Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (5) paragraful final din Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declaraţii în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa judecătorească în Dosarul nr. 3.507/111/2016/a5 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.107D/2019. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 19 martie 2024, cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 10 aprilie 2024, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 3. Prin Încheierea penală nr. 1/R din 18 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.507/111/2016/a5, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (5) paragraful final din Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declaraţii în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa judecătorească, odată cu soluţionarea recursului formulat împotriva dispoziţiei de suspendare a judecăţii cauzei în cadrul căreia s-a dispus sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa judecătorească invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014. Întrucât, potrivit dispoziţiilor criticate, soluţionarea recursului împotriva dispoziţiei de suspendare a judecăţii cauzei în cadrul căreia s-a dispus sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare se realizează doar cu participarea procurorului de şedinţă, fără citarea părţilor, instanţa judecătorească apreciază că dreptul la un proces echitabil al părţilor, în componentele sale referitoare la contradictorialitate şi oralitate, este încălcat. 5. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 6. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, textul criticat nerespectând exigenţele soluţionării cauzei în mod echitabil, în condiţii de contradictorialitate şi oralitate, şi nici dreptul la apărare. Prin imposibilitatea participării la şedinţa de judecată, în situaţia prevăzută prin textul criticat, părţile nu îşi pot formula propriile apărări, în cadrul unei proceduri contradictorii şi orale, fiindu-le, astfel, încălcate dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil. Prevederile legale criticate încalcă principiul egalităţii armelor între acuzare şi apărare, care presupune ca fiecare parte din procesul penal să îşi poată prezenta cauza în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie defavorabilă în raport cu adversarul său. Or, lipsa dezbaterilor contradictorii din procedura de soluţionare a recursului împotriva încheierii prin care instanţa se pronunţă asupra suspendării judecăţii în cazul sesizării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene nu oferă garanţiile procesuale specifice dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare. 7. Legiuitorul, pe lângă obligaţia de a oferi oricărei persoane posibilitatea efectivă de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, trebuie să imprime acestei posibilităţi un caracter echitabil, care să confere plenitudine de exerciţiu prin atingerea finalităţii urmărite. Echitatea procedurii consacrate de art. 21 alin. (3) din Constituţie reprezintă o valorificare explicită a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Aşa fiind, aspectele legate de respectarea dreptului la un proces echitabil se examinează în funcţie de ansamblul procesului şi de principiile proprii de organizare a fiecărei proceduri. În final, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declaraţii în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 18 noiembrie 2009, cu următorul conţinut: „Încheierea prin care instanţa se pronunţă asupra suspendării judecăţii poate fi atacată cu recurs la instanţa superioară, în termen de 72 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsă. Calea de atac se soluţionează prin încheiere, în camera de consiliu, fără citarea părţilor; hotărârea este definitivă.“ Deşi potrivit încheierii de sesizare obiectul excepţiei îl reprezintă dispoziţiile art. 2 alin. (5) paragraful final din Legea nr. 340/2009, Curtea observă că paragraful final al dispoziţiei criticate se referă la caracterul definitiv al hotărârii pronunţate cu ocazia soluţionării recursului împotriva încheierii prin care instanţa se pronunţă asupra suspendării judecăţii ca urmare a sesizării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, însă din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că instanţa judecătorească apreciază ca fiind neconstituţională posibilitatea judecării căii de atac „fără citarea părţilor“. Prin urmare, Curtea va supune controlului de constituţionalitate această din urmă sintagmă. 11. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa judecătorească susţine că textul legal criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că Legea nr. 340/2009 reglementează condiţiile şi procedura aplicabile în cazul solicitării transmise Curţii de Justiţie a Uniunii Europene de a se pronunţa, cu titlu preliminar, asupra unei întrebări ridicate într-o cauză de orice natură şi care se referă la validitatea sau la interpretarea unuia dintre actele prevăzute la art. 35 paragraful (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană. Astfel cum prevede art. 2 alin. (1) din actul normativ anterior menţionat [„într-o cauză de orice natură“], dispoziţiile acestuia se vor aplica, fără distincţie, în orice cauză, indiferent de natura acesteia (civilă, penală, fiscală etc.). 13. Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată într-o cauză penală în care inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea unor infracţiuni de corupţie. Având în vedere cele anterior expuse, Curtea constată că analiza temeiniciei criticilor de neconstituţionalitate formulate în prezentul dosar trebuie realizată exclusiv din perspectiva naturii penale a cauzei în care excepţia a fost invocată. 14. Curtea observă că dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 340/2009 reglementează posibilitatea/obligaţia instanţei judecătoreşti (în funcţie de etapa procesuală în care se află cauza) de a sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, din oficiu sau la cerere, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege. Corelativ, legiuitorul, prin dispoziţiile art. 2 alin. (3) din legea anterior menţionată, a prevăzut două cazuri de suspendare a cauzei, după cum urmează: un caz de suspendare facultativă [în cazul incidenţei art. 2 alin. (1) din Legea nr. 340/2009] şi un caz de suspendare obligatorie [în cazul incidenţei art. 2 alin. (2) din Legea nr. 340/2009]. 15. Referitor la încheierea prin care instanţa se pronunţă asupra suspendării judecăţii, legiuitorul a prevăzut calea de atac a recursului, competenţa de soluţionare a acestuia aparţinând instanţei superioare celei care a sesizat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. În ceea ce priveşte soluţionarea căii de atac anterior menţionate, dispoziţiile art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 impun ca aceasta să se realizeze în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Cu toate acestea, în cauzele penale, având în vedere natura acestora, dispoziţiile anterior menţionate nu pot fi disociate de prevederile Codului de procedură penală, trebuind interpretate şi aplicate în corelaţie cu acestea. 16. Aşa fiind, Curtea observă că în Codul de procedură penală se regăsesc dispoziţii exprese referitoare la obligativitatea prezenţei procurorului la judecarea anumitor aspecte ale procesului penal, legiuitorul utilizând în cuprinsul textului sintagma „cu participarea procurorului“ [de exemplu, art. 73 alin. (1), art. 128 alin. (5) sau art. 205 alin. (9) din Codul de procedură penală]. În ceea ce priveşte celelalte situaţii, în lipsa unor dispoziţii exprese care să limiteze participarea procurorului, vor fi aplicabile dispoziţiile art. 363 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit cărora „participarea procurorului la judecată este obligatorie“. 17. În legătură cu aceste prevederi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 3 din 19 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 2 martie 2015, a reţinut că „dispoziţiile art. 363 alin. (1) din Codul de procedură penală, care consacră obligativitatea prezenţei procurorului la judecată, instituie o regulă cu caracter general, incidentă ori de câte ori este vorba despre o activitate procesuală de judecată, inclusiv în materia căilor extraordinare de atac, în lipsa unei dispoziţii exprese contrare“. Cu alte cuvinte, în lipsa unor menţiuni exprese în textul de lege referitoare la participarea sau neparticiparea procurorului la judecată, îşi vor găsi aplicarea dispoziţiile art. 363 alin. (1) din Codul de procedură penală, care instituie regula generală a participării procurorului la judecată. 18. Aşa fiind, având în vedere cele anterior expuse, din economia textului de lege criticat şi aplicând prevederile art. 363 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea apreciază că soluţionarea recursului împotriva încheierii prin care instanţa se pronunţă asupra suspendării judecăţii ca urmare a sesizării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene se va realiza, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, cu participarea procurorului. 19. În ceea ce priveşte judecarea anumitor aspecte procesual penale cu sau fără citarea părţilor ori participarea procurorului, Curtea observă că s-a pronunţat prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014 [prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală şi a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii „fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor“ este neconstituţională], Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015 [prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 341 alin. (10) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă „fără participarea procurorului şi a inculpatului“, este neconstituţională], Decizia nr. 166 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 21 aprilie 2015 [prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţiile legislative cuprinse în art. 549^1 alin. (3) şi (5) din Codul de procedură penală, potrivit