Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) lit. f) şi alin. (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Consiliul General al Municipiului Bucureşti în Dosarul nr. 5.960/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 216D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 510D/2019, nr. 686D/2019, nr. 2.261D/2019, nr. 2.326D/2019, nr. 2.567D/2019, nr. 2.583D/2019 şi nr. 3.024D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) lit. f) şi alin. (3) din Legea nr. 215/2001, ridicată de acelaşi autor în dosarele nr. 40.603/3/2018, nr. 38.302/3/2018, nr. 5.963/3/2018, nr. 44.599/3/2018 şi nr. 40.601/3/2018 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi în dosarele nr. 37.478/3/2018/a1 şi nr. 39.305/3/2018 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosare o cerere prin care solicită conexarea acestora la Dosarul nr. 216D/2019 şi, totodată, solicită judecarea cauzei în lipsă. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea parţială de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 510D/2019, nr. 686D/2019, nr. 2.261D/2019, nr. 2.326D/2019, nr. 2.567D/2019, nr. 2.583D/2019 şi nr. 3.024D/2019 la Dosarul nr. 216D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Totodată, referitor la dispoziţiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, se arată că există jurisprudenţă în materie şi solicită menţinerea acesteia. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin sentinţele civile nr. 8.245 din 10 decembrie 2018 şi nr. 4.840 din 27 iunie 2019, pronunţate în dosarele nr. 5.960/3/2018 şi nr. 5.963/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (2) lit. f) şi alin. (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. 8. Prin sentinţele civile nr. 1.386 din 28 februarie 2019 şi nr. 1.827 din 15 martie 2019, Decizia nr. 436 din 9 iulie 2019 şi încheierile din 18 septembrie 2019, 24 iulie 2019 şi 30 octombrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 40.603/3/2018, nr. 38.302/3/2018, nr. 37.478/3/2018/a1, nr. 44.599/3/2018, nr. 39.305/3/2018 şi nr. 40.601/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 215/2001. 9. Excepţia a fost ridicată de Consiliul General al Municipiului Bucureşti în cauze având ca obiect anularea/suspendarea unor acte administrative, respectiv hotărâri ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, întrucât generează incertitudine în ceea ce priveşte întinderea/ delimitarea obiectului hotărârilor încadrate în fiecare dintre cele două majorităţi prevăzute de acestea. Ca atare, materiile în care se pot adopta hotărâri ale consiliului local la care trimite legiuitorul, prin art. 45 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 215/2001, sunt susceptibile de a se suprapune. 11. Astfel, în dosarele nr. 216D/2019 şi nr. 2.261D/2019, se afirmă că, pe de o parte, asocierea Municipiului Bucureşti cu o persoană juridică în scopul înfiinţării unei societăţi pe acţiuni se subsumează sferei reglementate de art. 45 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 215/2001. Pe de altă parte, efectele patrimoniale pe care le presupune această asociere justifică aplicarea unui regim al majorităţii mai sever, potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 215/2001. Această parte se bazează pe o interpretare ce trimite la sfera largă a noţiunii de patrimoniu, precum şi la intenţiile protecţioniste ale legiuitorului, care a impus necesitatea majorităţii calificate de 2/3 pentru adoptarea unor hotărâri privind patrimoniul. 12. Se susţine că ambele poziţii suportă o justificare juridică teoretică multiplă şi se bazează pe principii ale dreptului şi ale interpretării dreptului general acceptate, însă fără o delimitare clară. Cu alte cuvinte, textele legale comportă o interpretare mult prea imprecisă, întrucât, şi doar cu titlu de exemplu, orice hotărâre a autorităţilor locale, inclusă în sfera de reglementare a alin. (2) al art. 45 din Legea nr. 215/2001 are implicaţii de natură patrimonială evaluabilă în bani. Cu titlu de exemplu, se arată că, în situaţia unei asocieri, reglementată de art. 45 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 215/2001, aceasta poate fi cu caracter comercial, adică cu scop lucrativ - precum înfiinţarea unei societăţi, conform Legii societăţilor nr. 31/1990 - sau fără scop lucrativ, respectiv participarea, în calitate de membru, la constituirea/înfiinţarea unei asociaţii/fundaţii, conform Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii. În ambele situaţii expuse există anumite măsuri de natură patrimonială, implicate, precum aducerea unor bunuri mobile (sume de bani) sau imobile, cu titlu de aport la capitalul social [art. 7 lit. d), art. 8 lit. d) din Legea nr. 31/1990] şi