Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Ioan Liviu Tăut în Dosarul nr. 4.373/83/2017** al Tribunalului Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 497D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 684D/2019, nr. 770D/2019, nr. 792D/2019, nr. 859D/2019, nr. 892D/2019, nr. 1.028D/2019, nr. 1.460D/2019, nr. 1.567D/2019, nr. 1.603D/2019, nr. 1.635D/2019, nr. 1.680D/2019, nr. 1.757D/2019, nr. 1.918D/2019, nr. 2.024D/2019, nr. 2.145D/2019, nr. 2.203D/2019, nr. 2.205D/2019, nr. 2.379D/2019, nr. 2.636D/2019, nr. 2.668D/2019, nr. 2.689D/2019, nr. 2.925D/2019, nr. 3.287D/2019, nr. 97D/2020 şi nr. 302D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 (dosarele nr. 684D/2019, nr. 792D/2019, nr. 859D/2019, nr. 892D/2019, nr. 1.567D/2019, nr. 1.680D/2019, nr. 1.757D/2019, nr. 2.024D/2019, nr. 2.145D/2019, nr. 2.379D/2019, nr. 2.668D/2019, nr. 97D/2020, nr. 302D/2020), ale art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 (Dosarele nr. 770D/2019, nr. 2.203D/2019, nr. 2.205D/2019, nr. 2.689D/2019), ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 (dosarele nr. 1.028D/2019, nr. 1.460D/2019, nr. 2.925D/2019, nr. 3.287D/2019), ale art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 (Dosar nr. 1.603D/2019), precum şi ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 (dosarele nr. 1.635D/2019, nr. 1.918D/2019 şi nr. 2.636D/2019). 4. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Constantin Roman, Teodor Sovan, Ioan Catrinescu şi Vasile Sandulianu în Dosarul nr. 9.194/99/2017 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal (Dosarul nr. 684D/2019), de Marius Paul Enescu şi Ion Sorin Pîndaru în dosarele nr. 5.693/105/2018/a1 şi nr. 1.366/105/2018 ale Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă (dosarele nr. 770D/2019 şi nr. 2.379D/2019), de Dumitru Radu, Niculaie Negrilă, Puiu Dumitru Răileanu, de Ionel Petcu, Daniel Lupascu, Ovidiu Zisu, Marian Sivriu, Nelu Ramboi, Marian Soare, Ionel Lugoci, Gheorghe Stanciu şi Marin Beca, precum şi de Daniel P. Olărescu în dosarele nr. 23.665/3/2017*, nr. 3.604/118/2017*, nr. 3.368/118/2017*, nr. 8.601/118/2017, nr. 8.806/118/2017 şi nr. 4.485/118/2017* ale Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal (dosarele nr. 792D/2019, nr. 1.680D/2019, nr. 2.024D/2019, nr. 2.203D/2019, nr. 2.205D/2019, nr. 2.689D/2019), de Marin Dan Constantinescu în Dosarul nr. 2.563/90/2018 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă (Dosarul nr. 859D/2019), de Viorel Gioacas şi de Gigi Buruiană, Ioan Alecuşan şi Gicu Ciobotaru în dosarele nr. 1.329/97/2018 şi nr. 632/85/2018, ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Secţia I civilă (dosarele nr. 892D/2019 şi nr. 1.028D/2019), de Corneliu Goldic în Dosarul nr. 1.034/118/2019 al Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă (Dosarul nr. 1.460D/2019), de Ionel Mihai, de Gheorghe Arsene, Ion-Cristian Dobre, Costin Avram, Constantin Matei, Mihai Doroftei, Adrian-Eugen Anton şi Gheorghe-Marian Voicilă, precum şi de Victor Nedelcu în dosarele nr. 3.815/105/2018, nr. 4.458/105/2018 şi nr. 1.363/105/2018* ale Tribunalului Prahova - Secţia I civilă (dosarele nr. 1.567D/2019, nr. 2.145D/2019 şi nr. 2.668D/2019), de Niculae Viorel Costea în Dosarul nr. 44.770/3/2018* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal (Dosarul nr. 1.603D/2019), de Victor Niculae, Nicolae Orbesteanu, Dan Ionescu, Gheorghe Zanfir, Florin Scarlat, Marian Valentin Lenga, Romică Dragomir, Petre Dumea, Liviu Gheorghe Leoveanu, Stănel Ciorăşteanu, Maricica Şerban, Marian Răceanu, Nicolae Ilie, Nicolae Mugurel Fenesan şi Vasilica Cornelia Ciobanu, Olivia Mihaela Ciobanu şi Mihai Sorin Ciobanu, moştenitori ai defunctului Ion Eugen Ciobanu, precum şi de Mihaela Stîngă, Maria Cristina Stîngă şi Ioana Cătălina Stîngă, moştenitori ai defunctului Aurelian Stîngă, şi de Emil Schnaider şi Monica Ioana Dincă în dosarele nr. 851/87/2018, nr. 764/87/2018, nr. 33.668/3/2016** şi nr. 6.116/3/2018 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal (dosarele nr. 1.635D/2019, nr. 1.757D/2019, nr. 1.918D/2019 şi nr. 2.636D/2019), de Nicolaie Lucian Răchiţeanu în Dosarul nr. 997/114/2019 al Tribunalului Buzău - Secţia I civilă (Dosarul nr. 2.925D/2019), de Vasile Prăjanu în Dosarul nr. 2.481/99/2019 al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal (Dosarul nr. 3.287D/2019), de Maria Gabriela Gros, Marius Sorin Sopon şi Monica Maria Vidai în Dosarul nr. 32.668/3/2018 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal (Dosar nr. 97D/2020), precum şi de Tedorian-Daniel Ţăran în Dosarul nr. 887/62/2019 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal (Dosarul nr. 302D/2020). 5. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei Marin Dan Constantin în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 859D/2019, precum şi avocatul Iulian Petrescu, având împuternicire avocaţială depusă la dosar, pentru autorul excepţiei Niculae Viorel din Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.603D/2019. Lipsesc ceilalţi autori ai excepţiei de neconstituţionalitate şi părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 6. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.680D/2019, nr. 2.024D/2019 şi nr. 2.205D/2019, autorii excepţiei de neconstituţionalitate Niculae Negrilă, Puiu Dumitru Răileanu şi Marin Beca au solicitat judecarea în lipsă. 7. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Autorul excepţiei Marin Dan Constantin, avocatul Iulian Petrescu şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere similitudinea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 684D/2019, nr. 770D/2019, nr. 792D/2019, nr. 859D/2019, nr. 892D/2019, nr. 1.028D/2019, nr. 1.460D/2019, nr. 1.567D/2019, nr. 1.603D/2019, nr. 1.635D/2019, nr. 1.680D/2019, nr. 1.757D/2019, nr. 1.918D/2019, nr. 2.024D/2019, nr. 2.145D/2019, nr. 2.203D/2019, nr. 2.205D/2019, nr. 2.379D/2019, nr. 2.636D/2019, nr. 2.668D/2019, nr. 2.689D/2019, nr. 2.925D/2019, nr. 3.287D/2019, nr. 97D/2020 şi nr. 302D/2020 la Dosarul nr. 497D/2019, care a fost primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate Marin Dan Constantin, care solicită admiterea acesteia şi depune concluzii scrise. Astfel, se susţine, în esenţă, că are cunoştinţă de jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la adoptarea ordonanţelor de urgenţă, însă adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 este ilegitimă. Se arată că, potrivit jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional, ajutoarele la trecerea în rezervă nu constituie drepturi fundamentale consacrate şi garantate de Constituţie şi, ca atare, nu intră sub protecţia art. 53. Însă prevederile constituţionale ale art. 53 nu cuprind sintagma „drepturi fundamentale“. Or, potrivit principiului de drept, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Aşadar, şi dreptul la ajutoare la trecerea în rezervă intră sub protecţia art. 53 din Constituţie. 9. Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei Niculae Viorel, avocat Iulian Petrescu, apreciază, în esenţă, că dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 15 alin. (2). Se arată că, la data trecerii în rezervă a autorului excepţiei - luna decembrie 2016 -, Legea-cadru nr. 284/2010 prevedea, la art. 20, acordarea unor ajutoare la momentul trecerii în rezervă. Însă Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată prin art. 44 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Aşadar, dispoziţiile legale criticate nu aveau cum să prevadă suspendarea acordării acestor drepturi pentru că norma era abrogată. Ca atare, o lege abrogată nu îşi mai poate produce efectele. 10. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi solicită menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie. 11. În cursul dezbaterilor, se prezintă pentru autorii excepţiei de neconstituţionalitate Ioan Alecuşan, Gigi Buruiană şi Gicu Ciubotaru din Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.028D/2019, avocat Constantin Liviu Burcea, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, care, având cuvântul, solicită admiterea acesteia pentru motivele invocate în cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional. În acest sens, se susţine, în esenţă, că aceste drepturi au fost suspendate succesiv din lipsă de fonduri, norma fiind abrogată, iar persoanele, la momentul la care au optat pentru pensie, au fost induse în eroare cu privire la acordarea acestor stimulente financiare care au intrat, de drept, în patrimoniul lor, dar care nu au putut fi valorificate. Având în vedere aceste argumente, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită menţinerea concluziilor anterior formulate, în sensul păstrării jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materia analizată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 13. Prin Încheierea din 26 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 4.373/83/2017**, Tribunalul Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Ioan Liviu Tăut într-o cauză având ca obiect obligaţia de a face. (Dosarul nr. 497D/2019) 14. Prin Decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 9.194/99/2017, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, aprobată prin Legea nr. 80/2018. Excepţia a fost ridicată de reclamanţii Constantin Roman, Teodor Sovan, Ioan Catrinescu şi Vasile Sandulianu în calea de atac a recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.074 din 4 iulie 2018 a Tribunalului Iaşi, într-o cauză având ca obiect pretenţii băneşti. (Dosarul nr. 684D/2019) 15. Prin Decizia nr. 133 din 25 martie 2019 şi Încheierea din 23 ianuarie 2019, pronunţate în dosarele nr. 5.693/105/2018/a1 şi nr. 1.366/105/2018, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11, precum şi ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017. Excepţia a fost ridicată de Marius Paul Enescu şi Ion Sorin Pîndaru, în calea de atac a recursului, în cauze în care s-a solicitat plata ajutorului prevăzut de art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, anexa nr. VII, secţiunea a 3-a. (dosarele nr. 770D/2019 şi nr. 2.379D/2019) 16. Prin deciziile civile nr. 26 din 14 ianuarie 2019, nr. 1.098 din 1 octombrie 2018, nr. 87/CA din 23 ianuarie 2019, respectiv 210/CA din 20 februarie 2019, Încheierea din 31 octombrie 2018 şi Decizia civilă nr. 1.019/CA din 26 septembrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 23.665/3/2017*, nr. 3.604/118/2017*, nr. 3.368/118/2017*, nr. 8.601/118/2017, nr. 8.806/118/2017 şi nr. 4.485/118/2017*, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1), precum şi ale art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017. Excepţia a fost ridicată de reclamanţii Dumitru Radu, Niculaie Negrilă, Puiu Dumitru Răileanu, de Ionel Petcu, Daniel Lupascu, Ovidiu Zisu, Marian Sivriu, Nelu Ramboi, Marian Soare, Ionel Lugoci, Gheorghe Stanciu, de Marin Beca, precum şi de Daniel P. Olărescu în calea de atac a recursului, în cauze având ca obiect pretenţii băneşti prevăzute de art. 20 alin. (1) şi (2) din Legeacadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, anexa nr. VII, secţiunea a 3-a, şi litigii privind funcţionarii publici. (dosarele nr. 792D/2019, nr. 1.680D/2019, nr. 2.024D/2019, nr. 2.203D/2019, nr. 2.205D/2019 şi nr. 2.689D/2019). 17. Prin Încheierea din 25 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.563/90/2018, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Marin Dan Constantinescu într-o cauză având ca obiect pretenţii -ajutoare acordate în baza Legii-cadru nr. 284/2010. (Dosarul nr. 859D/2019). 18. Prin Încheierile din 3 aprilie şi 9 aprilie 2019, pronunţate în dosarele nr. 1.329/97/2018 şi nr. 632/85/2018, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Secţia I civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. Excepţia a fost ridicată de reclamanţii Viorel Gioacas şi de Gigi Buruiană, Ioan Alecuşan şi Gicu Ciobotaru, în calea de atac a recursului, în cauze având ca obiect un litigiu privind funcţionarii publici şi pretenţii băneşti. (dosarele nr. 892D/2019 şi nr. 1.028D/2019) 19. Prin Încheierea din 16 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.034/118/2019, Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Corneliu Goldic într-o cauză având ca obiect acordarea ajutoarelor prevăzute de art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, anexa nr. VII, secţiunea a 3a. (Dosarul nr. 1.460D/2019) 20. Prin sentinţele civile nr. 3.723 din 13 decembrie 2018 şi nr. 1.469 din 14 iunie 2019 şi Încheierea din 25 septembrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 3.815/105/2018, nr. 4.458/105/2018 şi nr. 1.363/105/2018*, Tribunalul Prahova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017. Excepţia a fost ridicată de reclamanţii Ionel Mihai, de Gheorghe Arsene, Ion-Cristian Dobre, Costin Avram, Constantin Matei, Mihai Doroftei, Adrian-Eugen Anton şi Gheorghe-Marian Voicilă, precum şi de Victor Nedelcu în cauze având ca obiect plata ajutorului prevăzut de art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, anexa nr. VII, secţiunea a 3-a. (dosarele nr. 1.567D/2019, nr. 2.145D/2019 şi nr. 2.668D/2019) 21. Prin Sentinţa civilă nr. 3.592 din 17 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 44.770/3/2018*, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Niculae Viorel Costea într-o cauză având ca obiect un litigiu privind funcţionarii publici. (Dosarul nr. 1.603D/2019) 22. Prin Încheierea din 16 mai 2019, astfel cum a fost modificată şi completată prin Încheierea din 30 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 851/87/2018, Încheierea din 1 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 764/87/2018, Decizia civilă nr. 2.210 din 30 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 33.668/3/2016**, şi Decizia civilă nr. 587 din 19 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 6.116/3/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. Excepţia a fost ridicată de Victor Niculae în calea de atac a recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 349 din 14 august 2018, pronunţată de Tribunalul Teleorman, într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, de Nicolae Orbesteanu într-o cauză având ca obiect plata ajutorului prevăzut de art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, anexa nr. VII, secţiunea a 3-a, de Dan Ionescu, Gheorghe Zanfir, Florin Scarlat, Marian Valentin Lenga, Romică Dragomir, Petre Dumea, Liviu Gheorghe Leoveanu, Stănel Ciorăşteanu, Maricica Şerban, Marian Răceanu, Nicolae Ilie, Nicolae