Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Imreh Etele în Dosarul nr. 1.180/119/2018/a1 al Tribunalului Covasna - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 228D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 350D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 200 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Duţă în Dosarul nr. 4.895/105/2018/a1 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 350D/2019 la Dosarul nr. 228D/2019. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 350D/2019 la Dosarul nr. 228D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Menţionează, exemplificativ, Decizia nr. 394 din 10 iunie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin încheierile din 23 ianuarie 2019 şi 5 februarie 2019, pronunţate în dosarele nr. 1.180/119/2018/a1 şi nr. 4.895/105/2018/a1, Tribunalul Covasna - Secţia civilă şi Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă şi, respectiv, ale art. 200 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Imreh Etele şi Marin Duţă în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de reexaminare a încheierilor prin care s-a dispus anularea cererilor de chemare în judecată formulate de reclamanţii autori ai excepţiei de neconstituţionalitate. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că este neconstituţională invocarea de către judecător a textului de lege criticat, în raport cu dispoziţiile art. 5 din Codul de procedură civilă, dar şi cu „dreptul fundamental de acces la un judecător independent şi imparţial“, întrucât judecătorul poate anula cererea de chemare în judecată, fără a da posibilitatea exercitării dreptului de acces la o instanţă, dreptului la apărare şi contradictorialităţii. 9. De asemenea, se susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât limitează dreptul de acces la justiţie, fiind contrare tradiţiei judiciare a dreptului român şi permiţând anularea cererii de chemare în judecată în mod abuziv, fără comunicarea actelor procedurale. 10. Tribunalul Covasna - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că raţiunea pentru care a fost edictat art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă a fost aceea ca la primul termen de judecată instanţa să poată dispune de toate elementele care definesc cadrul procesual, iar părţile să cunoască reciproc pretenţiile, respectiv apărările formulate de acestea, pentru a putea avea loc judecarea cauzei, aceste coordonate servind celerităţii soluţionării procesului şi bunei administrări a justiţiei. Dreptul la apărare al reclamantului este respectat, în condiţiile în care toate neregulile constatate de instanţă sunt aduse la cunoştinţa acestuia şi are posibilitatea de a complini aceste lipsuri înainte de pronunţarea unei soluţii de anulare a cererii. 11. Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât nu încalcă dreptul reclamantului de acces la justiţie, rolul acestor prevederi legale fiind acela de a disciplina conduita reclamantului, respectiv de a asigura învestirea instanţei cu cereri de chemare în judecată care să nu fie informe şi care să permită desfăşurarea procesului cu garantarea drepturilor tuturor părţilor implicate în litigiu, într-un termen optim şi previzibil. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 200 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: - Art. 200 alin. (1) şi (3): "(1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competenţa sa şi dacă aceasta îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197. (...)(3) Când cererea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3)." 16. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi principiul legalităţii, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 126 - Instanţele judecătoreşti, precum şi în art. 11 şi 20 „cu referire la aplicabilitatea dreptului de acces liber la justiţie ca drept fundamental“. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a reţinut că etapa verificării şi regularizării cererii de chemare în judecată urmăreşte asigurarea conformităţii acesteia cu cerinţele prevăzute de art. 194 din Codul de procedură civilă privind cuprinsul cererii de chemare în judecată, în scopul sesizării corecte a instanţei de judecată (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 865 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 28 martie 2019, paragrafele 18 şi 19, sau Decizia nr. 48 din 26 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 2 aprilie 2021, paragraful 13). 18. Curtea a constatat că procedura prevăzută de dispoziţiile legale criticate reprezintă opţiunea legiuitorului şi are ca scop remedierea unor lipsuri ale acţiunii introductive, astfel încât, la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, aceasta să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 194-197 din Codul de procedură civilă. Legiuitorul a dorit disciplinarea părţilor din proces şi, în acest fel, respectarea principiului celerităţii şi a dreptului la un proces echitabil. Totodată, Curtea a reţinut că procedura regularizării cererii introductive are rolul de a degreva instanţele de judecată de cereri incomplete, fiind de natură a pregăti judecata sub toate aspectele sale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 580 din 29 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 5 noiembrie 2015, paragraful 15, şi Decizia nr. 48 din 26 ianuarie 2021, precitată, paragraful 14). 19. Instituirea în sarcina reclamantului a obligaţiei de a sesiza instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată conformă cu cerinţele legale nu poate fi apreciată ca reprezentând o încălcare a accesului liber la justiţie. Dimpotrivă, aceasta dă expresie preocupării legiuitorului de a asigura soluţionarea cauzelor în termen optim şi previzibil, reglementarea fiind în acord cu art. 21 şi 24 din Constituţie, existând suficiente garanţii procedurale pentru asigurarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la apărare. De altfel, exercitarea acestui drept presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului să instituie regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie ce rezultă din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 66 din 11 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 17 aprilie 2014). De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006, s-a arătat că accesul liber la justiţie implică prin natura sa o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 48 din 26 ianuarie 2021, precitată, paragraful 15). 20. De asemenea, Curtea Constituţională a precizat că, prin dispoziţiile legale criticate, legiuitorul a dorit instituirea unei discipline procesuale, tocmai pentru a garanta respectarea principiului accesului liber la justiţie, a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare. În privinţa cererii de chemare în judecată, Curtea a statuat că procedura regularizării cererii de chemare în judecată este justificată prin prisma finalităţii legitime urmărite de către legiuitor, şi anume fixarea corectă a cadrului procesual, în vederea evitării acordării de noi termene de judecată pentru complinirea lipsurilor, ceea ce conduce atât la asigurarea dreptului de apărare al pârâtului, aflat în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la obiectul cererii, motivele invocate şi probele solicitate, cât şi la asigurarea celerităţii procesului, permiţând astfel desfăşurarea judecăţii într-un termen optim şi previzibil, în sensul art. 6 din Codul de procedură civilă, element component al termenului rezonabil reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie. Instanţele de judecată sunt singurele competente să aprecieze, în concret, în ce măsură anumite lipsuri ale cererii de chemare în judecată au o suficientă gravitate pentru a justifica anularea cererii în procedura regularizării (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 583 din 29 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 18 noiembrie 2015, paragraful 15, sau Decizia nr. 286 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 1 septembrie 2022, paragraful 15). 21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Imreh Etele în Dosarul nr. 1.180/119/2018/a1 al Tribunalului Covasna - Secţia civilă şi de Marin Duţă în Dosarul nr. 4.895/105/2018/a1 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 200 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Covasna - Secţia civilă şi Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 februarie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
