Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, obiecţie formulată de Guvernul României. 2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 1.609 din 13 martie 2023 şi constituie obiectul Dosarului nr. 577A/2023. 3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate Guvernul susţine că art. I pct. 1 din legea criticată, prin care se transmite o suprafaţă de teren din domeniul public al statului în domeniul public al municipiului Turda şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Turda, poate afecta în mod ireversibil proprietatea publică a statului. Astfel, se arată că statul, din patrimoniul căruia este transferat respectivul bun, suferă o pierdere patrimonială, diminuându-se proprietatea publică a acestuia, garantată de art. 136 alin. (2) din Constituţie. Simpla împrejurare că pe suprafaţa de teren de 2,2073 ha se află construite imobile aflate în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al municipiului Turda nu este suficientă pentru operarea transferului preconizat, din moment ce o construcţie poate fi edificată şi pe terenul care este proprietatea altei persoane, caz în care devin incidente prevederile din materia accesiunii imobiliare artificiale (art. 577 şi următoarele din Codul civil). 4. De asemenea, raportat la obiectul de reglementare privind operaţiunea de dare în administrarea Consiliului Local al Municipiului Turda, Guvernul susţine că sunt incidente considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1 din 10 ianuarie 2014, paragraful 190, cu privire la modalitatea de constituire a unui drept de administrare în favoarea autorităţilor publice locale, potrivit cărora „transmiţând însuşi dreptul de proprietate publică către unitatea administrativ-teritorială, statul nu poate constitui, în acelaşi timp şi dreptul de administrare în favoarea autorităţilor administraţiei publice locale, întrucât nu mai este titularul dreptului de proprietate publică corespunzător, pe care tocmai l-a transmis“. De asemenea, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 57 din 16 februarie 2022, paragraful 28. 5. În continuare, referitor la modificarea anexelor nr. 3, 3.1 şi 3.2 la Legea nr. 45/2009, Guvernul arată că aceasta este justificată în expunerea de motive prin raportare la necesitatea aplicării Legii nr. 53/2012 privind transmiterea unor suprafeţe de teren din domeniul public al statului şi din administrarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ - Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Turda în domeniul public al municipiului Turda şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Turda, judeţul Cluj, şi prin raportare la efectele produse prin Decizia civilă nr. 516/2014, pronunţată de Tribunalul Cluj. 6. Art. 3 din Legea nr. 53/2012 statuează următoarele: „Anexa nr. 3 la Legea nr. 45/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 30 martie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică în mod corespunzător“. Prin urmare, încă de la intrarea în vigoare a Legii nr. 53/2012, pentru a reflecta efectele substanţiale produse, conţinutul anexei nr. 3 la Legea nr. 45/2009 s-a modificat, iar o eventuală actualizare a acestei anexe ar urma să se realizeze în contextul unei republicări a Legii nr. 45/2009. O „actualizare“ în sensul preconizat, intervenită după 10 ani de la intrarea în vigoare a Legii nr. 53/2012, nu doar că prezintă caracter pur constatator, ci, mai mult, poate pune în discuţie o afectare a principiului fundamental al neretroactivităţii legii. Mutatis mutandis, Guvernul consideră că argumentele prezentate sunt valabile şi din perspectiva efectelor produse prin Decizia civilă nr. 516/2014, pronunţată de Tribunalul Cluj. Indubitabil, hotărârea judecătorească a fost pusă în executare, fără a fi necesară, la acel moment, o intervenţie normativă expresă asupra Legii nr. 45/2009. 7. În susţinerea criticilor de neconstituţionale sunt invocate considerente cuprinse în Decizia Curţii Constituţionale nr. 366 din 29 iunie 2022. 8. Pe rol se află, de asemenea, obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, obiecţie formulată de Preşedintele României. 9. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 1.745 din 17 martie 2023 şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 625A/2023. 10. