Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Nicolae Stancu în Dosarul nr. 3.126/93/2019 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.511D/2020. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Alexandru Stamo din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Se constată lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.512D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, excepţie ridicată de Adrian Simionescu în Dosarul nr. 2.567/93/2020 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 2.512D/2020 la Dosarul nr. 2.511D/2020. 6. Reprezentantul Ministerului Public şi avocatul prezent sunt de acord cu conexarea dosarelor. 7. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.512D/2020 la Dosarul nr. 2.511D/2020, care a fost primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului prezent, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând că prevederile criticate sunt contrare art. 44 alin. (3) şi (6) din Constituţie, deoarece fac imposibilă o dreaptă despăgubire, limitând-o la evaluarea realizată prin expertizele întocmite şi actualizate ale camerelor notarilor publici. Persoana expropriată este obligată să accepte un preţ impus în mod unilateral de către stat prin expertizele întocmite şi actualizate ale camerelor notarilor publici. În acelaşi sens şi pentru identitate de raţiune sunt şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 395 din 1 octombrie 2013 şi nr. 756 din 28 noiembrie 2019, paragraful 16 şi Decizia nr. 78 din 15 noiembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Depune şi note de şedinţă la dosar. 9. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că prevederile criticate au fost interpretate în mod extensiv de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 78 din 15 noiembrie 2021, în sensul că, la stabilirea valorii despăgubirii, trebuie să se ţină seama atât de expertizele actualizate întocmite de camerele notarilor publici, cât şi de prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Acest punct de vedere a fost validat prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 450 din 25 octombrie 2022 şi nr. 536 din 10 noiembrie 2022 şi, ca atare, solicită menţinerea jurisprudenţei instanţei constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 10. Prin încheierile din 18 decembrie 2020, pronunţate în dosarele nr. 3.126/93/2019 şi nr. 2.567/93/2020, Tribunalul Ilfov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local. Excepţia a fost ridicată de Nicolae Stancu şi, respectiv, de Adrian Simionescu în cauze având ca obiect acordare despăgubiri în cadrul procedurii de expropriere şi face obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 2.511D/2020 şi nr. 2.512D/2020. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile criticate sunt neconstituţionale în măsura în care lasă să se înţeleagă că la întocmirea expertizelor nu s-ar mai lua în considerare valoarea de circulaţie a terenului, ci o valoare ipotetică, mult inferioară preţului real, de piaţă, al imobilelor similare celor expropriate, stabilită în alte scopuri, ce ţin, în principal, de determinarea şi aplicarea regimului fiscal. Anterior modificării operate în anul 2018, prin care a fost adoptată norma criticată, prevederile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 trimiteau la art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Dar prevederile criticate, care impun experţilor şi instanţei judecătoreşti ca, în faza judiciară a procedurii exproprierii, să ţină seama exclusiv de expertizele întocmite de camerele notarilor publici, nu permit acordarea unei despăgubiri juste, aşa cum impun atât art. 44 alin. (3) din Constituţie, cât şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Doar o interpretare sistematică a prevederii legale criticate, respectiv prin coroborare cu art. 44 din Constituţie, art. 562 alin. (3) din Codul civil şi dispoziţiile Legii nr. 33/1994, permite despăgubirea integrală a persoanei expropriate. 12. În susţinerea acestei argumentări sunt invocate şi considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 395 din 1 octombrie 2013 şi nr. 756 din 28 noiembrie 2019, paragraful 16, potrivit cărora exproprierea cuprinde valoarea „reală“ a imobilului şi despăgubirile cuvenite proprietarului şi altor persoane îndreptăţite, iar la stabilirea despăgubirii se are în vedere preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele în aceeaşi unitate administrativ-teritorială, adică preţul de piaţă al acestora la momentul realizării efective a exproprierii. 13. Se mai arată că prevederile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 sunt contrare exigenţelor de claritate a legii, exprimate în art. 1 alin. (5) din Constituţie şi art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. 14. Tribunalul Ilfov - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile avocatului şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010, care au următorul cuprins: „Experţii, la realizarea raportului de expertiză, precum şi instanţa vor ţine seama de expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici, la momentul transferului dreptului de proprietate.“ 19. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată că dispoziţiile criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi ale art. 44 alin. (3) referitor la expropriere. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 450 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 15 februarie 2023, s-a pronunţat asupra constituţionalităţii art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 din perspectiva unor critici similare cu cele formulate şi în prezenta cauză. Astfel, Curtea, după ce a analizat în mod minuţios interpretarea dispoziţiilor art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 prin Decizia nr. 78 din 15 noiembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.185 din 15 decembrie 2021, a constatat conformitatea acestora cu prevederile art. 44 din Constituţie (Decizia Curţii Constituţionale nr. 450 din 25 octombrie 2022, paragrafele 24-35). 21. În esenţă, instanţa supremă a avut de stabilit dacă, în etapa judiciară a procedurii de expropriere, experţii şi instanţa trebuie să ţină seama exclusiv de expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici, la momentul transferului dreptului de proprietate, sau, dimpotrivă, pot să ţină seama şi de criteriile prevăzute de alin. (2) al art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 5 iulie 2011, potrivit căruia: „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.