Mugurel Fenesan şi Vasilica Cornelia Ciobanu, Olivia Mihaela Ciobanu şi Mihai Sorin Ciobanu, moştenitori ai defunctului Ion Eugen Ciobanu, precum şi de Mihaela Stîngă, Maria Cristina Stîngă şi Ioana Cătălina Stîngă, moştenitori ai defunctului Aurelian Stîngă, şi de Emil Schnaider şi Monica Ioana Dincă în cauze având ca obiect litigii privind funcţionarii publici. (dosarele nr. 1.635D/2019, nr. 1.757D/2019, nr. 1.918D/2019 şi nr. 2.636D/2019) 23. Prin Încheierea din 28 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 997/114/2019, Tribunalul Buzău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. Excepţia a fost ridicată de Nicolaie Lucian Răchiţeanu într-o cauză având ca obiect plata ajutorului prevăzut de art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, anexa nr. VII, secţiunea a 3-a. (Dosarul nr. 2.925D/2019) 24. Prin Sentinţa civilă nr. 1.509 din 27 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.481/99/2019, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Vasile Prăjanu într-o cauză având ca obiect plata ajutorului prevăzut de art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, anexa nr. VII, secţiunea a 3-a. (Dosarul nr. 3.287D/2019) 25. Prin Încheierea din 10 ianuarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 32.668/3/2018, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017. Excepţia a fost ridicată de reclamanţii Maria Gabriela Gros, Marius Sorin Sopon şi Monica Maria Vidai în calea de atac a recursului formulat într-o cauză având ca obiect plata ajutorului prevăzut de art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, anexa nr. VII, secţiunea a 3-a. (Dosarul nr. 97D/2020) 26. Prin Încheierea din 23 ianuarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 887/62/2019, Tribunalul Braşov -Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Tedorian-Daniel Ţăran într-o cauză având ca obiect plata ajutorului prevăzut de art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, anexa nr. VII, secţiunea a 3-a. (Dosar nr. 302D/2020) 27. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii susţin, în esenţă, că Legea-cadru nr. 284/2010 a constituit legea-cadru de salarizare a personalului bugetar, art. 7 prevăzând aplicarea ei etapizată, prin legi anuale de salarizare, fiind adoptate din 2010 şi până în 2017 ordonanţe de urgenţă anuale prin care s-a dispus pentru o perioadă limitată pe durata unui an calendaristic neacordarea ajutoarelor prevăzute de art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. 28. Prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că actele normative anuale doar au suspendat exerciţiul dreptului la acordarea ajutoarelor, neavând semnificaţia desfiinţării acestora. 29. La data de 1 iulie 2017 a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, iar, potrivit art. 44 din acest act normativ, atât Legeacadru nr. 284/2010, cât şi actele normative anuale de suspendare au fost abrogate. Totodată, noua lege-cadru a salarizării nu mai prevede vreun drept de natura celor reglementate de art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legeacadru nr. 284/2010. 30. Autorii excepţiei arată, în esenţă, că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, ajutoarele ori indemnizaţiile la care se referă art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legeacadru nr. 284/2010 nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală. De asemenea, ca un corolar al acestor considerente, din jurisprudenţa Curţii Constituţionale se desprinde concluzia că nu ar exista o lipsă de previzibilitate a prevederilor legale şi nici incertitudine cu privire la existenţa acestor drepturi (deciziile Curţii Constituţionale nr. 42 din 22 ianuarie 2014, nr. 314 din 5 iunie 2014, nr. 330 din 12 iunie 2014, nr. 129 din 10 martie 2015). 31. Cu toate acestea, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 este condiţionată de existenţa unei dispoziţii care să prevadă dreptul care nu este acordat. Această condiţie nu este însă respectată, câtă vreme dispoziţiile criticate nu cuprind vreo menţiune care să se refere la ajutoarele prevăzute de art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. 32. Or, dispoziţiile art. 58 alin. (1) şi cele ale art. 66 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative consacră principiul potrivit căruia suspendarea dispoziţiilor unui act normativ poate interveni numai pe durata existenţei acestuia, dar nu poate supravieţui normei pe care o suspendă. Art. 66 din Legea nr. 24/2000 recunoaşte abrogarea şi în cazul normelor suspendate, dar din momentul abrogării actului încetează suspendarea efectelor acestuia. Se invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 26 din 18 ianuarie 2012, nr. 1.595 din 14 decembrie 2011 şi nr. 654 din 17 octombrie 2017, care impun respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 şi stabilesc că, prin adoptarea unei norme care face trimitere la o dispoziţie legală care nu mai este în vigoare, se încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie referitor la claritatea şi previzibilitatea actelor normative. Ca atare, chiar dacă ajutoarele prevăzute de art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, atât timp cât prin nicio dispoziţie legală nu le-a fost înlăturată existenţa, suspendarea exerciţiului acestora nu echivalează cu însăşi eliminarea lor. 33. Se apreciază, în esenţă, că în lipsa unui act normativ care să prevadă în anul 2018 dreptul suspendat, consecinţa adoptării dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 este că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 5 din 5 martie 2018, a reţinut atât prelungirea suspendării exerciţiului drepturilor şi pentru anul 2018, cât şi faptul că prin suspendarea repetată s-a pierdut însăşi speranţa legitimă de valorificare efectivă a acestora (paragrafele 95-97). 34. Se arată că principiul încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul şi litera lor. Acest principiu impune şi ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicaţi să se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege. 35. Se afirmă că nu se contestă prematuritatea acţiunilor introduse pe durata suspendării exerciţiului dreptului, dar este de neconceput prelungirea valabilităţii dispoziţiei de suspendare a aplicării unui text de lege şi după abrogarea lui (Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile unite în soluţionarea unui recurs în interesul legii). 36. Principiul securităţii juridice este consacrat în dreptul european, stabilindu-se necesitatea respectării lui atât de instituţiile comunitare, cât şi de statele membre, Curtea Europeană a Drepturilor Omului subliniind şi ea importanţa acestuia (a se vedea în acest sens hotărârile pronunţate în cauzele Marcks împotriva Belgiei sau Păduraru împotriva României). 