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate Preşedintele României susţine că Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare este neconstituţională în raport cu art. 136 alin. (4) şi art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală. 11. Astfel, se arată că, potrivit art. I pct. 1 din legea dedusă controlului de constituţionalitate, alineatul 7, nou-introdus la articolul 54 din Legea nr. 45/2009, prin două teze distincte, instituie concomitent cu transmiterea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren respective şi un drept de administrare asupra aceleiaşi suprafeţe de teren în favoarea Consiliului Local al Municipiului Turda. În privinţa terenurilor proprietate publică date în administrarea instituţiilor şi unităţilor de cercetare-dezvoltare de drept public şi de utilitate publică, art. 31 alin. (3) din Legea nr. 45/2009 permite expres scoaterea lor din proprietatea publică şi din administrarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din agricultură şi silvicultură prin lege, ca act al Parlamentului. Însă, în ceea ce priveşte modalitatea de constituire a dreptului de administrare, direct prin lege, Preşedintele României consideră că dispoziţiile art. I pct. 1 teza a doua contravin art. 136 alin. (4) din Constituţie. 12. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 867 din Codul civil şi ale art. 287 şi 298 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ şi se arată că, din analiza coroborată a dispoziţiilor constituţionale şi legale menţionate, rezultă că stabilirea dreptului de administrare în favoarea Consiliului Local al Municipiului Turda - asupra suprafeţei de teren de 2,2073 ha din tarlaua 100, parcela 28, de pe raza municipiului Turda, judeţul Cluj, ce va intra în domeniul public al municipiului Turda -, nu se putea realiza prin lege, ca act al Parlamentului. În cazul concret, operaţiunea juridică de constituire a dreptului real de administrare ar fi trebuit să se realizeze prin act administrativ al autorităţii locale, după dobândirea de către aceasta a dreptului de proprietate. 13. În susţinerea criticii de neconstituţionalitate este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale (spre exemplu, Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, Decizia nr. 684 din 30 septembrie 2020, Decizia nr. 58 din 16 februarie 2022), care a stabilit că o astfel de modalitate de constituire a unui drept de administrare asupra bunurilor proprietate publică, supuse transferului interdomenial, este incompatibilă cu noţiunea şi caracterele juridice ale dreptului real de administrare, corespunzător dreptului de proprietate publică. 14. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţiile de neconstituţionalitate au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului şi Avocatului Poporului, după caz, pentru a comunica punctele lor de vedere. 15. Guvernul, în Dosarul nr. 625A/2023, consideră că obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României este întemeiată, sens în care reiterează argumentele expuse în propria sesizare de neconstituţionalitate, care formează obiectul Dosarului nr. 577A/2023. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate. 17. Curtea, având în vedere obiectul sesizărilor de neconstituţionalitate, în temeiul art. 139 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 625A/2023 la Dosarul nr. 577A/2023, care a fost primul înregistrat. CURTEA, examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, având următorul cuprins: "ART. I Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice «Gheorghe Ionescu-Şişeşti» şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 30 martie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 54, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alin. (7), cu următorul cuprins: (7) Se transmite suprafaţa de teren de 2,2073 ha, din tarlaua 100, parcela 28, de pe raza municipiului Turda, judeţul Cluj, aflată în domeniul public al statului şi în administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Turda, cu nr. MF 101838, în domeniul public al municipiului Turda şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Turda. 2. Anexa nr. 3 se modifică si se înlocuieşte cu anexa nr. 1 la prezenta lege. 3. Anexa nr. 3.1 se modifică si se înlocuieşte cu anexa nr. 2 la prezenta lege. 4. Anexa nr. 3.2 se modifică si se înlocuieşte cu anexa nr. 3 la prezenta lege. 5. Anexa nr. 7.4 se modifică si se înlocuieşte cu anexa nr. 4 la prezenta lege. ART. II Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I." 19. Anexa nr. 1 la legea criticată (anexa nr. 3 la Legea nr. 45/2009) cuprinde staţiunile de cercetare-dezvoltare care funcţionează în subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“, cu identificarea denumirii unităţii de cercetare-dezvoltare care se reorganizează, a sediului şi a suprafeţei minime de teren, indispensabilă activităţii de cercetare-dezvoltare-inovare şi multiplicării materialului biologic, aparţinând domeniului public al statului, aflată în administrarea unităţii sau în proprietatea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“. 