapacitate fizică sau psihică; c) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală sau a pus în pericol viaţa minorului în orice alt mod; d) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice; e) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună; f) fapta a fost săvârşită de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune contra libertăţii şi integrităţii sexuale, o infracţiune de pornografie infantilă sau proxenetism ori o infracţiune de trafic de persoane sau trafic de minori; g) fapta a fost comisă prin folosirea unei arme sau ameninţarea cu aceasta; h) victimei i s-a administrat, fără ştiinţa sa sau împotriva voinţei sale, alcool sau orice substanţă care îi afectează discernământul sau controlul acţiunilor sale; i) în urma faptei, victima a rămas însărcinată, maximul special al pedepsei se majorează cu 3 ani. (5) Dispoziţiile alin. (4) se aplică şi dacă faptele au fost comise în schimbul unor remuneraţii, al unui folos material ori al unui avantaj în natură sau al promisiunii unor astfel de beneficii, precum şi în situaţia în care minorul a fost constrâns la a convieţui cu făptuitorul. (6) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 9 la 18 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. (7) Faptele prevăzute la alin. (1) nu constituie infracţiune dacă diferenţa de vârstă între făptuitor şi victimă nu depăşeşte 5 ani. (8) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1)-(4) se pedepseşte."" 21. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, Legea nr. 217/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi a Legii audiovizualului nr. 504/2002 a fost modificată şi completată prin Legea nr. 424/2023 privind modificarea şi completarea Legii nr. 217/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi a Legii audiovizualului nr. 504/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1194 din 29 decembrie 2023, astfel încât, în prezent, dispoziţiile art. 218^1 din Codul penal au următorul cuprins: "ART. 218^1 Violul săvârşit asupra unui minor (1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum şi orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise de un major cu un minor care nu a împlinit 16 ani se pedepsesc cu închisoarea de la 7 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. (1^1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum şi orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise de un minor cu un alt minor cu vârsta sub 14 ani se sancţionează potrivit dispoziţiilor art. 114. (2) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum şi orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise de un major cu un minor prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare se pedepsesc cu închisoarea de la 8 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. (3) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum şi orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise de către un minor cu un alt minor prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. (4) Dacă faptele prevăzute la alin. (1)-(3) sunt comise în una din următoarele împrejurări: a) fapta a fost comisă de către un membru de familie al minorului sau de către o persoană care convieţuieşte cu minorul; b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau acesta a abuzat de poziţia sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situaţia vădit vulnerabilă a acestuia cauzată de boală, handicap psihic sau fizic, situaţie de dependenţă ori de o stare de incapacitate fizică sau psihică; c) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală sau a pus în pericol viaţa minorului în orice alt mod; d) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice; e) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună; f) fapta a fost săvârşită de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune contra libertăţii şi integrităţii sexuale, o infracţiune de pornografie infantilă sau proxenetism ori o infracţiune de trafic de persoane sau trafic de minori; g) în urma faptei, victima a rămas însărcinată, maximul special al pedepsei se majorează cu 3 ani. (5) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (1^1) au fost comise în schimbul unei remuneraţii, al unui folos material ori al unui avantaj în natură sau al promisiunii unor astfel de beneficii, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime. (5^1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum şi orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise de un major cu un minor cu vârsta între 16 şi 18 ani se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 9 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, dacă: a) minorul este membru de familie al majorului; b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau acesta a abuzat de poziţia sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situaţia vădit vulnerabilă a acestuia, datorată unui handicap psihic sau fizic, unei situaţii de dependenţă, unei boli, unei stări de incapacitate fizică sau psihică ori altei cauze; c) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală sau a pus în pericol viaţa minorului în orice fel; d) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice. (5^2) Fapta prevăzută la alin. (5^1) se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani dacă: a) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună; b) fapta a fost comisă de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune contra libertăţii şi integrităţii sexuale asupra unui minor, o infracţiune de pornografie infantilă sau proxenetism asupra unui minor ori o infracţiune de trafic de persoane sau trafic de minori. (6) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 9 la 18 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. (7) Faptele prevăzute la alin. (1) şi (1^1) nu se sancţionează dacă diferenţa de vârstă între făptuitor şi victimă nu depăşeşte 5 ani. (8) Tentativa la infracţiunile prevăzute la alin. (1)-(5^2) se pedepseşte." 22. Prevederile criticate cuprinse în art. I pct. 9 din Legea nr. 217/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 11 iulie 2023, urmau să intre în vigoare la data de 1 ianuarie 2024, potrivit art. IV din aceeaşi lege. Având în vedere modificările legislative aduse prin Legea nr. 424/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1194 din 29 decembrie 2023, soluţiile legislative care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2024 sunt cele cuprinse în Legea nr. 424/2023. 23. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 22 - Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, ale art. 26 - Viaţa intimă, familială şi privată, ale art. 34 - Dreptul la ocrotirea sănătăţii şi ale art. 49 - Protecţia copiilor şi a tinerilor, precum şi prevederilor art. 3, art. 7 paragrafele 1 şi 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea torturii, la principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei şi la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie. 24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, având în vedere interesul considerabil pe care îl prezintă dispoziţiile legale criticate pentru protecţia juridică a valorilor fundamentale referitoare la dreptul la integritate fizică şi psihică şi la libertatea persoanei, ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, Legea nr. 217/2023 a fost modificată şi completată prin Legea nr. 424/2023, acestea intrând în vigoare, la aceeaşi dată, respectiv la 1 ianuarie 2024. 25. Prin Legea nr. 424/2023 au fost aduse îmbunătăţiri soluţiilor legislative prevăzute în Legea nr. 217/2023, sfera acestora de aplicare fiind mai bine delimitată, prin reglementarea cu mai multă rigoare a ipotezelor şi a dispoziţiilor normelor de incriminare din cuprinsul legilor analizate. Totodată, prin Legea nr. 424/2023 a fost eliminat paralelismul legislativ creat prin Legea nr. 217/2023 între dispoziţiile art. 218 alin. (3) lit. c) din Codul penal, care incriminau faptele de viol comise asupra unui minor, şi cele ale art. 218^1 alin. (2) şi (3) din acelaşi cod, care prevăd, la rândul lor, violul săvârşit asupra unui minor, comis prin constrângere de către un major sau de către un minor, paralelism care a existat în cazul ipotezei în care victima era un minor cu vârsta cuprinsă între 16 şi 18 ani. 26. Aşadar, o parte dintre criticile formulate de Avocatul Poporului în prezenta cauză, respectiv cele referitoare la claritatea, precizia şi previzibilitatea soluţiilor legislative din cuprinsul Legii nr. 217/2023 şi cele cu privire la paralelismul legislativ anterior menţionat, nu mai subzistă, problemele de constituţionalitate semnalate prin sesizarea directă a instanţei de contencios constituţional cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate fiind soluţionate de către legiuitor prin exercitarea de către acesta a rolului său constituţional prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. 27. Astfel, dispoziţiile Legii nr. 217/2023, în ansamblul său, respectiv prevederile art. I pct. 9 din Legea nr. 217/2023, au fost modificate şi completate în sensul înlăturării problemelor semnalate de Avocatul Poporului prin prezenta sesizare. 28. În aceste condiţii, Curtea urmează să analizeze criticile de neconstituţionalitate referitoare la art. I pct. 9 din Legea nr. 217/2023 cu referire la art. 218^1 alin. (7) din Codul penal, potrivit cărora nu constituie infracţiune violul săvârşit asupra unui minor, comis în formele prevăzute la art. I pct. 9 din Legea nr. 217/2023 cu referire la art. 218^1 alin. (1) din Codul penal, dacă diferenţa de vârstă dintre făptuitor şi victimă nu depăşeşte 5 ani. 29. Cu privire la norma penală prevăzută la art. I pct. 9 din Legea nr. 217/2023 cu referire art. 218^1 alin. (7) din Codul penal, Curtea reţine că, anterior datei intrării sale în vigoare, respectiv anterior datei de 1 ianuarie 2024, şi, prin urmare, înainte de a-şi produce efectele juridice de completare a Codului penal, această normă a fost modificată prin prevederile art. I pct. 5 din Legea nr. 424/2023 cu referire la art. 218^1 alin. (7) din Codul penal, devenind o normă care reglementează într-adevăr o cauză de nepedepsire [„(7) Faptele prevăzute la alin. (1) şi (1^1) nu se sancţionează dacă diferenţa de vârstă între făptuitor şi victimă nu depăşeşte 5 ani“]. Aşa fiind, în prezent, critica de neconstituţionalitate ce vizează dispoziţiile art. I pct. 9 din Legea nr. 217/2023 cu referire la art. 218^1 alin. (7) din Codul penal, în forma lor anterioară modificării prin art. I pct. 5 din Legea nr. 424/2023, a rămas fără obiect, de vreme ce aceste dispoziţii legale, înainte de a intra în vigoare, au fost modificate de legiuitor, primind un nou conţinut. 30. De asemenea, în forma prevăzută la art. I pct. 9 din Legea nr. 217/2023 - criticată prin prezenta excepţie de neconstituţionalitate - dispoziţiile art. 218^1 alin. (7) din Codul penal reglementau o normă de dezincriminare, care prevedea că „faptele prevăzute la alin. (1) nu constituie infracţiune dacă diferenţa de vârstă între făptuitor şi victimă nu depăşeşte 5 ani“. Însă, anterior intrării sale în vigoare, această normă de dezincriminare a fost modificată de legiuitor prin dispoziţiile art. I pct. 5 din Legea nr. 424/2023, devenind o cauză de nepedepsire, potrivit căreia „faptele prevăzute la alin. (1) şi (1^1) nu se sancţionează dacă diferenţa de vârstă între făptuitor şi victimă nu depăşeşte 5 ani“. 31. Or, pentru considerentele anterior menţionate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 9 din Legea nr. 217/2023 cu referire la art. 218^1 alin. (7) din Codul penal nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, conform căruia „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare (...)“, coroborat cu art. 33 din aceeaşi lege, potrivit căruia, la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate direct de Avocatul Poporului, dispoziţiile art. 29-31 din Legea nr. 47/1992 se aplică în mod corespunzător. În acest sens, prin Decizia nr. 64 din 9 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 27 februarie 2017, paragrafele 44-45, Curtea a condiţionat exercitarea controlului de constituţionalitate, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie, de existenţa în fondul activ al legislaţiei a actului de reglementare primară criticat de Avocatul Poporului, aşadar, implicit, a soluţiei legislative cuprinse în acesta, arătând că, numai în măsura în care soluţia legislativă a fost menţinută, la data pronunţării Curţii, în actul normativ criticat, acesta poate fi analizat pe fond în condiţiile textului constituţional antereferit (a se vedea, în acest sens, mutatis mutandis Decizia nr. 549 din 15 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 24 septembrie 2015, paragrafele 16-22). 32. Având în vedere aceste considerente, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 9 din Legea nr. 217/2023 cu referire la art. 218^1 alin. (7) din Codul penal este inadmisibilă. 33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 33 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 9 din Legea nr. 217/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi a Legii audiovizualului nr. 504/2002, cu referire la art. 218^1 alin. (7) din Codul penal, excepţie ridicată de Avocatul Poporului. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Avocatul Poporului şi constată că Legea nr. 217/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi a Legii audiovizualului nr. 504/2002, în ansamblul său, este constituţională în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Avocatului Poporului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 aprilie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
