Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi ale art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Marin Şerbănescu în Dosarul nr. 5.624/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.459D/2018. 2. La apelul nominal răspunde avocatul Andrei Săvescu, având împuternicire avocaţială depusă la dosar, pentru autorul excepţiei. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosar note scrise prin care solicită, în esenţă, admiterea acesteia, la care a anexat o serie de înscrisuri. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, sens în care susţine, în primul rând, că textele criticate trebuiau cuprinse într-o lege organică, deoarece vizează statutul funcţionarilor publici. Astfel, sistemul de salarizare a funcţionarului public face parte din statutul funcţionarului public, conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale citate în notele scrise depuse la dosar. Precizează, în plus faţă de notele scrise, că art. 73 alin. (3) lit. c) referitor la reglementarea prin lege organică a statutului senatorilor şi deputaţilor menţionează expres şi „indemnizaţiile“ printre domeniile rezervate legii organice, spre deosebire de art. 73 alin. (3) lit. j) referitor la statutul funcţionarului public, dar aceasta deoarece lit. c) a art. 73 alin. (3) a fost modificată prin legea de revizuire a Constituţiei, într-un context politic în care senatorii şi deputaţii şi-au securizat drepturile salariale. În ceea ce priveşte drepturile salariale ale funcţionarilor publici, solicită Curţii Constituţionale să-şi menţină jurisprudenţa potrivit căreia modalitatea de calcul al indemnizaţiilor acestora ţine de domeniul legii organice. Cu privire la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, se susţine că acest text ultraactivează o reglementare abrogată, sens în care solicită menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 654 din 17 octombrie 2017, în sensul că această modalitate de reglementare, prin trimiterea la o normă abrogată, încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie. În final, solicită ca în decizia pronunţată Curtea Constituţională să motiveze legalitatea menţinerii în plată a cuantumului salariului avut în luna decembrie a anului anterior. Arată că în textul criticat (la fel ca în mai multe acte normative) se prevede că se menţin în plată la nivelul lunii decembrie a anului anterior cuantumurile salariilor, însă în practică se interpretează în sensul că se foloseşte modalitatea anterioară de calcul cuprinsă într-o reglementare abrogată, ceea ce este neconstituţional. Or, solicită să se precizeze în considerentele deciziei Curţii Constituţionale că numai cuantumul salariului se menţine în plată. 4. Reprezentantul Ministerului Public solicită, în esenţă, respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, în sensul că nu s-ar oferi garanţii cu privire la scăderea salariului poliţistului sub salariul minim brut garantat pe ţară, arată că această critică nu are legătură cu textul constituţional la care se raportează. Referitor la încălcarea art. 16 din Constituţie, privind pretinsa discriminare dintre angajaţii din sistemul public şi cei din sistemul privat, arată că aceştia nu se află în situaţii juridice identice. Cu privire la încălcarea art. 41 din Constituţie, arată că nu se prevede nicăieri garantarea unui anumit cuantum al salariului. Referitor la încălcarea art. 73 alin. (3) lit. j) şi a art. 115 din Constituţie, consideră că salariul nu ţine de statutul profesional, astfel încât acesta se poate reglementa şi prin lege ordinară. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 13 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 5.624/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, ale art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008 şi ale art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Marin Şerbănescu în cadrul acţiunii având ca obiect soluţionarea contestaţiei la decizia de pensionare emisă la 22 noiembrie 2017 de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în cadrul căreia se contestă baza de calcul folosită la stabilirea pensiei militare. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, autorul acesteia susţine, în esenţă, că „formula de calcul cuprinsă în art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010“ este neconstituţională, întrucât „nu oferă garanţii de protecţie împotriva scăderii salariului de funcţie al poliţistului, sub nivelul salariului brut minim garantat pe ţară“, fiind încălcate astfel dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5), ale art. 16, 41 şi 47. În mod special cu privire la încălcarea principiului nediscriminării, se susţine că s-a stabilit un tratament diferenţiat nejustificat între categoria salariaţilor plătiţi din fonduri publice şi categoria salariaţilor la angajatori privaţi. Astfel, pentru împiedicarea scăderii salariului de bază sub nivelul salariului minim brut pe economie, Codul muncii conţine reguli precise cu caracter imperativ în acest sens, în art. 164, 165 şi 264. Prin comparaţie, legislaţia privind personalul plătit din fonduri publice nu conţine o astfel de măsură de protecţie împotriva scăderii salariului de funcţie (pentru poliţişti) sub nivelul salariului minim brut garantat pe ţară. Abia prin Legea-cadru nr. 153/2017 s-a prevăzut această măsură de protecţie, în art. 7 lit. b). Or, în cauză, autorul excepţiei susţine că salariul i-a fost calculat în anul 2017, în baza art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, prin utilizarea valorii de referinţă sectorială prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008, reieşind un salariu de 573 lei, evident mai mic decât salariul minim brut garantat pe ţară de la nivelul anului 2017. Valorile de referinţă sectorială prevăzute în Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008 corespundeau anului 2008, dar nu şi anului 2017, când valoarea salariului minim brut pe ţară a crescut cu 268%. 