20. Anexa nr. 2 la legea criticată (anexa nr. 3.1 la Legea nr. 45/2009) cuprinde datele de identificare a suprafeţelor minime de teren din domeniul public al statului, aflate în administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Turda, judeţul Cluj, indispensabile activităţii de cercetare-dezvoltare-inovare şi multiplicării materialului biologic, cu identificarea localităţii unde este situat şi a caracteristicilor tehnice ale terenului (tarlaua, parcela, categoria de folosinţă şi suprafaţa). 21. Anexa nr. 3 la legea criticată (anexa nr. 3.2 la Legea nr. 45/2009) cuprinde datele de identificare a suprafeţelor de teren din domeniul public al statului, aflate în administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Turda, judeţul Cluj, care trec în domeniul privat pentru reconstituirea dreptului de proprietate al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“, conform Sentinţei civile nr. 1.410 din 20 martie 2008, pronunţată de Judecătoria Turda, şi Deciziei civile nr. 516/2014, pronunţată de Tribunalul Cluj, cu identificarea localităţii unde este situat terenul şi a caracteristicilor tehnice ale acestuia (tarlaua, parcela, categoria de folosinţă şi suprafaţa - ha). 22. Anexa nr. 4 la legea criticată (anexa nr. 7.4 la Legea nr. 45/2009) cuprinde terenurile din domeniul public al statului aflate în administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Turda, judeţul Cluj, aferente construcţiilor proprietate privată a statului, cele aferente construcţiilor valorificate în baza Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, precum şi cele aferente construcţiilor proprietatea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Turda, judeţul Cluj, care trec în domeniul privat al statului şi în administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Turda, judeţul Cluj, cu identificarea localităţii unde este situat şi a caracteristicilor tehnice ale terenului (tarlaua, parcela, categoria de folosinţă şi suprafaţa). 23. Autorii obiecţiei de neconstituţionalitate susţin că legea supusă controlului încalcă dispoziţiile din Constituţie cuprinse în art. 136 alin. (2) şi (4) privind proprietatea publică şi în art. 147 alin. (4) privind deciziile Curţii Constituţionale. 24. În vederea soluţionării prezentei obiecţii de neconstituţionalitate, Curtea va proceda la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a acesteia, prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi de art. 15 din Legea nr. 47/1992, sub aspectul titularului dreptului de sesizare, al termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi al obiectului controlului de constituţionalitate. 25. Referitor la titularul dreptului de sesizare, prezentele sesizări de neconstituţionalitate au fost formulate de Guvern şi de Preşedintele României, care, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, au dreptul de a sesiza Curtea Constituţională pentru exercitarea controlului de constituţionalitate a priori, fiind, aşadar, îndeplinită această primă condiţie de admisibilitate. 26. Cu privire la termenul în care poate fi sesizată instanţa de control constituţional şi la obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea constată că, în data de 21 februarie 2023, legea supusă controlului a fost adoptată ca lege organică de Camera Deputaţilor, Cameră decizională. Legea analizată a fost depusă la secretarul general, pentru exercitarea dreptului de sesizare cu privire la neconstituţionalitatea legii, în data de 27 februarie 2023, şi apoi a fost trimisă spre promulgare, în data de 4 martie 2023. Prezentele sesizări au fost înregistrate la Curtea Constituţională în datele de 13 martie 2023 şi, respectiv, 17 martie 2023. Într-o atare situaţie, luând act de faptul că sesizările de neconstituţionalitate au fost formulate în termenul de 20 de zile, prevăzut de art. 77 alin. (1) teza a doua din Constituţie, şi că legea adoptată de Parlament nu a fost promulgată încă de Preşedintele României, Curtea constată că obiecţia de neconstituţionalitate este admisibilă sub aspectul respectării celor două condiţii. 