cărora judecătorul de cameră preliminară/instanţa ierarhic superioară ori completul competent se pronunţă „în camera de consiliu, fără participarea procurorului ori a persoanelor prevăzute la alin. (2)“, sunt neconstituţionale], Decizia nr. 423 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 20 iulie 2015 [prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488^4 alin. (5) din Codul de procedură penală şi a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia contestaţia privind durata procesului penal se soluţionează „fără participarea părţilor şi a procurorului“ este neconstituţională], Decizia nr. 496 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 22 septembrie 2015 [prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală şi a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară hotărăşte „fără participarea procurorului şi a suspectului sau, după caz, a inculpatului“ este neconstituţională] şi Decizia nr. 506 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015 [prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală şi a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanţă „fără citarea părţilor“ este neconstituţională]. 20. Observând jurisprudenţa sa în materie şi analizând procedura de soluţionare a contestaţiei privind durata procesului penal, Curtea a statuat cu valoare de principiu că exigenţele dreptului la un proces echitabil în componentele sale referitoare la contradictorialitate şi oralitate, precum şi principiul egalităţii armelor sunt aplicabile pe deplin şi în acele proceduri care nu vizează fondul cauzei penale, în care nu se judecă o acuzaţie în materie penală, în sensul prevederilor art. 6 din Convenţie, iar prin hotărârea pronunţată nu se dispune cu privire la vinovăţia inculpatului sau la pedeapsa aplicată acestuia. 21. Astfel, prin Decizia nr. 423 din 9 iunie 2015, precitată, paragraful 22, Curtea a constatat că „procedura reglementată la art. 488^4-488^6 din Codul de procedură penală nu vizează fondul cauzei penale, prin procedura analizată nefiind judecată o acuzaţie în materie penală, în sensul prevederilor art. 6 din Convenţie, şi nici faptul că, prin încheierea pronunţată, potrivit textului criticat, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa de judecată nu dispune cu privire la vinovăţia inculpatului sau la pedeapsa aplicată acestuia, ci apreciază asupra duratei rezonabile a activităţii de urmărire penală sau de judecată, conform dispoziţiilor art. 488^1 alin. (1) din Codul de procedură penală. Cu toate acestea, având în vedere aspectele ce trebuie analizate de către instanţa de judecată în vederea soluţionării plângerii, Curtea apreciază că, în cadrul acestei proceduri, participanţii la procesul penal trebuie să beneficieze de dreptul de a participa la şedinţa de judecată pentru a-şi susţine, în faţa instanţei, argumentele referitoare la caracterul excesiv sau rezonabil al duratei procesului penal, într-o procedură caracterizată prin contradictorialitate şi oralitate, în caz contrar procedura analizată încălcând prevederile art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţie“. 22. Aşa fiind, Curtea constată că, deşi soluţionarea recursului împotriva încheierii prin care instanţa se pronunţă asupra suspendării judecăţii ca urmare a sesizării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene nu vizează fondul cauzei penale [nu este judecată o acuzaţie în materie penală, nu se dispune cu privire la vinovăţia inculpatului sau la pedeapsa aplicată acestuia], acestei proceduri i se vor aplica, potrivit dezvoltărilor jurisprudenţiale ale instanţei de contencios constituţional, prevederile art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 din Constituţie cu referire la exigenţele de contradictorialitate şi oralitate ale dreptului la un proces echitabil, precum şi la principiul egalităţii armelor. 23. Curtea observă că, prin Decizia nr. 506 din 30 iunie 2015, precitată, a sancţionat, din perspectivă constituţională, dispoziţiile procesual penale care permiteau soluţionarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, fără citarea părţilor, cu participarea însă a procurorului. Aşa fiind, Curtea, prin decizia anterior menţionată, paragrafele 26-28, a reţinut că un aspect fundamental al dreptului la un proces echitabil constă în caracterul contradictoriu al procedurii şi egalitatea armelor între acuzare şi apărare. Cât priveşte contradictorialitatea, Curtea a reţinut că acest concept reprezintă dreptul fiecărei părţi de a participa la prezentarea, argumentarea şi dovedirea pretenţiilor sau apărărilor sale, precum şi dreptul de a discuta şi combate susţinerile şi probele celeilalte părţi. Contradictorialitatea se traduce în aducerea la cunoştinţa celeilalte părţi a argumentelor de fapt şi de drept, pe de-o parte, şi posibilitatea celeilalte părţi de a răspunde acestora, pe de altă parte. Astfel, contradictorialitatea este, în primul rând, posibilitatea reală de a dezbate în faţa judecătorului tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către adversar şi tot ceea ce este prezentat de acesta, probe sau alte documente. Din perspectiva protejării drepturilor omului, Curtea a observat că principiul contradictorialităţii este un element al principiului egalităţii armelor şi al dreptului la un proces echitabil. 