“ Instanţa supremă a conchis că prevederile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 trebuie interpretate extensiv, în sensul că, în faza judiciară a procedurii exproprierii, experţii şi instanţa trebuie să ţină seama nu doar de expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici, la momentul transferului dreptului de proprietate, adică în etapa administrativă a procedurii exproprierii, ci şi de criteriile prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. 22. În motivarea acestei soluţii, instanţa supremă a avut în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia Legea nr. 33/1994 reprezintă cadrul normativ general în materie de expropriere, în timp ce Legea nr. 255/2010 constituie reglementarea specială în materie de expropriere atunci când această măsură este dispusă în vederea realizării unor obiective specifice de interes naţional, judeţean şi local, astfel cum acestea sunt stabilite în art. 1 din lege (Decizia nr. 67 din 21 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 20 iulie 2017). Caracterul special al reglementării rezultă, aşadar, din specificul soluţiilor legislative preconizate raportate la categoria particulară de situaţii vizate. Plecând de la această statuare a jurisdicţiei constituţionale, instanţa supremă a arătat că indiferent de caracterul general sau special al normei de drept care reglementează modalitatea concretă de determinare a cuantumului despăgubirilor acordate, această normă trebuie, în mod necesar, să satisfacă exigenţa dreptei (şi prealabilei) despăgubiri în caz de expropriere, potrivit principiului despăgubirii integrale a proprietarului expropriat, consacrat de întreaga reglementare internă în domeniul exproprierii. Prin urmare, deopotrivă compatibilitatea şi complementaritatea dispoziţiilor art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 şi ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, aflate într-o corelaţie de tipul normă specială - normă generală, sunt nu doar justificate, ci, mai mult decât atât, impuse de principiul fundamental anterior evocat, întrucât efectivitatea unei atari garanţii constituţionale nu ar putea fi asigurată, în cazul stabilirii valorii despăgubirilor pentru bunuri expropriate ce fac parte din domeniul specific de reglementare al legii speciale, decât prin luarea în considerare atât a reperului legal introdus în norma specială (expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici), cât şi a criteriilor stipulate de norma generală conţinută de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, finalitatea unică urmărită fiind aceea a determinării şi acordării unei despăgubiri drepte. 23. În continuare se arată că expresia folosită de legiuitor în cazul art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 - „vor ţine seama“ - are valenţele unei dispoziţii integratoare, iar nicidecum restrictive, de excludere a criteriilor prescrise de norma generală. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a observat că reperul expertizelor întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici este utilizat, într-adevăr, în etapa administrativă a procedurii de expropriere, condusă de către expropriator, pentru evaluarea imobilului expropriat, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi ale art. 11 alin. (8) din Legea nr. 255/2010. S-a mai arătat că această evaluare a proprietăţilor imobiliare prin raportare la grila notarială este una estimativă, realizată în termeni generali, care ţin seama de criterii mai largi, vizând unitatea administrativ-teritorială în care sunt situate şi categoria de folosinţă, iar nu de caracteristicile fiecărui imobil, care constituie în mod real criteriile în funcţie de care se realizează evaluarea concretă a acestora. Însă, odată declanşată etapa judiciară a procedurii de expropriere de către expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirilor astfel stabilite, instanţa are de analizat, în limitele învestirii, dacă despăgubirile reflectă valoarea de circulaţie a bunului şi acoperă inclusiv prejudiciul produs prin expropriere. 24. Cu alte cuvinte, evaluarea prin raportare la grila notarială realizată în faza administrativă a exproprierii nu mai poate fi aplicată tale quale în faza jurisdicţională, declanşată de expropriatul nemulţumit, prin formularea contestaţiei puse la îndemâna sa de dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 255/2010. A admite contrariul şi a accepta teza preluării mecanice a acestui mod de calcul, bazat exclusiv pe un reper căruia legea nu-i conferă nici unicitate şi nici prefezabilitate, ar însemna prejudicierea sau chiar golirea de conţinut a dreptului la contestaţie în instanţă recunoscut expropriatului nemulţumit de cuantumul despăgubirii, precum şi nesocotirea sau lipsirea de orice efect a întregii proceduri legale de soluţionare a contestaţiei şi a garanţiilor care o însoţesc, dreptul de acces la justiţie devenind, în consecinţă, unul teoretic şi iluzoriu. 25. Un argument suplimentar în combaterea tezei interpretării restrictive a textului art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 este acela că, reductio ad absurdum, valoarea reală a imobilelor expropriate din cadrul unei unităţi administrativ-teritoriale ar fi uniformă, indiferent de caracteristicile proprii ale fiecărui imobil (cu titlu de exemplu, localizare, utilităţi, servituţi, căi de acces, front stradal, modalitate de exploatare propriu-zisă), ceea ce nu poate fi raţional admis. 26. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a standardelor de calitate a legii cuprinse în art. 1 alin. (5) din Constituţie şi art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, se observă că autorii excepţiei nu dezvoltă o critică propriu-zisă, rezumându-se la simpla enunţare a acestora. Or, în aceste condiţii, critica astfel formulată este inadmisibilă, deoarece, aşa cum a reţinut în mod constant în jurisprudenţa sa Curtea Constituţională, simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi“ (Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011). 27. Având în vedere că, în esenţă, criticile formulate de autorii prezentei excepţii sunt similare cu cele formulate şi în cauza soluţionată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 450 din 25 octombrie 2022, precum şi faptul că, în intervalul redus de timp scurs de la momentul soluţionării, nu pot fi identificate motive de reconsiderare atât a soluţiilor, cât şi a motivării care le susţin, Curtea le va menţine şi în prezenta cauză. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae Stancu şi, respectiv, de Adrian Simionescu în dosarele nr. 3.126/93/2019 şi nr. 2.567/93/2020 ale Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 aprilie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
