Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosarul nr. 856/1/2020
┌────────────┬─────────────────────────┐
│ │- preşedinte al Secţiei │
│Daniel │penale a Înaltei Curţi de│
│Grădinaru │Casaţie şi Justiţie - │
│ │preşedintele completului │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Eleni │- judecător la Secţia │
│Cristina │penală │
│Marcu │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Simona │- judecător la Secţia │
│Cristina │penală │
│Neniţă │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Mirela │- judecător la Secţia │
│Sorina │penală │
│Popescu │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Elena Barbu │- judecător la Secţia │
│ │penală │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Oana Burnel │- judecător la Secţia │
│ │penală │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Francisca │- judecător la Secţia │
│Maria Vasile│penală │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Anca │- judecător la Secţia │
│Mădălina │penală │
│Alexandrescu│ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Rodica Cosma│- judecător la Secţia │
│ │penală │
└────────────┴─────────────────────────┘
S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală prin Încheierea de şedinţă din data de 11 martie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 12.265/299/2019, prin care, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile în vederea dezlegării de principiu a următoarei chestiuni de drept: „În cazul în care o infracţiune (A) este concurentă atât cu infracţiunea ce reprezintă primul termen (B), cât şi cu infracţiunea ce reprezintă al doilea termen (C) al unei recidive postcondamnatorii, operaţiunea de stabilire a pedepsei rezultante implică: 1) Aplicarea întâi a regulilor recidivei postcondamnatorii cu privire la pedepsele stabilite pentru infracţiunile (B) şi (C), rezultanta fiind ulterior contopită, potrivit regulilor concursului de infracţiuni, cu pedeapsa stabilită pentru infracţiunea (A), concurentă atât cu infracţiunea (B), cât şi cu infracţiunea (C)? sau 2) Aplicarea regulilor concursului de infracţiuni între pedepsele stabilite pentru infracţiunile (A) şi (B), rezultantei fiindu-i aplicabile ulterior regulile recidivei postcondamnatorii prin raportare la pedeapsa stabilită pentru infracţiunea (C), considerând că intervenţia recidivei duce la ruperea concurenţei dintre infracţiunile (A) şi (C)?“ Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală raportat la art. 36 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat. Şedinţa a fost prezidată de către preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, domnul judecător Daniel Grădinaru. La şedinţa de judecată a participat doamna magistrat-asistent Ana-Maria Deaconescu-Belulescu, magistrat-asistent în cadrul Secţiei penale, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de domnul procuror Teodor Manea. Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, învederând obiectul Dosarului nr. 856/1/2020 aflat pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. În continuare, magistratul-asistent a arătat că, potrivit dispoziţiilor luate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Încheierea de şedinţă din data de 16 iunie 2020, la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor, doamna judecător Simona Cristina Neniţă, completat pe fond. Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, domnul judecător Daniel Grădinaru, constatând că nu sunt cereri sau excepţii de formulat, solicită domnului procuror Teodor Manea să susţină punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la problema supusă dezbaterii în Dosarul nr. 856/1/2020. Pe fondul chestiunii de drept, reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a precizat că mecanismul de determinare a pedepsei rezultante aplicabil în ipoteza în care, după comiterea infracţiunii care constituie al doilea termen al recidivei, se descoperă o infracţiune, concurentă cu cea de la primul termen al recidivei, dar şi cu cea de la termenul al doilea, constă în contopirea, potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni, a pedepsei de la primul termen cu pedeapsa pentru infracţiunea nou-descoperită, iar apoi la această rezultantă se va adăuga pedeapsa de la termenul al doilea al recidivei postcondamnatorii. În acest sens a arătat că, prin raportare la dispoziţiile art. 79 alin. (2) din Codul penal, cauza de agravare a concursului de infracţiuni se aplică anterior cauzei de agravare privind recidiva postcondamnatorie. Totodată, a menţionat că argumentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie expuse în Decizia nr. 42 din 13 octombrie 2008 pronunţată în recurs în interesul legii îşi păstrează valabilitatea şi în prezent. Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, reţinându-se dosarul în pronunţare. ÎNALTA CURTE, asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a dispus, prin Încheierea din data de 11.03.2020 pronunţată în Dosarul nr. 12.265/299/2019, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: "În cazul în care o infracţiune (A) este concurentă atât cu infracţiunea ce reprezintă primul termen (B), cât şi cu infracţiunea ce reprezintă al doilea termen (C) al unei recidive postcondamnatorii, operaţiunea de stabilire a pedepsei rezultante implică: Aplicarea întâi a regulilor recidivei postcondamnatorii cu privire la pedepsele stabilite pentru infracţiunile (B) şi (C), rezultanta fiind ulterior contopită, potrivit regulilor concursului de infracţiuni, cu pedeapsa stabilită pentru infracţiunea (A), concurentă atât cu infracţiunea (B), cât şi cu infracţiunea (C)? sau Aplicarea regulilor concursului de infracţiuni între pedepsele stabilite pentru infracţiunile (A) şi (B), rezultantei fiindu-i aplicabile ulterior regulile recidivei postcondamnatorii prin raportare la pedeapsa stabilită pentru infracţiunea (C), considerând că intervenţia recidivei duce la ruperea concurenţei dintre infracţiunile (A) şi (C)?" II. Expunerea succintă a cauzei şi soluţia propusă de instanţa care a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Prin Sentinţa penală nr. 788 din 19 noiembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în temeiul art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (3) lit. f) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 43 alin. (1) din Codul penal şi aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală s-a dispus condamnarea inculpatului S.C.A. la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie (faptă din 25.03.2019) şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul penal. În baza art. 332 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 43 alin. (1) din Codul penal şi aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, inculpatul SCA a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere sau semnalizare falsă în stare de recidivă postcondamnatorie (faptă din 25.03.2019) şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul penal. În baza art. 39 alin. (1) din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită (1/3 din 2 ani închisoare), inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul penal. S-a constatat că prin Sentinţa penală nr. 2.333 din 8 noiembrie 2018 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 450/A din 1 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, a fost anulată liberarea condiţionată dispusă prin Sentinţa penală nr. 2.527 din 20 noiembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Ploieşti cu privire la condamnarea la pedeapsa de 1 an, 10 luni şi 470 de zile închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 95 din 27 februarie 2018 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 537 din 18 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală. În baza art. 43 alin. (1) din Codul penal s-a adăugat la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare pedeapsa de 4 ani, 6 luni şi 480 de zile închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 2.333 din 8 noiembrie 2018 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 450/A din 1 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, inculpatul SCA urmând să execute în final pedeapsa de 8 ani, 2 luni şi 480 de zile închisoare. În fapt, s-a reţinut că, la data de 25.03.2019, în jurul orelor 15,30, inculpaţii DMI şi SCA au sustras cabluri electrice ce alimentează semnalele de dirijare a traficului feroviar şi, din cauza aducerii în stare de neîntrebuinţare a semnalelor, au pus în pericol siguranţa feroviară. Împotriva sentinţei penale a Judecătoriei Sectorului 1 a declarat apel inculpatul SCA, cauza formând obiectul Dosarului nr. 12.265/299/2019 al Curţii de Apel Bucureşti. La termenul din 11.03.2020, instanţa de apel a repus cauza pe rol pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală, cu soluţionarea de principiu a problemei de drept menţionate. III. Opinia instanţei care a formulat sesizarea S-a apreciat admisibilă sesizarea, fiind îndeplinite cerinţele legale impuse de dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală, iar, pe fond, nu a formulat un punct de vedere pentru a nu se antepronunţa asupra soluţiei ce urmează a fi dată în cauză. IV. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie S-a apreciat sesizarea inadmisibilă întrucât nu pot face obiect al chestiunii de drept sesizările care combină elemente de fapt şi de drept sau care pun în discuţie aspecte concrete ale contextului cauzei şi a căror dezlegare ar presupune inevitabil un examen al situaţiei concrete care, de altfel, aparţine în exclusivitate judecătorului fondului. Pe fond, s-a concluzionat că mecanismul de determinare a pedepsei rezultante aplicabil în ipoteza în care, după comiterea infracţiunii care constituie al doilea termen al recidivei, se descoperă o infracţiune concurentă cu cea de la primul termen al recidivei, dar şi cu cea de la termenul al doilea, constă în contopirea, potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni, a pedepsei de la primul termen cu pedeapsa pentru infracţiunea nou-descoperită, iar apoi la această rezultantă se va adăuga pedeapsa de la termenul al doilea al recidivei postcondamnatorii. V. Punctele de vedere exprimate de către curţile de apel şi instanţele de judecată arondate A. Cu privire la condiţiile de admisibilitate a sesizării, sa apreciat de către Curtea de Apel Oradea că problema de drept invocată vizează exclusiv modul de aplicare a unor dispoziţii legale în cauza penală cu care a fost învestită instanţa de trimitere şi nu reprezintă o veritabilă chestiune de drept care să justifice apelarea la mecanismul întrebării prealabile. B. Sub aspectul fondului sesizării s-au conturat următoarele opinii: 1. Într-o primă opinie s-a apreciat că tratamentul sancţionator se aplică în conformitate cu modalitatea descrisă la pct. 2 de către instanţa de trimitere. Astfel, se vor contopi potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni pedeapsa aplicată pentru infracţiunea ce constituie primul termen al recidivei (B) şi pedeapsa pentru infracţiunea concurentă cu cele care reprezintă termenele recidivei postcondamnatorii (A), iar apoi la această pedeapsă rezultantă se va adăuga pedeapsa stabilită pentru infracţiunea care constituie al doilea termen al celei din urmă pluralităţi (C). Prin urmare, infracţiunea concurentă (A) atât cu infracţiunea ce reprezintă primul termen (B), cât şi cu infracţiunea ce reprezintă al doilea termen al recidivei postcondamnatorii (C) va face parte din structura primului termen al recidivei. S-a arătat că soluţia expusă conferă totodată prioritate de aplicare dispoziţiilor art. 40 din Codul penal privind contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente, în acord cu dispoziţiile art. 79 alin. (2) din Codul penal care reglementează concursul între cauzele de agravare: „Dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziţii care au ca efect agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabileşte prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare la circumstanţele agravante, infracţiunea continuată, concurs sau recidivă.“ În susţinerea acestei soluţii s-au invocat dispoziţiile Deciziei nr. 42/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată într-un recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că „infracţiunile săvârşite în stare de recidivă nu pot fi considerate în concurs cu cele comise mai înainte ca hotărârea anterioară să fi rămas definitivă“. De asemenea s-a făcut trimitere şi la dispoziţiile Deciziei nr. 14 din 12 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală potrivit cărora „dispoziţiile art. 43 alin. (2) din Codul penal presupun ca toate infracţiunile concurente să fie săvârşite după condamnarea definitivă neexecutată sau executată parţial, acestea nefiind aplicabile în ipoteza în care una dintre infracţiuni este în concurs şi cu cea care constituie primul termen al recidivei“. În acest sens s-au pronunţat următoarele instanţe: Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, Curtea de Apel Târgu Mureş, Curtea de Apel Timişoara, Curtea de Apel Constanţa, Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Braşov, Tribunalul Bucureşti şi instanţele arondate, Tribunalul Giurgiu şi instanţele arondate, Tribunalul Ialomiţa şi instanţele arondate, Tribunalul Ilfov şi instanţele arondate, Tribunalul Teleorman, Tribunalul Timiş, Tribunalul Constanţa, Tribunalul Galaţi, Tribunalul Brăila, Tribunalul Sibiu, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, Judecătoria Babadag, Judecătoria Moineşti, Judecătoria Rupea, Judecătoria Oneşti, Judecătoria Tecuci, Judecătoria Lieşti, Judecătoria Piatra-Neamţ, Judecătoria Constanţa, Judecătoria Brăila, Judecătoria Tulcea, Judecătoria Medgidia, Judecătoria Lehliu-Gară, Judecătoria Deva, Judecătoria Zimnicea, Judecătoria Sânnicolau Mare, Judecătoria Lugoj, Judecătoria Baia Mare şi Judecătoria Carei. 2. Într-o altă opinie s-a apreciat că tratamentul sancţionator se aplică în conformitate cu modalitatea descrisă la pct. 1 de către instanţa de trimitere. Astfel, se aplică regulile recidivei postcondamnatorii cu privire la pedepsele stabilite pentru infracţiunile (B) şi (C), rezultanta fiind ulterior contopită, potrivit regulilor concursului de infracţiuni, cu pedeapsa stabilită pentru infracţiunea (A), concurentă atât cu infracţiunea (B), cât şi cu infracţiunea (C). În argumentarea acestei opinii s-a invocat faptul că pedeapsa rezultată în urma aplicării tratamentului penal al recidivei postcondamnatorii este o pedeapsă unică. În acest sens s-au pronunţat următoarele instanţe: Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Piteşti şi instanţele arondate, Tribunalul