7. Referitor la dispoziţiile art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008, autorul susţine că acestea contravin prevederilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. j) şi ale art. 115. În acest sens, arată că valoarea de referinţă sectorială de 197,33 lei, prevăzută de art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008, a fost ultraactivată printr-o serie de acte normative succesive care au amânat intrarea integrală în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 (care stabilea o valoare de referinţă sectorială de 705 lei) şi a Legii-cadru nr. 284/2010 (care stabilea o valoare de referinţă sectorială de 600 lei) şi că aceasta este o componentă a salariului poliţiştilor, salariu care ţine de statutul acestora şi, prin urmare, trebuie reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, sens în care se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Or, Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008 nu este lege organică şi, în consecinţă, aceasta contravine atât prevederilor art. 73 alin. (3) lit. j), cât şi celor ale art. 115 din Constituţie, în lumina cărora se poate reglementa într-un domeniu rezervat legii organice doar prin ordonanţe de urgenţă ale Guvernului. 8. Cu privire la dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, autorul excepţiei susţine că acestea contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) şi ale art. 47, deoarece împiedică aplicarea valorii de referinţă sectorială de 600 lei, prevăzută de Legea-cadru nr. 284/2010, şi perpetuează valoarea de referinţă sectorială de 197,33 lei, prevăzută de art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008, care a fost şi abrogată şi respinsă de Parlament. Referitor la trimiterea efectuată de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 la norme abrogate, se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 654 din 17 octombrie 2017, paragraful 42, prin care s-a statuat că „prin adoptarea unei norme care face trimitere la o dispoziţie legală care nu mai este în vigoare se încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie referitor la claritatea şi previzibilitatea actelor normative“. 9. În final, în ceea ce priveşte încălcarea art. 47 din Constituţie, se susţine că pensiile de serviciu stabilite pentru poliţişti în perioada 2010-2017 au fost calculate pe baza celor două norme ieşite din vigoare şi care au concordat cu nivelul de trai din 2009, dar nu şi cu nivelul de trai din 2017. Totodată, stabilirea în acest mod a pensiei militare face iluzoriu şi un principiu de bază al sistemului pensiilor militare de stat, şi anume principiul recunoştinţei faţă de loialitatea, sacrificiile şi privaţiunile suferite de militari. 10. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece este apanajul statului să stabilească drepturile salariale ale bugetarilor, iar dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei nu au legătură cu textele de lege criticate. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei prezent la şedinţa publică, notele scrise depuse la dosar de autorul excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 31 ianuarie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 22 decembrie 2016, cu modificările şi completările ulterioare. Anterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008 au fost abrogate prin art. 48 alin. (1) pct. 26 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, care a fost abrogată prin Legea-cadru nr. 284/2010. De asemenea, Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Însă, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituţională a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Astfel, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile criticate îşi produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul principal al cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă contestaţia la decizia de pensionare emisă la 22 noiembrie 2017 de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în cadrul căreia se contestă baza de calcul folosită la stabilirea pensiei militare. În aceste condiţii, Curtea reţine că obiect al excepţiei îl constituie prevederile art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, ale art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008 şi ale art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, având următorul cuprins: - Art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010: „Salariile de bază, soldele/salariile de funcţie şi indemnizaţiile lunare de încadrare se stabilesc prin înmulţirea coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referinţă, rotunjindu-se din leu în leu în favoarea salariatului.“; – Art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008: "(1) Începând cu data de 1 aprilie 2008, valoarea de referinţă sectorială pentru determinarea soldelor de funcţie şi grad ale personalului militar, potrivit prevederilor Legii nr. 138/1999, cu modificările şi completările ulterioare, valoarea de referinţă sectorială în raport cu care se calculează salariile funcţionarilor publici cu statut special, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi valoarea de referinţă sectorială în baza căreia se calculează salariile funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2006, cu modificările ulterioare, se stabilesc la 193,4694 lei.(2) Începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea de referinţă sectorială prevăzută la alin. (1) devine 197,3387 lei.(3) Soldele de funcţie şi de grad ale personalului militar, respectiv salariile pentru funcţia îndeplinită şi pentru gradul profesional deţinut de funcţionarii publici cu statut special, calculate potrivit alin. (1) şi (2), vor fi întregite la un leu, în favoarea personalului.“;" – Art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016: „În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2016 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.