37. Se susţine, în esenţă, că prin art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi prin art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, se încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta referitoare la previzibilitatea legii. Astfel, deşi formal limitată în timp, măsura de suspendare repetată a drepturilor solicitate, prevăzute de art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, pentru mai mulţi ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existenta acestor drepturi, măsura pierzându-şi caracterul proporţional în raport cu obiectivul afirmat de legiuitor. Încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii rezultă şi din aceea că destinatarul normei, în perioada în care îşi producea efectele Legea-cadru nr. 284/2010 (care se poate raporta, în aceste condiţii, doar la prevederile legii), nu este în măsură să îşi adapteze conduita în mod corespunzător şi nici să aibă reprezentarea corectă a condiţiilor privind beneficiul drepturilor prevăzute de art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legeacadru nr. 284/2010. 38. Totodată, se apreciază că dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 sunt lipsite de claritate şi în raport cu prevederile art. 80 şi 81 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, ale art. 69 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi ale art. 73 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar. 39. Astfel, autorii excepţiei arată că lipsa de coerenţă, claritate şi previzibilitate a normelor legale criticate înfrânge principiul securităţii raporturilor juridice, corelat cu principiul încrederii juridice, şi, implicit, duce la încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. Nu este posibilă respectarea acestor principii atunci când se prelungeşte măsura suspendării unui act abrogat, când acţiunile introduse după abrogarea acestui act normativ sunt respinse ca premature şi când s-a pierdut însăşi speranţa legitimă de valorificare efectivă a acestui drept, necontestat totuşi. 40. Se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate contravin art. 1 alin. (4) din Constituţie, întrucât executivul s-a substituit legislativului prin emiterea celor două ordonanţe de urgenţă. Prin art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi prin art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, organul puterii executive a procedat la modificarea esenţială a unei legi organice, respectiv Legea-cadru nr. 284/2010. Astfel, prin exercitarea de către Guvern a unei competenţe ce aparţine în exclusivitate legiuitorului - modificarea unei legi organice - prevederile criticate sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituţie, care consacră principiul separaţiei puterilor în stat. 41. Cu privire la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, se arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 au fost adoptate la data de 7 decembrie 2017, respectiv 28 decembrie 2018, după abrogarea expresă la 1 iulie 2017 a Legii-cadru nr 284/2010, fiind inadmisibil ca o ordonanţă de urgenţă de suspendare să se aplice unui act normativ care nu mai este în vigoare la data adoptării ordonanţei. Prin urmare, efectul produs de actele normative succesive, de suspendare a punerii în aplicare a dispoziţiei legale referitoare la dreptul la plata ajutoarelor solicitate, prevăzute de art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, trebuie limitat numai la perioada cât a fost în vigoare actul normativ care a prevăzut dreptul respectiv. 42. Referitor la încălcarea principiului egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie, se susţine că dispoziţiile criticate creează situaţii juridice discriminatorii faţă de persoanele care au obţinut hotărâri judecătoreşti definitive, prin care li s-a acordat ajutorul prevăzut de art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. Astfel, instanţele au aplicat un tratament diferit pentru situaţii juridice identice. Criteriul care a stat la baza tratamentului diferit este dat de interpretarea diferită a aceloraşi acte normative, fără a exista astfel o practică unitară. Or, principiul egalităţii este consacrat şi transpus şi în legislaţia românească, prin Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Totodată, se invocă art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. 43. În dosarele nr. 1.635D/2019 şi nr. 1.757D/2019, autorii excepţiei mai susţin că art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi art. 41 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 prevăd că neacordarea nu se aplică în cazul decesului angajatului. Aşadar, „faptul morţii distinge între acordarea şi neacordarea acestor ajutoare, ceea ce este inadmisibil, întrucât dreptul prevăzut de Legea-cadru nr. 284/2010 şi confirmat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 16/2015, este acordat celor în viaţă, nicidecum nu se raportează la ipoteza decesului pentru acordarea acestui ajutor“. Altfel spus, intenţia legiuitorului a fost acordarea unui ajutor de trecere în rezervă/retragere, nicidecum a unui „ajutor de deces“. 44. Se apreciază că, prin adoptarea dispoziţiilor legale criticate, dreptul prevăzut de Legea-cadru nr. 284/2010 a devenit doar o obligaţie lipsită de conţinut, ceea ce constituie o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 53 din Constituţie. 45. Se consideră, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate contravin art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), ale art. 61 alin. (1) şi ale art. 115 alin. (4) şi (6), precum şi Primului Protocol la Convenţie privind protecţia proprietăţii şi Protocolului nr. 12 la Convenţie privind interzicerea generală a discriminării, întrucât o ordonanţă de urgenţă nu poate contracara o lege adoptată de Parlament, sens în care se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Totodată, se susţine că dispoziţiile criticate creează discriminări faţă de persoanele care au beneficiat de ajutorul prevăzut de lege. Faptul că plata dreptului prevăzut de lege a fost suspendată prin acte succesive timp de peste 9 ani conduce la transformarea dreptului într-unul teoretic sau iluzoriu, fără ca statul să mai poată invoca o situaţie economică precară cauzată de criza economică. Astfel, termenul de suspendare de 9 ani nu este unul rezonabil şi afectează dreptul de proprietate. 46. Cu privire la încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie se susţine că măsura nu a fost justificată de existenţa unor situaţii extraordinare şi urgente. O eventuală pretinsă insuficienţă a fondurilor băneşti nu este un motiv întemeiat pentru adoptarea măsurii criticate. Mai mult, Guvernul a legiferat o situaţie juridică inexistentă, de vreme ce ajutoarele sau indemnizaţiile la trecerea în rezervă nu mai erau prevăzute de niciun act normativ din România, astfel că sintagma „la trecerea în rezervă“ este neconstituţională. Totodată, se apreciază că cele două acte normative, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, afectează drepturi şi libertăţi fundamentale, ceea ce contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (6). 47. Tribunalul Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că, în raport cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. 48. Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal îşi exprimă opinia în sensul caracterului constituţional al dispoziţiilor criticate, întrucât reprezintă o opţiune de politică financiară a puterii legiuitoare şi prevăd drepturi salariale suplimentare, şi nu fundamentale, legiuitorul având posibilitatea de a le modifica în diferite perioade de timp, de a le suspenda şi chiar de a dispune anularea lor, aspect ce rezultă din motivarea deciziilor Curţii Constituţionale nr. 108 din 14 februarie 2006, nr. 1.250 din 7 octombrie 2010 şi nr. 1.658 din 28 decembrie 2010. 49. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 770D/2019, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, reglementarea criticată fiind în concordanţă cu normele constituţionale invocate, exercitarea dreptului pretins de către reclamant rămânând subsumată politicii financiare a statului, care se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea politicilor sale. În Dosarul nr. 2.379D/2019, instanţa apreciază că suspendarea anuală a drepturilor prevăzute de art. 20 din Legea-cadru nr. 284/2010 o perioadă însemnată de timp, ce a culminat chiar cu abrogarea acestora prin Legea-cadru nr. 153/2017 şi o nouă suspendare adoptată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, ulterior abrogării însuşi a dreptului în discuţie, este o sursă de dezechilibru social şi, ca atare, de neîncredere din partea particularilor. 50. Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 792D/2019, nr. 1.680D/2019 şi nr. 2.689D/2019, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este întemeiată, întrucât lipsa de claritate şi coerenţă legislativă rezidă din chiar faptul că art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 înlătură de la aplicare, deşi nu în mod expres (prin indicarea textului de lege care reglementa dreptul), o dispoziţie legală care este abrogată expres anterior momentului adoptării ordonanţei de urgenţă. În dosarele nr. 2.024D/2019, nr. 2.203D/2019 şi nr. 2.205D/2019, instanţa nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate, rezumându-se la constatarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a acesteia. 51. Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 44 alin. (1) şi ale art. 53 alin. (1) şi (2). 52. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, având în vedere că statul a acţionat normativ în limitele dreptului său de apreciere cu privire la beneficiile ce ar trebui să fie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. 53. Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, rezumându-se la constatarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a excepţiei. 54. Tribunalul Prahova - Secţia I civilă, în dosarele nr. 1.567D/2019 şi nr. 2.668D/2019, apreciază că se impune clarificarea textului legal criticat şi că nu se poate reţine încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie. În Dosarul nr. 2.145D/2019, instanţa nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 55. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. 56. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 1.635D/2019 şi nr. 2.636D/2019, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată. În dosarele nr. 1.757D/2019 şi nr. 1.918D/2019, instanţa nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, rezumându-se la constatarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a excepţiei şi arătând că opinia sa este obligatorie, în raport cu dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 doar în măsura în care excepţia de neconstituţionalitate ar fi fost invocată din oficiu, pentru motivarea încheierii de învestire, iar în celelalte ipoteze, anume atunci când titularul excepţiei este una din părţile litigante, instanţa de judecată are facultatea de a prezenta o opinie. 57. Tribunalul Buzău - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt clare şi previzibile şi nu contravin prevederilor constituţionale invocate. 58. Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederea legală criticată retroactivează, întrucât dispune în privinţa unui drept abrogat anterior prin noua lege a salarizării, respectiv Legea-cadru nr. 153/2017. 59. Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că autorii excepţiei invocă, de fapt, o aplicare eronată a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, prin raportare la dispoziţiile din Legeacadru nr. 284/2010 - aspect care vizează modul de aplicare în timp a dispoziţiilor legale, iar nu neconstituţionalitatea art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, care în mod evident este aplicabil de la data intrării în vigoare a actului normativ, iar nu anterior acestei date. Raportat la aceste aspecte şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 403 din 6 iunie 2019, instanţa consideră că nu este întemeiată excepţia de neconstituţionalitate. 60. Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că, având în vedere considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 403 din 6 iunie 2019, dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 sunt constituţionale. 61. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 62. Avocatul Poporului, exprimându-şi punctul de vedere în dosarele nr. 1.603D/2019, nr. 1.635D/2019, nr. 1.680D/2019, nr. 1.757D/2019, apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, având în vedere că nu se poate reţine o vătămare a unor drepturi fundamentale, iar statul a acţionat normativ în limitele dreptului său de apreciere cu privire la beneficiile ce ar trebui să fie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat, suspendările repetate nu pot fi analizate din perspectiva cerinţelor instituite de art. 53 din Constituţie referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi. De asemenea, dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivităţi legii. Prin urmare, aceste dispoziţii ar fi avut caracter retroactiv numai dacă ar fi intervenit asupra unor prestaţii deja încasate, şi nu asupra unora viitoare. Curtea s-a pronunţat constant în acest sens, de exemplu, prin Decizia nr. 812 din 9 noiembrie 2006 sau Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003. Totodată, în dosarele nr. 2.689D/2019 şi nr. 2.925D/2019, apreciază că dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi cele ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 sunt neconstituţionale, contravenind art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, întrucât respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul şi litera lor, impune ca titularii drepturilor recunoscute să se poată bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege. De asemenea, în Dosarul nr. 3.287D/2019, apreciază că dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie, sunt neconstituţionale, iar raportat la art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală sunt constituţionale. 63. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate, CURTEA, EXAMINÂND ACTELE DE SESIZARE, PUNCTELE DE VEDERE ALE AVOCATULUI POPORULUI, RAPOARTELE ÎNTOCMITE DE JUDECĂTORULRAPORTOR, SUSŢINERILE AUTORULUI EXCEPŢIEI PREZENT ŞI CELE ALE REPREZENTANŢILOR AUTORILOR EXCEPŢIEI, CONCLUZIILE SCRISE DEPUSE, CONCLUZIILE PROCURORULUI, PREVEDERILE LEGALE CRITICATE, RAPORTATE LA DISPOZIŢIILE CONSTITUŢIEI, PRECUM ŞI LEGEA NR. 47/1992, REŢINE URMĂTOARELE: 64. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ A FOST LEGAL SESIZATĂ ŞI ESTE COMPETENTĂ, POTRIVIT DISPOZIŢIILOR ART. 146 LIT. D) DIN CONSTITUŢIE, PRECUM ŞI ALE ART. 1 ALIN. (2), ALE ART. 2, 3, 10 ŞI 29 DIN LEGEA NR. 47/1992, SĂ SOLUŢIONEZE EXCEPŢIA DE NECONSTITUŢIONALITATE. 