27. Aşadar, nefiind incident un fine de neprimire a sesizărilor formulate de Guvern şi de Preşedintele României, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1,10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii legii criticate. 28. Analizând conţinutul normativ al legii criticate, precum şi criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea constată că, în esenţă, legea supusă controlului de constituţionalitate reglementează prin art. I pct. 1 două operaţiuni juridice distincte, care au loc concomitent: una cu privire la transferul interdomenial al dreptului de proprietate publică asupra suprafeţei de teren de 2,2073 ha din tarlaua 100, parcela 28, de pe raza municipiului Turda, judeţul Cluj (din domeniul public al statului în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale), iar alta cu privire la darea în administrare a bunului menţionat, acesta fiind trecut din administrarea Staţiunii de Cercetare–Dezvoltare Agricolă Turda în administrarea Consiliului Local al Municipiului Turda. 29. Problema transferului concomitent al dreptului de proprietate publică din domeniul public al statului în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale şi al dreptului de administrare asupra bunului a mai fost analizată în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, Decizia nr. 684 din 30 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1185 din 7 decembrie 2020, Decizia nr. 58 din 16 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218 din 4 martie 2022, Decizia nr. 406 din 21 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 28 februarie 2023). 30. Cu privire la modalitatea de constituire a dreptului de administrare, Curtea a reţinut că acesta se constituie, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, prin acte administrative cu caracter individual, de încredinţare a bunurilor proprietate publică regiilor autonome ori, după caz, autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale şi altor instituţii publice de interes naţional, judeţean ori local, autorităţile care îl constituie având şi dreptul de a controla modul în care este exercitat dreptul de administrare de către titularul său. Mai mult, transmiţând însuşi dreptul de proprietate publică către unitatea administrativ-teritorială, statul nu poate constitui, în acelaşi timp, şi dreptul de administrare în favoarea autorităţilor administraţiei publice locale, întrucât nu mai este titularul dreptului de proprietate publică corespunzător, pe care tocmai l-a transmis (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, precitată, paragraful 190, Decizia nr. 684 din 30 septembrie 2020, precitată, paragraful 42, sau Decizia nr. 58 din 16 februarie 2022, precitată, paragraful 31). 31. Plecând de la aceste considerente de principiu, Curtea reţine că, în prezenta cauză, bunul ce face obiect de reglementare al legii criticate a fost transferat ope legis din domeniul public al statului în domeniul public al municipiului Turda şi din administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Turda în administrarea Consiliului Local al Municipiului Turda, astfel încât modalitatea de constituire a dreptului de administrare asupra bunului proprietate publică, supus transferului interdomenial, în condiţiile legii criticate, este incompatibilă cu noţiunea şi caracterele juridice ale dreptului real de administrare, corespunzător dreptului de proprietate publică, şi, în consecinţă, contravine dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din Legea fundamentală, care consacră la nivel constituţional modalităţile de exercitare a dreptului de proprietate publică. 32. Distinct, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, referitor la transferul interdomenial al bunurilor proprietate publică, s-a statuat că acesta se stabileşte în funcţie de nevoile statului şi ale unităţilor administrative-teritoriale, subsecvent transmiterii dreptului de proprietate publică constituindu-se şi dreptul de administrare cu privire la bunuri (Decizia nr. 70 din 3 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din 17 martie 2021, paragraful 34). 33. Curtea a mai reţinut că inexistenţa acordului unităţilor administrativ-teritoriale în ceea ce priveşte transferul în patrimoniul acestora inclusiv al bunurilor din domeniul public reprezintă o încălcare a principiului constituţional al autonomiei locale, reglementat prin art. 120 alin. (1) din Constituţie (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 640 din 23 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 934 din 12 octombrie 2020, paragraful 39, sau Decizia nr. 58 din 16 februarie 2022, precitată, paragraful 27). 