Călăraşi, Tribunalul Bacău, Tribunalul Caraş-Severin, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, Tribunalul Braşov - Secţia penală, Tribunalul Olt, Tribunalul Dolj, Judecătoria Caracal, Judecătoria Roşiori de Vede, Judecătoria Turnu Măgurele, Judecătoria Reşiţa, Judecătoria Caransebeş, Judecătoria Galaţi, Judecătoria Şimleu Silvaniei şi Judecătoria Bistriţa. VI. Jurisprudenţa relevantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Prin Decizia nr. 14 din 12 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.086/1/2019, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că dispoziţiile art. 43 alin. (2) din Codul penal presupun ca toate infracţiunile concurente să fie săvârşite după condamnarea definitivă neexecutată sau executată parţial, acestea nefiind aplicabile în ipoteza în care una dintre infracţiuni este în concurs şi cu cea care constituie primul termen al recidivei. Cât priveşte solicitarea instanţei de trimitere de stabilire a mecanismului de aplicare a pedepsei, raportat la ansamblul condamnărilor suferite de inculpat, la succesiunea acestora şi la tipurile pluralităţilor de infracţiuni identificate, s-a stabilit că nu întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală. VII. Dispoziţii legale incidente ART. 39 din Codul penal "Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni(1) În caz de concurs de infracţiuni se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează: (...) b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;" ART. 40 din Codul penal "Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente(1) Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, se aplică dispoziţiile art. 39.(2) Dispoziţiile art. 39 se aplică şi în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă." ART. 43 din Codul penal "Pedeapsa în caz de recidivă Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta." ART. 104 din Codul penal "Revocarea liberării condiţionate Dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvârşit o nouă infracţiune, care a fost descoperită în termenul de supraveghere şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă liberarea şi dispune executarea restului de pedeapsă. Pedeapsa pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară." ART. 105 din Codul penal "Anularea liberării condiţionate Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârşise o infracţiune până la acordarea liberării, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, liberarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară." VIII. Opinia specialiştilor consultaţi În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia scrisă a unor specialişti cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării. Facultatea de Drept din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara a apreciat că sesizarea nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, având în vedere faptul că dezlegarea chestiunii de drept rezultă din cuprinsul Deciziei nr. 14/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, iar o eventuală hotărâre prealabilă pronunţată ar antama fondul cauzei. Facultatea de Drept din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi a apreciat că, dacă o infracţiune este concurentă cu o altă infracţiune, care reprezintă (parţial) primul termen al unei recidive, aceasta nu poate fi concurentă şi cu infracţiunea ce reprezintă al doilea termen al aceleiaşi stări de recidivă. În măsura în care a fost comisă anterior pronunţării definitive a hotărârii de condamnare pentru infracţiunea care a generat pedeapsa reţinută iniţial ca prim termen al recidivei, această infracţiune este concurentă doar cu respectiva primă infracţiune, iar nu şi cu aceea care constituie al doilea termen al recidivei (indiferent când este descoperită/judecată/când rămâne definitivă pedeapsa). Prin urmare, pedeapsa ce se stabileşte pentru aceasta va face parte din primul termen al recidivei, urmând a se stabili o pedeapsă rezultantă (primul termen al recidivei) din pedepsele pentru infracţiunile concurente respective (la nevoie, operând proceduri de descontopire faţă de pedepse rezultante deja fixate), pentru a se soluţiona, sub aspect sancţionator, concursul de infracţiuni ce dă naştere primului termen al stării de recidivă. Ulterior, faţă de această pedeapsă rezultantă a concursului de infracţiuni (reprezentând adevăratul prim termen al stării de recidivă - dacă sunt întrunite condiţiile legii) urmează a se aplica regulile recidivei (postcondamnatorii), cumulându-se cu pedeapsa stabilită pentru infracţiunea din al doilea termen al recidivei respective. Facultatea de Drept din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai“ a opinat în sensul că, dacă o infracţiune este concurentă atât cu infracţiunea ce constituie primul termen al recidivei, cât şi cu cea de la termenul al doilea, se aplică mai întâi tratamentul sancţionator al recidivei postcondamnatorii, iar apoi pedeapsa astfel obţinută se contopeşte potrivit regulilor de la concurs cu pedeapsa stabilită pentru infracţiunea concurentă cu cele două fapte din structura recidivei postcondamnatorii. Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie a apreciat că: „În cazul în care o infracţiune (A) este concurentă atât cu infracţiunea ce reprezintă primul termen (B), cât şi cu infracţiunea ce reprezintă al doilea termen (C) al unei recidive postcondamnatorii, operaţiunea de stabilire a pedepsei rezultante implică aplicarea regulilor concursului de infracţiuni între pedepsele stabilite pentru infracţiunile (A) şi (B), rezultantei fiindu-i aplicate ulterior regulile recidivei postcondamnatorii prin raportare la pedeapsa stabilită pentru infracţiunea (C).“ IX. Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegării Opinia judecătorului-raportor este în sensul că soluţia indicată la pct. 2 din dispozitivul încheierii de sesizare, care implică aplicarea regulilor concursului de infracţiuni între pedepsele stabilite pentru infracţiunile (A) şi (B), rezultantei fiindu-i aplicate ulterior regulile recidivei postcondamnatorii prin raportare la pedeapsa stabilită pentru infracţiunea (C), considerând că intervenţia recidivei duce la ruperea concurenţei dintre infracţiunile (A) şi (C), este în concordanţă cu prevederile art. 43 alin. (2) din Codul penal şi art. 79 alin. (2) din acelaşi cod care instituie regulile privind concursul dintre cauzele de agravare a pedepsei. X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunile de drept ce se solicită a fi dezlegate, reţine următoarele: În conformitate cu dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală, „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. Astfel, în raport cu textul legal mai sus enunţat, se constată că admisibilitatea unei sesizări formulate în procedura pronunţării unei hotărâri prealabile este condiţionată de îndeplinirea, în mod cumulativ, a următoarelor trei cerinţe: - instanţa care a formulat întrebarea să fie învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă; – soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării; – chestiunea de drept supusă analizei să nu fi primit o rezolvare anterioară printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi să nu facă obiectul unui asemenea recurs în curs de soluţionare. În speţă sunt îndeplinite toate cerinţele cumulative anterior enunţate. Curtea de Apel Bucureşti este învestită, în Dosarul nr. 12.265/299/2019, cu soluţionarea apelului declarat de inculpatul S.C.A. împotriva Sentinţei penale nr. 788 din 19 noiembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. Rezolvarea dată chestiunii de drept expuse în încheierea de sesizare este susceptibilă a avea consecinţe juridice directe asupra modului de soluţionare a fondului cauzei. În fine, din verificările efectuate a rezultat că problema de drept ce face obiectul sesizării nu a primit o rezolvare anterioară printr-o hotărâre prealabilă sau printr-o decizie de recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui asemenea recurs, aflat în curs de soluţionare. În consecinţă, sesizarea este admisibilă, întrunind condiţiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală. Cu privire la fondul chestiunii de drept: În conformitate cu dispoziţiile art. 43 alin. (2) din Codul penal, când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente, dintre care cel puţin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, iar pedeapsa rezultantă se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta. Conform dispoziţiilor art. 79 alin. (2) din Codul penal, dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziţii care au ca efect agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabileşte prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor referitoare la circumstanţele agravante, infracţiune continuată, concurs sau recidivă. Prin raportare la dispoziţiile legale enunţate, operaţiunea de aplicare a regulilor privind concursul de infracţiuni se realizează anterior operaţiunii de aplicare a regulilor privind recidiva postcondamnatorie. Ca atare, soluţia indicată la pct. 2 din dispozitivul încheierii de sesizare, care implică aplicarea regulilor concursului de infracţiuni între pedepsele stabilite pentru infracţiunile (A) şi (B), rezultantei fiindu-i aplicate ulterior regulile recidivei postcondamnatorii prin raportare la pedeapsa stabilită pentru infracţiunea (C), considerând că intervenţia recidivei duce la ruperea concurenţei dintre infracţiunile (A) şi (C), este în concordanţă cu prevederile art. 43 alin. (2) din Codul penal şi ale art. 79 alin. (2) din Codul penal care instituie regulile privind concursul dintre cauzele de agravare a pedepsei. Prin Decizia nr. 42 din 13 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite - aplicabilă şi după intrarea în vigoare a