65. OBIECTUL EXCEPŢIEI DE NECONSTITUŢIONALITATE ÎL CONSTITUIE, POTRIVIT ACTELOR DE SESIZARE, DISPOZIŢIILE ART. 11 DIN ORDONANŢA DE URGENŢĂ A GUVERNULUI NR. 90/2017 PRIVIND UNELE măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 80/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, şi ale art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 29 decembrie 2018. Însă, analizând notele scrise ale autorilor excepţiei de neconstituţionalitate din dosarele nr. 770D/2019, nr. 1.603D/2019, nr. 2.203D/2019, nr. 2.205D/2019 şi nr. 2.689D/2019, Curtea constată că aceştia critică numai dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi pe cele ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. Prin urmare, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, care au următorul cuprins: - Art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017: „În anul 2018 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.“; – Art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018: „În perioada 2019-2021 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.“ 66. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor şi alin. (5) privind statul român şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 privind universalitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 41 alin. (2) privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului şi art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale Primului Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind protecţia proprietăţii şi ale Protocolului nr. 12 la Convenţie, privind interzicerea generală a discriminării, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. 67. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare cu cele din prezenta cauză, prin Decizia nr. 403 din 6 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 9 octombrie 2019, Decizia nr. 715 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 12 ianuarie 2021, Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1091 din 16 noiembrie 2021, şi Decizia nr. 761 din 9 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 17 februarie 2022, instanţa de contencios constituţional respingând excepţiile de neconstituţionalitate. 68. Astfel, Curtea a observat că dispoziţiile de lege criticate fac parte din legi anuale de salarizare a personalului plătit din fonduri publice şi prevăd că în anii 2017-2021 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. Textele criticate au caracter general, referindu-se la toate categoriile de ajutoare sau indemnizaţii prevăzute de lege la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, cum sunt, cu titlu exemplificativ, cele prevăzute de: art. 81 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, art. 69 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sau art. 73 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar. De asemenea, Curtea a reţinut că, în speţă, este vorba despre ajutorul prevăzut de art. 20 din anexa nr. VII: Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională“ la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, ajutor prevăzut pentru personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu. Însă Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Noua reglementare nu conţine nicio dispoziţie similară celor din Legea-cadru nr. 284/2010 care instituiau ajutoarele şi indemnizaţiile. De asemenea, Legea-cadru nr. 153/2017 a abrogat dispoziţiile din ordonanţele de urgenţă ale Guvernului prin care a fost suspendată plata ajutoarelor şi indemnizaţiilor în intervalul 2012-2016 inclusiv (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021, precitată, paragrafele 58 şi 59). 69. Referitor la critica de neconstituţionalitate extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, raportată la art. 61 alin. (1) şi art. 115 alin. (4) din Constituţie, prin Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021, precitată, paragrafele 74-76, şi Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 22 mai 2020, paragraful 21, Curtea a reţinut că aceasta este neîntemeiată. Astfel, sub aspectul competenţei de legiferare, aşa cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa, la paragrafele 74 şi 75 ale Deciziei nr. 68 din 27 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 14 martie 2017, relaţia dintre puterea legislativă şi cea executivă se desăvârşeşte prin competenţa conferită Guvernului de a adopta ordonanţe de urgenţă în condiţiile stabilite de art. 115 alin. (4)-(6) din Constituţie. Astfel, ordonanţa de urgenţă, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă faţă unei situaţii extraordinare, se justifică prin necesitatea şi urgenţa reglementării acestei situaţii care, datorită circumstanţelor sale, impune adoptarea de soluţii imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Pe lângă monopolul legislativ al Parlamentului, Constituţia, în art. 115, consacră delegarea legislativă, în virtutea căreia Guvernul poate emite ordonanţe simple [art. 115 alin. (1)-(3)] sau ordonanţe de urgenţă [art. 115 alin. (4)-(6)]. Astfel, transferul unor atribuţii legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de voinţă al Parlamentului ori pe cale constituţională, în situaţii extraordinare şi numai sub control parlamentar. Având în vedere acestea, Curtea nu a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie privind rolul Parlamentului. 70. Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (4), Curtea a constatat, pe de o parte, că adoptarea măsurilor criticate - de neacordare a ajutoarelor prevăzute de lege, ajutoare care nu constituie drepturi fundamentale - poate constitui o reglementare în regim de urgenţă, fiind necesară la fundamentarea strategiei fiscal-bugetare pe anul 2018 şi pentru perioada 2019-2021, a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2019. Aşadar, adoptarea acestor măsuri constituie o stare de fapt obiectivă, independentă de voinţa Guvernului, putând fi încadrată în conceptul constituţional de „situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“, astfel cum acesta a fost definit în jurisprudenţa Curţii. Pe de altă parte, Curtea a reţinut că urgenţa a fost motivată corespunzător în cuprinsul ordonanţei de urgenţă criticate. Astfel, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 se precizează că „neadoptarea în regim de urgenţă a măsurilor fiscal-bugetare propuse ar genera un impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat, afectând în mod semnificativ sustenabilitatea finanţelor publice“. Prin urmare, Curtea nu a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie. 71. Referitor la critica privind încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, care impune standardele privind calitatea legii, prin Decizia nr. 189 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1045 din 9 noiembrie 2020, paragraful 87, Curtea a reiterat statuările sale anterioare prin care a constatat conformitatea cu aceste standarde a actelor normative de suspendare a drepturilor salariale pentru intervalul 2010-2017 (a se vedea Decizia nr. 403 din 6 iunie 2019, precitată, paragrafele 96-98). În aceste decizii, Curtea a reţinut că înţelesul normelor de suspendare a plăţii drepturilor salariale a fost clarificat prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 15 iulie 2015. Astfel, în interpretarea instanţei supreme, voinţa legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenţei dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizaţii, ci doar de suspendare a exerciţiului acestui drept, precum şi faptul că dreptul la pensie şi condiţiile de pensionare, precum şi drepturile care se acordă cu prilejul pensionării sunt cele de la data deschiderii dreptului la pensie, iar nu cele existente în legislaţie la o dată anterioară, care nu au caracterul unui drept câştigat. 