Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Mona-Maria │- preşedinte │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Maria-Eleonora Centea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. (16) teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de David Tibor în Dosarul nr. 798/271/2018 al Tribunalului Bihor - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.501D/2018. 2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.979D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. (16) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Aurel Edu în Dosarul nr. 2.335/227/2018 al Tribunalului Suceava - Secţia penală. 4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.501D/2018 şi nr. 1.979D/2018, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. 6. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că sunt întrunite condiţiile pentru conexarea dosarelor. 7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.979D/2018 la Dosarul nr. 1.501D/2018, care a fost primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele de şedinţă acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 9. Prin Încheierea penală nr. 121/CCPF din 21 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 798/271/2018, Tribunalul Bihor - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. (16) teza întâi din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de David Tibor într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a respins cererea de confirmare a soluţiei procurorului de renunţare la urmărirea penală. 10. Prin Încheierea din 15 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.335/227/2018, Tribunalul Suceava - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. (16) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Aurel Edu într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a admis cererea de confirmare a soluţiei procurorului de renunţare la urmărirea penală. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 318 alin. (16) fraza întâi din Codul de procedură penală încalcă principiile privind statul de drept, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, folosirea căilor de atac, dreptul la un recurs efectiv şi dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, întrucât nu permit exercitarea unei căi de atac împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară soluţionează cererea procurorului de confirmare a ordonanţei de renunţare la urmărirea penală. În acest sens, arată că judecătorul de cameră preliminară se pronunţă prin încheiere asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiei de renunţare la urmărirea penală, „hotărârea echivalând cu forţa juridică a unei sentinţe sau decizii judecătoreşti, intrate în puterea lucrului judecat“. Având dreptul de a se pronunţa asupra temeiniciei soluţiei, judecătorul de cameră preliminară „efectuează o veritabilă judecată de fond, cu efecte directe privind îndeplinirea scopului procesului penal, existenţa faptei, a vinovăţiei, a sancţiunii penale, a laturii civile“. Astfel, consideră că inexistenţa unei căi de atac împotriva respectivei încheieri „echivalează cu înlăturarea dreptului la un recurs efectiv, situaţie prejudiciabilă sub aspect de drept material şi procedural penal“. Mai arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţă echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiţie devenind astfel un drept iluzoriu şi teoretic (Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014, paragraful 13, şi Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, paragraful 18). Consideră că dreptul la exercitarea unei căi de atac rezultă în mod evident din conţinutul dispoziţiilor art. 129 din Constituţie, sintagma „în condiţiile legii“ referindu-se doar la regulile de procedură privind exercitarea respectivei căi de atac. 12. Tribunalul Bihor - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. (16) fraza întâi din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Consideră că eliminarea căii de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 318 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului. 13. Tribunalul Suceava - Secţia penală consideră că este neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, arată că prevederile art. 129 din Constituţie stabilesc că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai „în condiţiile legii“, ceea ce nu înseamnă că se pot exercita căi de atac în orice cauză, ci, dimpotrivă, că acestea pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute în mod expres de lege. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit Încheierii penale nr. 121/CCPF/2018 din 21 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 798/271/2018 al Tribunalului Bihor - Secţia penală, dispoziţiile art. 318 alin. (16) teza întâi din Codul de procedură penală. Totodată, potrivit Încheierii de sesizare din 15 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.335/227/2018 al Tribunalului Suceava - Secţia penală, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 318 alin. (16) din Codul de procedură penală. Din notele scrise ale autorului excepţiei Aurel Edu, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta priveşte doar dispoziţiile art. 318 alin. (16) fraza întâi din Codul de procedură penală, care au fost introduse prin prevederile art. II pct. 82 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra dispoziţiilor art. 318 alin. (16) fraza întâi din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „(16) Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (15) este definitivă.“ 18. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi principiul legalităţii, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 129 referitor la căile de atac, precum şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 2 paragraful 1 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 318 alin. (16) fraza întâi din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederile din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. 20. Astfel, prin Decizia nr. 703 din 5 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 11 martie 2020, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, reţinând, în paragraful 14, că stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. În acest sens, prin decizia menţionată, paragraful 15, Curtea a invocat jurisprudenţa sa prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală cu privire la caracterul definitiv al încheierii prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute de dispoziţiile art. 341 alin. (6) şi alin. (7) pct. 1 şi pct. 2 lit. a), b) şi d) din Codul de procedură penală. Astfel, prin numeroase decizii, Curtea a reţinut că atât prevederile art. 129, cât şi cele ale art. 126 alin. (2) din Constituţie fac referire la „condiţiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege“ (Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, paragraful 25, Decizia nr. 434 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 2 noiembrie 2017, paragraful 25, Decizia nr. 563 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 5 decembrie 2017, paragraful 15, Decizia nr. 801 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 16 februarie 2018, paragraful 23 şi Decizia nr. 485 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 976 din 4 decembrie 2019, paragraful 38). 21. De asemenea, prin Decizia nr. 703 din 5 noiembrie 2019, mai sus citată, paragrafele 16-19, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 318 alin. (16) fraza întâi din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, consacrate de prevederile art. 21 din Constituţie, întrucât nu înlătură drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale şi a Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, prevederile art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii. Totodată, având în vedere natura cauzelor vizate de dispoziţiile art. 318 alin. (16) teza întâi din Codul de procedură penală, cauze în care nu se judecă infracţiunea care a format obiectul urmăririi penale, ci soluţia de renunţare la urmărirea penală dispusă de procuror, Curtea a reţinut că prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt aplicabile în speţă. În continuare, Curtea a constatat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de dispoziţiile art. 318 alin. (16) teza întâi din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului. Ţinând cont de motivele menţionate mai sus, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 318 alin. (16) teza întâi din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici principiilor constituţionale consacrate de prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) din Legea fundamentală privind statul de drept şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor. 22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin decizia mai sus menţionată, precum şi considerentele care au fundamentat această soluţie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de David Tibor în Dosarul nr. 798/271/2018 al Tribunalului Bihor - Secţia penală şi de Aurel Edu în Dosarul nr. 2.335/227/2018 al Tribunalului Suceava - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 318 alin. (16) fraza întâi din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secţia penală şi Tribunalului Suceava - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 ianuarie 2022. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU Magistrat-asistent, Oana-Cristina Puică -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