patrimoniul iniţial al asociaţiei [art. 6 alin. (2) lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000]. Chiar dacă legea impune doar o majoritate absolută (50% + 1 din totalul membrilor consiliului local) pentru decizii de „asociere“, în acelaşi timp s-ar putea interpreta că, dată fiind implicaţia patrimonială pecuniară, ar fi necesară majoritatea cerută de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 215/2001. Or, o astfel de situaţie nu corespunde standardelor de claritate şi precizie ale legii dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 13. Cu privire la dispoziţiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, se susţine, în esenţă, că, pe de o parte, aceste norme pot primi o interpretare extensivă, având în vedere definiţia extinsă a „patrimoniului“ prevăzută în noul Cod civil şi efectele directe sau indirecte, echivoce sau neechivoce, de natură patrimonială ce ar putea fi identificate în cazul unei hotărâri adoptate de consiliul local, precum şi protecţia pe care legiuitorul ar fi urmărit să o asigure oricărui element evaluabil în bani regăsit în patrimoniile unităţilor administrativ-teritoriale. Pe de altă parte, dispoziţiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 ar putea primi şi o interpretare restrictivă, având în vedere doar efectele directe şi neechivoce de natură patrimonială ale hotărârii adoptate de consiliul local şi caracterul excepţional al majorităţii calificate de două treimi, ce urmează a se aplica numai unei sfere restrânse de hotărâri ale consiliului local. Din această perspectivă, dispoziţiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, în ceea ce priveşte sintagma „hotărâri privind patrimoniul“, sunt neclare, imprecise şi pot conduce la concluzia că orice hotărâre luată de consiliul local, cu orice implicaţii patrimoniale, oricât de îndepărtate şi de echivoce ar fi, va trebui adoptată cu majoritatea calificată. 14. Prin urmare, în opinia autorului excepţiei, sintagma „hotărâri privind patrimoniul“ din cuprinsul art. 45 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, fără a delimita, în concret, elementele de patrimoniu (evaluabile sau neevaluabile în bani) şi operaţiunile care privesc elementele de patrimoniu (acte de dispoziţie, de administrare, de conservare) este contrară exigenţelor de claritate şi predictibilitate a legii, impuse de reglementarea constituţională cuprinsă de art. 1 alin. (5), putându-se ajunge ca excepţia să devină regulă, în vreme ce regula este inaplicabilă. În susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, cuprinse, spre exemplu, în Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012. 15. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 216D/2019, nr. 510D/2019, nr. 686D/2019 şi nr. 3.024D/2019, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În Dosarul nr. 2.567D/2019, instanţa apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât dispoziţiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 sunt echivoce cu privire la majoritatea impusă în situaţia în care se adoptă hotărâri privind patrimoniul care pot fi considerate ca privind domenii la care se referă art. 45 alin. (2) lit. a) şi b) din acelaşi act normativ pentru care este menţionată o altă majoritate. De asemenea, în Dosarul nr. 2.261D/2019, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu îşi exprimă opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 16. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2.326D/2019, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. De asemenea, în Dosarul nr. 2.583D/2019, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu îşi exprimă opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosare, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 45 alin. (2) lit. f) şi alin. (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cu modificările şi completările ulterioare. Se observă că dispoziţiile de lege criticate au fost abrogate prin art. 597 alin. (2) lit. e) din partea a IX-a din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019. Însă, având în vedere că în cauzele deduse judecăţii acestea continuă să producă efecte juridice şi în lumina Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 45 alin. (2) lit. f) şi alin. (3) din Legea nr. 215/2001, care au următorul cuprins: "(2) Se adoptă cu votul majorităţii consilierilor locali în funcţie următoarele hotărâri ale consiliului local: [...] f) hotărârile privind asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi publice, cu persoane juridice române sau străine.(3) Hotărârile privind patrimoniul se adoptă cu votul a două treimi din numărul total al consilierilor locali în funcţie." 21. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 764 din 22 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 14 ianuarie 2021, Decizia nr. 890 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 23 aprilie 2021, şi Decizia nr. 113 din 23 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 8 iunie 2021, a analizat critici de neconstituţionalitate similare celor formulate în prezenta cauză şi a decis respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 215/2001. 23. Cu acel prilej, Curtea a observat că prin criticile formulate se susţine lipsa de precizie şi previzibilitate a prevederilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, sub aspectul înţelesului sintagmei „hotărâri privind patrimoniul“, critici care însă nu tind spre evidenţierea unei reale contradicţii între textul de lege supus controlului de constituţionalitate şi dispoziţiile din Legea fundamentală invocate, ci vizează exclusiv aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea normei juridice. Astfel, în realitate, ceea ce a determinat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate este problema încadrării sau neîncadrării unei hotărâri a Consiliului General al Municipiului Bucureşti în categoria unor „hotărâri privind patrimoniul“, în sensul dispoziţiilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 215/2001. Or, asemenea aspecte ţin de modalitatea de interpretare şi aplicare a legii la situaţia individualizată a fiecărei speţe, iar clarificarea împrejurărilor cauzei şi determinarea prevederilor de lege incidente revin competenţei exclusive a instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, nefiind de resortul contenciosului constituţional. 24. De altfel, Curtea a reţinut că prin Decizia nr. 63 din 16 decembrie 2019 referitoare la pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept privind sfera sintagmei „hotărâri privind patrimoniul“ din cuprinsul art. 45 alin. (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 27 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că „textul de lege pe care instanţa de trimitere îl găseşte dificil de interpretat [art. 45 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 215/2001] este în vigoare de mai bine de 18 ani şi a fost aplicat atât de autorităţile publice locale, cât şi de instanţele de judecată, fără să necesite dificultăţi de interpretare sau să genereze practică judiciară neunitară“ (a se vedea paragraful 73 din decizia precitată). 25. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 215/2001, formulată în dosarele nr. 216D/2019 şi nr. 2.261D/2019, potrivit căreia textele legale comportă o interpretare mult prea imprecisă, întrucât orice hotărâre a autorităţilor locale, inclusă în sfera de reglementare a alin. (2) al art. 45 din Legea nr. 215/2001, are implicaţii de natură patrimonială şi ar fi necesară majoritatea cerută de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, Curtea observă că aceste susţineri, aşa cum s-a arătat la paragraful 23, ţin de modalitatea de interpretare şi aplicare a legii la situaţia individualizată a fiecărei speţe, iar clarificarea împrejurărilor cauzei şi determinarea prevederilor de lege incidente revin competenţei exclusive a instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiului, nefiind de resortul contenciosului constituţional. 26. Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că interpretarea şi aplicarea legii vizează identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunţat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, aplicarea şi interpretarea legii nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie [a se vedea Decizia nr. 34 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 25 iunie 2020, paragraful 27, şi Decizia nr. 218 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 24 iulie 2019, paragraful 25]. 27. Având în vedere că în prezenta cauză critica formulată vizează modul de interpretare şi aplicare a legii, soluţionarea acesteia excedează competenţei instanţei de contencios constituţional. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu cu privire la modul de interpretare şi aplicare a legii în concret la o cauză. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă prin prisma art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (2) lit. f) şi alin. (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Consiliul General al Municipiului Bucureşti în dosarele nr. 5.960/3/2018, nr. 40.603/3/2018, nr. 38.302/3/2018, nr. 5.963/3/2018, nr. 44.599/3/2018 şi nr. 40.601/3/2018 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi în dosarele nr. 37.478/3/2018/a1 şi nr. 39.305/3/2018 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 aprilie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