72. Curtea a mai reţinut, la paragraful 89 al Deciziei nr. 189 din 26 mai 2020, că autorii au înţeles greşit semnificaţia abrogării art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. Astfel, urmarea acestei abrogări este previzibilă şi clară în sensul că dacă personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare au trecut în rezervă sau direct în retragere, respectiv raporturile de serviciu au încetat, cu drept la pensie, după 1 iulie 2017, nu mai beneficiază de ajutoarele şi indemnizaţiile prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010. 73. Totodată, prin Decizia nr. 834 din 17 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 8 martie 2021, paragraful 20, referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, din cauza caracterului imprevizibil al dispoziţiilor referitoare la neacordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, invocând jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că „persoanele care se pensionează se supun dispoziţiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum“ (a se vedea în acelaşi sens şi Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 29 iulie 2016, paragraful 30). 74. Referitor la critica privind încălcarea art. 1 alin. (3) din Constituţie, prin Decizia nr. 834 din 17 noiembrie 2020, precitată, paragraful 21, Curtea a arătat că textul constituţional invocat priveşte valorile supreme ale statului de drept, fiind o reglementare de principiu care constituie cadrul pe care se grefează toate celelalte norme ale Legii fundamentale. Având în vedere acestea, precum şi faptul că ajutoarele ori indemnizaţiile la care se referă textele criticate nu fac parte din această categorie a drepturilor fundamentale, Curtea a apreciat că nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie. 75. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 15 din Constituţie, prin Decizia nr. 189 din 26 mai 2020, precitată, paragraful 91, Curtea a constatat conformitatea cu această normă constituţională a unor dispoziţii cu un conţinut similar cu cel al dispoziţiilor criticate. Astfel, prin deciziile nr. 170 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 22 mai 2015, paragraful 24, şi nr. 334 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014, paragraful 18, Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate nu retroactivează. Totodată, prin Decizia nr. 695 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 6 ianuarie 2021, paragraful 19, invocând jurisprudenţa sa, Curtea a arătat că „persoanele care se pensionează se supun dispoziţiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum“. 76. Referitor la încălcarea principiului egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie, şi a principiului nediscriminării, consacrat de art. 14 din Convenţie şi de Protocolul nr. 12 la aceasta, Curtea reţine că autorii excepţiei susţin, în esenţă, că dispoziţiile criticate creează situaţii juridice discriminatorii faţă de persoanele care au obţinut hotărâri judecătoreşti definitive, prin care li s-a acordat ajutorul prevăzut de art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. Având în vedere această critică, Curtea constată că susţinerea autorilor excepţiei nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate, ci vizează, în realitate, aplicarea diferită a legii de către instanţele judecătoreşti, ceea ce nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. 77. Aşa cum a reţinut Curtea Constituţională prin Decizia nr. 154 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 6 august 2018, faptul că legiuitorul a considerat că, în ipoteza încetării raporturilor de muncă sau de serviciu ca urmare a decesului angajatului, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor respective se aplică nu poate constitui un privilegiu care să conducă la încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie şi nici nu creează discriminare între categoriile de angajaţi. Astfel, prin Decizia nr. 192 din 23 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 8 iunie 2017, paragraful 22, Curtea a reţinut că, având în vedere această situaţie obiectiv diferită, prin reglementarea criticată legiuitorul a avut în vedere considerente de protecţie socială a familiilor celor decedaţi. 78. În ceea ce priveşte critica privind încălcarea art. 41 din Constituţie, prin Decizia nr. 124 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 27 mai 2020, paragraful 33, invocând jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că, potrivit art. 41 alin. (2) din Constituţie, salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială care privesc: securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, „precum şi în alte situaţii specifice, stabilite prin lege“. Prin urmare, nu există o obligaţie constituţională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. 79. Referindu-se la compatibilitatea prevederilor de lege criticate cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de proprietate, prin Decizia nr. 695 din 6 octombrie 2020, precitată, paragraful 20, Curtea a reiterat că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23), statul este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Astfel, statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii, prin modificări legislative corespunzătoare. În acelaşi sens este şi Decizia din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele conexate nr. 44.232/11 şi nr. 44.605/11 Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragrafele 15 şi 19, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului aminteşte că, datorită unei cunoaşteri directe a propriei societăţi şi a necesităţilor acesteia, autorităţile naţionale se află, în principiu, într-o poziţie mai adecvată decât instanţa internaţională pentru a stabili ce anume este „de utilitate publică“. În consecinţă, în cadrul mecanismului de protecţie creat de Convenţie este de competenţa acestora să se pronunţe primele cu privire la existenţa unei probleme de interes general. Considerând normal ca legiuitorul să dispună de o mare libertate în conducerea unei politici economice şi sociale, Curtea respectă modul în care acesta percepe imperativele „utilităţii publice“, cu excepţia cazului în care raţionamentul său se dovedeşte în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil. 80. Cu privire la critica privind încălcarea art. 47 din Constituţie, prin Decizia nr. 366 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 26 iulie 2017, paragrafele 23 şi 24, Curtea a reţinut ca relevante considerentele Deciziei nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, în care a constatat că „stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat ca fiind decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcţie de o serie de factori conjuncturali. Situaţia economică a ţării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar şi nivelul de dezvoltare al societăţii, gradul de cultură şi civilizaţie la un anumit moment şi modul de organizare a societăţii reprezintă deopotrivă coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează nivelul «decent» al vieţii. În concluzie, aprecierea modului şi a măsurii în care statul reuşeşte să ducă la îndeplinire obligaţia de a asigura un nivel de trai decent trebuie să fie raportată la aceşti factori, nefiind posibilă stabilirea unui standard fix, imuabil“. Or, în lumina acestor considerente, Curtea a apreciat că dispoziţiile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituţional la un nivel de trai decent, ci mai degrabă ca instituind un set de măsuri de adaptare la condiţiile economico-sociale existente, în funcţie de care nivelul de trai nu poate fi evaluat ca având un standard mai ridicat. 