Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel-Marius Morar │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Daniela Ramona Mariţiu│- magistrat-asistent│
└──────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (1) şi (2), art. 215 alin. (8) şi art. 215^1 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Daniel Boitor în Dosarul nr. 1.489/107/2016 al Tribunalului Alba - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 777D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că dispoziţiile art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală au fost modificate prin art. II pct. 45 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016, în sensul dorit de autorul excepţiei. Fiind vorba de norme de procedură ce sunt de imediată aplicare, apreciază că sunt incidente cele constatate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 499 din 30 iunie 2016, pronunţată într-un context asemănător, astfel că se impune respingerea excepţiei, ca inadmisibilă. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (1) şi (2) şi art. 215^1 alin. (5) din Codul de procedură penală, apreciază că se impune respingerea acesteia ca inadmisibilă, deoarece aceste dispoziţii nu au legătură cu obiectul cauzei în care a fost ridicată excepţia. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 11 mai 2016 pronunţată în Dosarul nr. 1.489/107/2016, Tribunalul Alba - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (1) şi (2), art. 215 alin. (8) şi art. 215^1 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Daniel Boitor, cu ocazia soluţionării plângerii formulate împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a dispus modificarea conţinutului măsurii controlului judiciar. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate împiedică accesul la justiţie în ceea ce priveşte ordonanţele procurorului de modificare a conţinutului măsurii preventive a controlului judiciar. De asemenea, dispoziţiile criticate contravin şi prevederilor relative la egalitatea în drepturi, deoarece, în cazul luării măsurii controlului judiciar sau prelungirii acestei măsuri, există posibilitatea adresării unei plângeri la judecătorul de drepturi şi libertăţi, care poate verifica legalitatea şi temeinicia măsurii, pe când, în situaţia impunerii unei noi obligaţii, nu se prevede nicio cale de atac. 6. Tribunalul Alba - Secţia penală apreciază că din analiza dispoziţiilor de lege criticate rezultă că, în cursul urmăririi penale, măsura controlului judiciar poate fi luată fie de procuror, fie de judecătorul de drepturi şi libertăţi, iar prelungirea acestei măsuri în cursul urmăririi penale se poate face doar de către procuror, prin ordonanţă, indiferent dacă măsura a fost luată de judecător sau de procuror. De asemenea, rezultă că, odată luată măsura, conţinutul acesteia poate fi modificat doar de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, cu consecinţa că judecătorul de drepturi şi libertăţi nu mai are niciun control asupra modificării conţinutului ei, întrucât legea nu a prevăzut o cale de atac în raport de dispoziţiile art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală. Deci, dreptul la plângere adresată instanţei de judecată, respectiv judecătorului de drepturi şi libertăţi în contextul modificării conţinutului măsurii de către procuror, nu există, singura cale de atac pe care ar putea să o exercite inculpatul în astfel de situaţii fiind cea prevăzută de art. 336-339 din Codul de procedură penală, respectiv plângerea adresată procurorului ierarhic superior. Consecinţa acestui fapt este că inculpatul nu are, în această situaţie, acces liber la justiţie. În continuare, apreciază că dispoziţiile criticate contravin şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, în condiţiile în care inculpaţii sunt discriminaţi în exercitarea dreptului de acces la justiţie, în funcţie de etapa procesuală a cauzei. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul arată că, în prezent, dispoziţiile tezei a doua a art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală recunosc explicit dreptul inculpatului de a formula plângere împotriva ordonanţei prin care procurorul dispune modificarea conţinutului măsurii controlului judiciar, iar prevederile art. 213 alin. (6) din acelaşi act normativ statuează asupra competenţei judecătorului de drepturi şi libertăţi de a cenzura ordonanţa procurorului, inclusiv sub acest aspect. Având caracterul unor norme de procedură, dispoziţiile art. 213 alin. (6) şi ale 215 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt de imediată aplicare în noua redactare, inclusiv în cazul ordonanţelor de modificare a controlului judiciar emise anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016. În această situaţie, în raport de prevederile art. 213 alin. (1) din Codul de procedură penală, ce se aplică în mod corespunzător, plângerea poate fi introdusă în termen de 48 de ore de la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016. În continuare, arată că, în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă dacă vizează o dispoziţie legală care nu este în vigoare. Întrucât, în prezenta cauză, sunt criticate norme de procedură care, odată modificate, sunt de imediată aplicare în noua redactare, Guvernul apreciază că, de la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016, dispoziţiile art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală nu mai îndeplinesc condiţia de „a fi în vigoare“, condiţie necesară pentru admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, pentru aceste considerente, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 213 alin. (1) şi (2), art. 215 alin. (8) şi art. 215^1 alin. (5) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: - Art. 213 alin. (1) şi (2): "(1) Împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a luat măsura controlului judiciar, în termen de 48 de ore de la comunicare, inculpatul poate face plângere la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond.(2) Judecătorul de drepturi şi libertăţi sesizat conform alin. (1) fixează termen de soluţionare în camera de consiliu şi dispune citarea inculpatului.;" – Art. 215 alin. (8): „În cursul urmăririi penale, procurorul care a luat măsura poate dispune, din oficiu sau la cererea motivată a inculpatului, prin ordonanţă, impunerea unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial, dacă apar motive temeinice care justifică aceasta, după audierea inculpatului.“; – Art. 215^1 alin. (5): „Împotriva ordonanţei procurorului prin care, în condiţiile prevăzute la alin. (2) şi (3), s-a prelungit măsura controlului judiciar, inculpatul poate face plângere la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond, dispoziţiile art. 213 aplicându-se în mod corespunzător.“ 12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în faţa legii, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 24 referitor la dreptul la apărare. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, ulterior sesizării, dispoziţiile art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală au fost modificate prin art. II pct. 45 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Potrivit noii reglementări, dispoziţiile criticate au următorul conţinut: „În cursul urmăririi penale, procurorul poate dispune, din oficiu sau la cererea motivată a inculpatului, prin ordonanţă, impunerea unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial, dacă apar motive temeinice care justifică aceasta, după ascultarea inculpatului. Împotriva ordonanţei procurorului, inculpatul poate face plângere la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond, dispoziţiile art. 213 aplicându-se în mod corespunzător.“ 14. În continuare, Curtea reţine că autorul excepţiei critică lipsa căii de atac împotriva ordonanţei prin care au fost impuse noi obligaţii pentru inculpat, au fost înlocuite sau s-a dispus încetarea celor dispuse iniţial. Curtea observă că noile dispoziţii reglementează tocmai posibilitatea inculpatului de a face plângere la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond împotriva ordonanţei procurorului. 15. Astfel, Curtea constată că, plecând de la aceleaşi premise în exercitarea controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional a respins, prin Decizia nr. 499 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 26 octombrie 2016, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală, ca inadmisibilă. Cu acel prilej, Curtea a observat că dispoziţiile criticate sunt norme de procedură, caracterizate de principiul aplicării imediate. În acest sens, Curtea a reţinut că, în ceea ce priveşte domeniul de aplicare al legii procesual penale, a fost consacrat principiul activităţii acesteia, care presupune că aceasta este de imediată aplicare, vizând şi cauzele în curs de urmărire penală sau judecată (Decizia nr. 631 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2015). Din această perspectivă, Curtea a apreciat că autorul excepţiei, în măsura în care se mai află încă sub control judiciar, poate introduce o nouă cerere motivată prin care să solicite procurorului impunerea unor noi obligaţii ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial, iar dacă este nemulţumit de soluţia dispusă de acesta să introducă, potrivit noilor dispoziţii procesual penale, plângere împotriva ordonanţei procurorului la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond. 16. În continuare, Curtea a reţinut că, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, nuanţând interpretarea sintagmei „în vigoare“ din cuprinsul art. 29 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională a statuat că acest control vizează „dispoziţiile aplicabile cauzei, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare“, dar ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Ca urmare, Curtea a decis că „sintagma «în vigoare» din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“. 17. Astfel, având în vedere natura dispoziţiilor de lege criticate, modificările survenite cu privire la aceste dispoziţii, precum şi cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, precitată, Curtea a apreciat că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală, în forma pe care acestea o aveau înainte de modificarea survenită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016, este inadmisibilă, întrucât aceste dispoziţii nu mai sunt „în vigoare“ în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în interpretarea dată acestui text de lege prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a Curţii Constituţionale. 18. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că cele reţinute prin Decizia nr. 499 din 30 iunie 2016, precitată, îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, astfel încât va respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală. 19. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (1) şi (2) şi art. 215^1 alin. (5) din Codul de procedură penală, Curtea reţine că, potrivit încheierii prin care a fost sesizată, autorul excepţiei este cercetat într-un dosar al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia sub aspectul săvârşirii mai multor infracţiuni. Prin Încheierea penală nr. 34/5 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 797/107/2016, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia şi s-a dispus luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul Boitor Constantin Daniel, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă. Prin Încheierea penală nr. 27/JDL/10 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 797/107/2016, a fost admisă contestaţia autorului excepţiei şi pe cale de consecinţă a fost înlocuită măsura arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 10 martie 2016, impunându-se în sarcina inculpatului mai multe obligaţii. 20. Ulterior, prin Ordonanţa emisă la data de 22 aprilie 2016, în Dosarul nr. 6D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia, s-a dispus modificarea conţinutului măsurii controlului judiciar luate faţă de autorul excepţiei. Împotriva acestei ordonanţe, autorul excepţiei a formulat plângere, ce a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Alba formându-se Dosarul nr. 1.489/107/2016, în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. 21. Având în vedere cele expuse anterior, Curtea constată că obiectul dosarului în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate îl constituie soluţionarea contestaţiei formulate împotriva ordonanţei prin care s-a dispus modificarea conţinutului măsurii controlului judiciar luate faţă de autorul excepţiei. 22. În continuare, Curtea reţine că dispoziţiile art. 213 alin. (1) şi (2) şi art. 215^1 alin. (5) din Codul de procedură penală se referă la plângerea împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a luat măsura controlului judiciar, respectiv la plângerea împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a prelungit măsura controlului judiciar. Or, plângerile împotriva ordonanţelor procurorului prin care s-a luat sau s-a prelungit măsura controlului judiciar se constituie în proceduri distincte faţă de plângerea împotriva ordonanţei prin care s-a dispus modificarea conţinutului măsurii controlului judiciar, fiind reglementate distinct la nivel legislativ. 23. Plecând de la aceste premise, Curtea constată că, potrivit jurisprudenţei sale, „legătură cu soluţionarea cauzei“, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat. 24. Astfel, faţă de aceste aspecte, Curtea constată că dispoziţiile art. 213 alin. (1) şi (2) şi art. 215^1 alin. (5) din Codul de procedură penală, raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, nu au legătură cu soluţionarea acesteia, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, urmând să respingă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (1) şi (2), art. 215 alin. (8) şi art. 215^1 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Daniel Boitor în Dosarul nr. 1.489/107/2016 al Tribunalului Alba - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Alba - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 aprilie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