24. În ceea ce priveşte principiul egalităţii armelor - unul dintre elementele conceptului mai larg de proces echitabil, acesta presupune ca fiecare parte să dispună de posibilitatea rezonabilă de a-şi prezenta cauza în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie dezavantajoasă faţă de adversarul său. Curtea, prin Decizia nr. 423 din 9 iunie 2015, precitată, paragrafele 31 şi 32, a constatat că principiul egalităţii armelor şi dreptul la apărare prevăd ca fiecare parte să dispună de posibilitatea rezonabilă de a-şi prezenta cauza în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie dezavantajoasă faţă de adversarul său. Or, din această perspectivă, prin absenţa dezbaterilor contradictorii, suspectul, persoana vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente nu pot contesta, în niciun fel, susţinerile contrare argumentelor lor. De aceea, în condiţiile în care persoanele interesate ar fi citate, ar avea posibilitatea să se prezinte la dezbateri şi, prin urmare, ar putea beneficia de dreptul de a-şi exprima opiniile şi de a răspunde nu numai la aspectele relevate reciproc, dar şi la eventualele întrebări ale instanţei de judecată. Astfel, din perspectiva contradictorialităţii, oralităţii şi egalităţii armelor - exigenţe ale dreptului la un proces echitabil -, legea procesual penală trebuie să prevadă posibilitatea părţilor, subiecţilor procesuali principali şi procurorului de a dezbate, în mod efectiv, argumentele susţinute cu privire la caracterul rezonabil sau nerezonabil al duratei procesului penal şi că, aşa fiind, pentru realizarea acestor garanţii este necesară citarea lor. 25. Curtea reţine, astfel cum s-a menţionat anterior, că, potrivit textului de lege criticat, în cauzele penale soluţionarea recursului împotriva încheierii prin care instanţa se pronunţă asupra suspendării judecăţii ca urmare a sesizării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene va fi realizată fără citarea părţilor, dar cu participarea procurorului. Or, prin excluderea numai a părţilor de la soluţionarea recursului împotriva încheierii prin care instanţa se pronunţă asupra suspendării judecăţii ca urmare a sesizării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în cauzele penale, fără a se dispune expres cu privire la neparticiparea procurorului, acesta fiind prezent în temeiul normelor de generală aplicare ale art. 363 alin. (1) din Codul de procedură penală, are loc ruperea echilibrului procesual. Aşa fiind, în condiţiile în care participarea procurorului în procedura anterior menţionată este obligatorie, în vreme ce părţile nu sunt citate, exigenţele unui proces echitabil sunt înfrânte, întrucât nu se respectă egalitatea de arme între acuzare şi apărare. 26. Curtea constată că soluţionarea, în cauzele penale, a recursului împotriva încheierii prin care instanţa se pronunţă asupra suspendării judecăţii ca urmare a sesizării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene doar cu participarea procurorului plasează celelalte părţi într-o poziţie dezavantajoasă faţă de reprezentantul Ministerului Public. Astfel, acestea nu se bucură de posibilitatea reală de a aduce comentarii referitoare la tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către procuror şi la tot ceea ce este prezentat de acesta cu privire la procedura supusă judecăţii. 27. În concluzie, Curtea reţine că norma legală trebuie să prevadă citarea părţilor, fiind suficient să li se asigure acestora posibilitatea participării în această etapă procesuală, judecătorul putând decide asupra căii de atac şi fără participarea părţilor, atât timp cât acestea au fost legal citate. 28. În consecinţă, Curtea constată că soluţia legislativă cuprinsă în art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009, potrivit căreia soluţionarea, în cauzele penale, a recursului împotriva încheierii prin care instanţa se pronunţă asupra suspendării judecăţii ca urmare a sesizării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene se realizează „fără citarea părţilor“, este neconstituţională, întrucât încalcă art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de instanţa judecătorească în Dosarul nr. 3.507/111/2016/a5 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că soluţia legislativă cuprinsă în art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declaraţii în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, potrivit căreia soluţionarea, în cauzele penale, a recursului împotriva încheierii prin care instanţa se pronunţă asupra suspendării judecăţii ca urmare a sesizării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene se realizează „fără citarea părţilor“, este neconstituţională. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 aprilie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