81. Cu privire la invocarea art. 53 din Constituţie, prin Decizia nr. 695 din 6 octombrie 2020, precitată, paragraful 21, Curtea a reţinut, în esenţă, că ajutoarele sau indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu au temei constituţional, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora şi, de asemenea, să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală. De asemenea, Curtea a arătat că nu există o obligaţie constituţională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. 82. Referitor la critica privind încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie prin faptul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 afectează drepturi fundamentale, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece, aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, precitată, ajutoarele sau indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a constitui drepturi fundamentale. 83. De altfel, Curtea a observat că prin Decizia nr. 20 din 20 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 6 august 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reţinut la paragrafele 76-80 că „nicio dificultate de determinare a efectelor abrogării nu există cu referire la datele speţei deduse spre analiză în cadrul sesizării prealabile, câtă vreme prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 s-a dispus abrogarea expresă a Legii-cadru nr. 284/2010, iar conform art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, «abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv». De asemenea, faptul că dispoziţia din Legea-cadru nr. 284/2010 referitoare la drepturile de natura celor pretinse în cauză avusese efectele suspendate în timp, prin acte normative succesive, trebuie interpretat cu referire la art. 66 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, din care rezultă că şi astfel de norme pot face obiect al abrogării. Faţă de consecinţele pe care le produce un act normativ care scoate din circuitul juridic, pentru viitor, textele de lege care fac obiectul acestuia, trebuie observat în ce măsură un act normativ ulterior (în speţă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017) poate suspenda drepturi care făceau obiect de reglementare al actului abrogat (recte, Legea-cadru nr. 284/2010, abrogată prin Legea-cadru nr. 153/2017). Aşadar, rezolvarea chestiunii de drept sesizate nu presupune decât aplicarea corectă a regulilor referitoare la succesiunea legilor în timp şi la efectul suspensiv sau abrogator al unor norme, cu referire punctuală la măsura în care abrogarea unor drepturi mai poate constitui temei ulterior pentru suspendarea exerciţiului aceloraşi drepturi. În acest context, nicio dificultate nu poate fi identificată în legătură cu interpretarea vreunor dispoziţii legale neclare sau imprecise ori în ce priveşte determinarea şi aplicarea corectă a principiilor care guvernează aplicarea legii în timp, pentru a se considera că este admisibilă declanşarea procedurii hotărârii prealabile.“ 84. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. 85. Referitor la dispoziţiile art. 21 din Constituţie invocate de autorii excepţiei Curtea constată că acestea nu au legătură cu cauza de faţă. 86. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Liviu Tăut în Dosarul nr. 4.373/83/2017** al Tribunalului Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Constantin Roman, Teodor Sovan, Ioan Catrinescu şi Vasile Sandulianu în Dosarul nr. 9.194/99/2017 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Marius Paul Enescu şi de Ion Sorin Pîndaru în dosarele nr. 5.693/105/2018/a1 şi nr. 1.366/105/2018 ale Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, de Dumitru Radu, Niculaie Negrilă, Puiu Dumitru Răileanu, de Ionel Petcu, Daniel Lupascu, Ovidiu Zisu, Marian Sivriu, Nelu Ramboi, Marian Soare, Ionel Lugoci, Gheorghe Stanciu, Marin Beca, precum şi de Daniel P. Olărescu în dosarele nr. 23.665/3/2017*, nr. 3.604/118/2017*, nr. 3.368/118/2017*, nr. 8.601/118/2017, nr. 8.806/118/2017 şi nr. 4.485/118/2017* ale Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Marin Dan Constantinescu în Dosarul nr. 2.563/90/2018 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă, de Viorel Gioacas şi de Gigi Buruiană, Ioan Alecuşan şi Gicu Ciobotaru în dosarele nr. 1.329/97/2018 şi nr. 632/85/2018 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Secţia I civilă, de Corneliu Goldic în Dosarul nr. 1.034/118/2019 al Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă, de Ionel Mihai, de Gheorghe Arsene, Ion-Cristian Dobre, Costin Avram, Constantin Matei, Mihai Doroftei, AdrianEugen Anton şi Gheorghe-Marian Voicilă, precum şi de Victor Nedelcu în dosarele nr. 3.815/105/2018, nr. 4.458/105/2018 şi nr. 1.363/105/2018* ale Tribunalului Prahova - Secţia I civilă, de Niculae Viorel Costea în Dosarul nr. 44.770/3/2018* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, de Victor Niculae, de Nicolae Orbesteanu, de Dan Ionescu, Gheorghe Zanfir, Florin Scarlat, Marian Valentin Lenga, Romică Dragomir, Petre Dumea, Liviu Gheorghe Leoveanu, Stănel Ciorăşteanu, Maricica Şerban, Marian Răceanu, Nicolae Ilie, Nicolae Mugurel Fenesan şi Vasilica Cornelia Ciobanu, Olivia Mihaela Ciobanu şi Mihai Sorin Ciobanu, moştenitori ai defunctului Ion Eugen Ciobanu, precum şi de Mihaela Stîngă, Maria Cristina Stîngă şi Ioana Cătălina Stîngă, moştenitori ai defunctului Aurelian Stîngă, şi de Emil Schnaider şi Monica Ioana Dincă în dosarele nr. 851/87/2018, nr. 764/87/2018, nr. 33.668/3/2016** şi nr. 6.116/3/2018 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, de Nicolaie Lucian Răchiţeanu în Dosarul nr. 997/114/2019 al Tribunalului Buzău - Secţia I civilă, de Vasile Prăjanu în Dosarul nr. 2.481/99/2019 al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal, de Maria Gabriela Gros, Marius Sorin Sopon şi Monica Maria Vidai în Dosarul nr. 32.668/3/2018 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal, precum şi de Tedorian-Daniel Ţăran în Dosarul nr. 887/62/2019 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă, Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Secţia I civilă, Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă, Tribunalului Prahova - Secţia I civilă, Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Buzău - Secţia I civilă, Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 aprilie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează Marian Enache Magistrat-asistent, Bianca Drăghici ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