noului Cod penal - s-a stabilit că: „În cazul în care instanţa este învestită prin acelaşi act de sesizare cu judecarea a două infracţiuni intenţionate, săvârşite de acelaşi inculpat, dintre care una anterior şi cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendare condiţionată a executării pedepsei, sunt aplicabile exclusiv dispoziţiile art. 85 din Codul penal anterior. Pedeapsa ce va fi executată urmează a fi determinată astfel: - se vor aplica pedepse pentru fiecare dintre cele două infracţiuni deduse judecăţii; – se va dispune anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei pronunţate anterior; – se va contopi, potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni, pedeapsa a cărei executare a fost iniţial suspendată condiţionat cu pedeapsa care a atras anularea acestei, putându-se adăuga un spor de pedeapsă; – pedeapsa rezultantă, astfel determinată, se va contopi, după caz, conform regulilor prevăzute la recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară, cu cea stabilită pentru fapta săvârşită în termenul de încercare, putându-se adăuga un spor de pedeapsă. În considerentele deciziei s-a statuat că „infracţiunile săvârşite în stare de recidivă nu pot fi considerate în concurs cu cele comise mai înainte ca hotărârea de condamnare anterioară să rămână definitivă. Sfera concursului de infracţiuni, cu pluralitatea infracţională, s-a închis prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru una dintre infracţiunile concurente şi, ca atare, tot ceea ce precedă alcătuieşte concursul, iar tot ce urmează constituie recidivă“. Argumentele instanţei supreme îşi păstrează valabilitatea şi în prezent. Aşadar, infracţiunile săvârşite în stare de recidivă nu pot fi considerate în concurs cu cele comise mai înainte ca hotărârea de condamnare anterioară să fi rămas definitivă, relevantă pentru primul termen fiind condamnarea definitivă, iar sfera concursului de infracţiuni cu pluralitate infracţională s-a închis prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru una dintre infracţiunile concurente. Astfel, infracţiunea nou-descoperită va face parte din structura primului termen al recidivei, iar prin aplicarea dispoziţiilor art. 38 şi 39 din Codul penal pedeapsa rezultantă va deveni prim termen al recidivei. Pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală în Dosarul nr. 12.265/299/2019 şi va stabili că, în cazul în care o infracţiune (A) este concurentă atât cu infracţiunea ce reprezintă primul termen (B), cât şi cu infracţiunea ce reprezintă al doilea termen (C) al unei recidive postcondamnatorii, operaţiunea de stabilire a pedepsei rezultante implică aplicarea regulilor concursului de infracţiuni între pedepsele stabilite pentru infracţiunile (A) şi (B), rezultantei fiindu-i aplicate ulterior regulile recidivei postcondamnatorii prin raportare la pedeapsa stabilită pentru infracţiunea (C). ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE: Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 12.265/299/2019, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile în vederea dezlegării de principiu a următoarei chestiuni de drept: „În cazul în care o infracţiune (A) este concurentă atât cu infracţiunea ce reprezintă primul termen (B), cât şi cu infracţiunea ce reprezintă al doilea termen (C) al unei recidive postcondamnatorii, operaţiunea de stabilire a pedepsei rezultante implică: 1) Aplicarea întâi a regulilor recidivei postcondamnatorii cu privire la pedepsele stabilite pentru infracţiunile (B) şi (C), rezultanta fiind ulterior contopită, potrivit regulilor concursului de infracţiuni, cu pedeapsa stabilită pentru infracţiunea (A), concurentă atât cu infracţiunea (B), cât şi cu infracţiunea (C)? sau 2) Aplicarea regulilor concursului de infracţiuni între pedepsele stabilite pentru infracţiunile (A) şi (B), rezultantei fiindu-i aplicabile ulterior regulile recidivei postcondamnatorii prin raportare la pedeapsa stabilită pentru infracţiunea (C), considerând că intervenţia recidivei duce la ruperea concurenţei dintre infracţiunile (A) şi (C)?“ Stabileşte că, în cazul în care o infracţiune (A) este concurentă atât cu infracţiunea ce reprezintă primul termen (B), cât şi cu infracţiunea ce reprezintă al doilea termen (C) al unei recidive postcondamnatorii, operaţiunea de stabilire a pedepsei rezultante implică aplicarea regulilor concursului de infracţiuni între pedepsele stabilite pentru infracţiunile (A) şi (B), rezultantei fiindu-i aplicate ulterior regulile recidivei postcondamnatorii prin raportare la pedeapsa stabilită pentru infracţiunea (C). Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 iulie 2020. PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE A ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE judecător DANIEL GRĂDINARU Magistrat-asistent, Ana-Maria Deaconescu-Belulescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