34. Sub aspect legislativ, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte transferul interdomenial al bunurilor proprietate publică din domeniul public al statului în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, cadrul general în materie este reprezentat de dispoziţiile art. 860 din Codul civil şi ale art. 292 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019. Astfel, prevederile art. 860 alin. (3) din Codul civil stabilesc că „Bunurile care formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale potrivit unei legi organice nu pot fi trecute din domeniul public al statului în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale sau invers decât ca urmare a modificării legii organice. În celelalte cazuri, trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale şi invers se face în condiţiile legii.“, iar dispoziţiile art. 292 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 instituie regula potrivit căreia: „Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local al comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz, prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de autorităţile prevăzute laart. 287 lit. a), care au în administrare bunul respectiv, dacă prin lege nu se dispune altfel.“ 35. În ceea ce priveşte modalităţile de exercitare a dreptului de proprietate publică al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, Curtea reţine că darea în administrare a bunurilor proprietate publică este reglementată prin art. 297-301 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019. Dispoziţiile art. 297 lit. a) din acest act normativ instituie, după caz, atribuţia Guvernului, prin ministerele de resort sau prin organele de specialitate ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului sau a ministerelor de resort, ori a autorităţilor deliberative ale administraţiei publice locale de a decide, în condiţiile legii, cu privire la darea în administrare a bunurilor proprietate publică. Totodată, art. 299 din acelaşi act normativ reglementează cuprinsul hotărârii Guvernului sau a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local al comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz, prin care se constituie dreptul de administrare. 36. În particular, art. 31 alin. (3) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare stabileşte că terenurile date în administrarea instituţiilor şi unităţilor de cercetare-dezvoltare de drept public şi de utilitate publică „sunt inalienabile, insesizabile, imprescriptibile şi nu pot fi scoase din proprietatea publică şi din administrarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din agricultură şi silvicultură decât prin lege, exceptând terenurile prevăzute la art. 6 alin. (3), precum şi terenurile necesare realizării programelor de investiţii de interes naţional în domeniul transporturilor, a căror dare în administrare se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare.“ [Art. 6 alin. (3) din Legea nr. 45/2009 dispune cu privire la terenurile cu destinaţia agricolă retrocedate Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti.“] 37. Curtea observă că dispoziţiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 45/2009 dispun doar cu privire la mijlocul juridic - legea - prin care se realizează scoaterea terenurilor din proprietatea publică şi din administrarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din agricultură şi silvicultură, fără a preciza condiţiile realizării unui transfer al dreptului de proprietate publică şi constituirii dreptului de administrare în cazul acestor bunuri. 38. În prezenta cauză, Curtea reţine că bunul vizat de dispoziţiile art. I pct. 1 din legea criticată - suprafaţa de teren de 2,2073 ha din tarlaua 100, parcela 28, de pe raza municipiului Turda, judeţul Cluj - se regăseşte în anexa nr. 3.1 la Legea nr. 45/2009, în prezent în vigoare, care cuprinde datele de identificare a suprafeţelor minime de teren din domeniul public al statului aflate în administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Turda, judeţul Cluj, indispensabile activităţii de cercetare-dezvoltare-inovare şi multiplicării materialului biologic, fiind încadrat în categoria de folosinţă „curţi, construcţii“, iar soluţia legislativă criticată vizează transferul dreptului de proprietate publică şi al dreptului de administrare asupra terenului în cauză, operaţiuni juridice care se realizează concomitent. 39. În aceste condiţii, Curtea constată că dispoziţiile art. I pct. 1 din legea criticată excedează prevederilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 45/2009 şi se abat de la cadrul normativ general în materie. 40. Reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 136 alin. (2) şi (4) din Constituţie, proprietatea publică beneficiază de un regim de protecţie specială menit să asigure ocrotirea şi garantarea sa efectivă, precum şi eficienţa în valorificarea sa, Curtea constată că transferul dreptului de proprietate publică de la stat către unitatea administrativ-teritorială, concomitent cu transferul dreptului de administrare asupra bunului proprietate publică, astfel cum este reglementat prin art. I pct. 1 din legea criticată, se abate de la cadrul general în materie şi nu îşi găseşte fundamentul într-o reglementare precisă şi previzibilă, care să instituie inclusiv condiţiile referitoare la justificarea temeinică a încetării uzului sau interesului public naţional, element esenţial, de natură să evite afectarea domeniului public al statului. 41. În consecinţă, Curtea constată că prevederile art. I pct. 1 din legea criticată, astfel cum sunt redactate, sunt contrare dispoziţiilor art. 136 alin. (2) şi (4) din Constituţie, precum şi celor ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, deoarece, aşa cum s-a arătat, nu sunt respectate deciziile Curţii Constituţionale cu privire la imposibilitatea constituirii dreptului de administrare concomitent cu acela de proprietate asupra bunurilor proprietate publică. 42. În continuare, referitor la art. I pct. 2-5 din legea criticată, Curtea observă că aceste dispoziţii vizează modificarea anexelor nr. 3, nr. 3.1, nr. 3.2 şi nr. 7.4 la Legea nr. 45/2009, cu modificările şi completările ulterioare, şi înlocuirea acelor anexe la actul normativ de bază cu cele reglementate prin legea supusă controlului de constituţionalitate. 43. Sub acest aspect, Curtea observă caracterul strict tehnic al anexelor şi remarcă faptul că acestea, prin datele pe care le cuprind, se află în legătură şi condiţionare reciprocă. 44. Astfel, în cauza de faţă, Curtea reţine că declararea neconstituţionalităţii art. I pct. 1 din legea supusă controlului de constituţionalitate atrage şi neconstituţionalitatea art. I pct. 2, 3 şi 4 din legea criticată, având în vedere că modificarea valorii numerice a totalului suprafeţelor este şi consecinţa schimbării regimului juridic al celor 2, 2073 ha de teren prin art. I pct. 1 din legea criticată. 45. Cât priveşte dispoziţiile art. I pct. 5 din legea criticată, care modifică şi înlocuiesc anexa nr. 7.4 la Legea nr. 45/2009, Curtea reţine că, în condiţiile constatării neconstituţionalităţii art. I pct. 2, 3 şi 4, aceste dispoziţii nu se mai integrează coerent în ansamblul actului normativ din care fac parte. Totodată, Curtea observă că temeiul-cadru al acestei anexe este reprezentat de dispoziţiile art. 31 alin. (7) din Legea nr. 45/2009, care reglementează o ipoteză juridică distinctă de cea vizată prin dispoziţiile art. I pct. 1 din legea criticată. 46. De altfel, din perspectiva tehnicii legislative, referitor la art. I pct. 2-5 din legea criticată, Curtea observă că, prin Avizul nr. 497 din 4 mai 2022, Consiliul Legislativ a arătat că „în măsura în care modificările propuse nu vizează şi normele propuse la art. I pct. 1, aceste dispoziţii ar putea fi cuprinse într-un alt act normativ, prin care să fie dispusă, în acest sens, modificarea Legii nr. 45/2009, cu modificările şi completările ulterioare“. 47. În consecinţă, având în vedere atât conexiunea logico-juridică directă dintre art. I pct. 1 şi art. I pct. 2, 3 şi 4, cât şi interdependenţa dintre anexele reglementate, precum şi exigenţele de tehnică legislativă, care impun integrarea tuturor dispoziţiilor cuprinse într-un act normativ într-un cadru legislativ unitar, organizat şi coerent, Curtea constată că viciile de neconstituţionalitate evidenţiate se răsfrâng asupra întregului act normativ supus controlului, astfel încât obiecţia de neconstituţionalitate urmează să fie admisă, cu consecinţa constatării neconstituţionalităţii legii criticate, în ansamblul său. 48. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Admite obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Guvernul României şi de Preşedintele României şi constată că Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare este neconstituţională, în ansamblul său. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 aprilie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