“ 15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) care consacră demnitatea persoanei ca valoare supremă a statului de drept, ale art. 1 alin. (5) privind principiul securităţii raporturilor juridice, ale art. 16 privind principiul nediscriminării, ale art. 41 privind dreptul la muncă, în componenta privind dreptul la salariul minim garantat şi la plata egală pentru muncă egală, şi ale art. 47 referitor la nivelul de trai decent şi dreptul la pensie. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia este nemulţumit, în esenţă, de faptul că la stabilirea salariilor poliţiştilor (cu consecinţe şi asupra cuantumului pensiei) se are în vedere o valoare de referinţă sectorială de 197,3 lei, valoare care nu s-a mai modificat din anul 2003. Dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici identice cu cele invocate de autorul excepţiei din prezenta cauză, Curtea pronunţând Decizia nr. 627 din 22 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2021. 17. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, Curtea a reţinut la paragraful 51 al deciziei sus-menţionate că autorii excepţiei din acea cauză arată că aceste dispoziţii de lege încalcă prevederile constituţionale ale art. 16, art. 41 alin. (2) şi art. 47, precum şi pe cele ale art. 20 coroborate cu art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în măsura în care se interpretează că ar permite stabilirea salariului de funcţie al poliţiştilor sub nivelul salariului minim de bază garantat pe economie. Or, Curtea a apreciat că aceste critici nu vizează, în realitate, veritabile probleme de constituţionalitate de competenţa Curţii Constituţionale, ci modul de aplicare a legii, art. 47 alin. (2) din Constituţie consacrând în mod expres salariul minim brut pe ţară între măsurile de protecţie socială la care au dreptul angajaţii, iar potrivit art. 1 alin. (5) din acelaşi act normativ fundamental, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. Aşa fiind, Curtea a constatat că această critică de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 18. Întrucât în prezenta cauză dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 sunt criticate din aceeaşi perspectivă, susţinerile autorului excepţiei vizând modul de aplicare a legii, iar nu veritabile critici de neconstituţionalitate, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 va fi respinsă ca inadmisibilă. 19. Analizând critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 (modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008, ce constituie obiect al excepţiei în prezenta cauză), critică ce vizează încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. j) referitoare la adoptarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici, precum şi ale art. 115 alin. (1), care se referă la abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legii organice, Curtea a reţinut, la paragrafele 41-44 ale Deciziei nr. 627 din 22 septembrie 2020, că, aşa cum în mod constant a statuat în jurisprudenţa sa, aspectele esenţiale ce vizează cele trei elemente - naşterea, executarea şi încetarea - ale raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici se referă în mod intrinsec la statutul acestora, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, paragraful 17, Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, paragraful 24, şi Decizia nr. 90 din 27 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 4 mai 2018, paragraful 16). În ceea ce priveşte reglementarea tuturor acestor aspecte în cazul poliţiştilor, Curtea a constatat că acestea constituie obiectul reglementării Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 a avut ca obiect de reglementare însă, aşa cum reiese din însuşi titlul său, salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor. Or, Curtea, analizând constituţionalitatea dispoziţiilor art. 6, 7, 9 şi ale art. 45 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005 în raport cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, a statuat că „sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăseşte printre domeniile strict şi limitativ, care, conform art. 73 alin. (3) din Constituţie, fac obiectul de reglementare al legii organice (Decizia nr. 645 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.160 din 21 decembrie 2005). Aprobarea, prin lege ordinară, a unei ordonanţe de urgenţă ce priveşte materii ce excedează domeniului rezervat legii organice este în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 73 alin. (3) şi ale art. 76 alin. (2).“ Raportându-se la reglementările analizate în speţa respectivă, Curtea a mai reţinut că „Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici nu conţine reglementări privind sistemul de salarizare a acestora în funcţie de clasele, gradele şi categoria în care se încadrează, aceste aspecte găsindu-şi reglementarea în alte acte normative. Prin urmare, dispoziţiile art. 45 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 nu abrogă prevederi cuprinse într-o lege organică, respectiv Legea nr. 188/1999, ci se referă la acte normative care, datorită domeniului de reglementare - drepturi de natură salarială -, se încadrează în categoria legilor ordinare.“ 20. Având în vedere toate acestea, Curtea a apreciat, prin recenta Decizie nr. 627 din 22 septembrie 2020, că cele reţinute prin Decizia nr. 645 din 29 noiembrie 2005, precitată, sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate formulate în raport cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 în ansamblul său, impunându-se respingerea acestora ca neîntemeiate. 21. Prin urmare, ţinând cont că şi în prezenta cauză sunt aduse aceleaşi critici de neconstituţionalitate, dar care privesc Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008 ce modifică Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, pentru identitate de raţiune, Curtea constată că aceste critici sunt neîntemeiate. 22. Referitor la prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, Curtea reţine că autorul excepţiei consideră că acestea sunt neconstituţionale deoarece fac trimitere la norme abrogate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 654 din 17 octombrie 2017, paragraful 42, prin care s-a statuat că „prin adoptarea unei norme care face trimitere la o dispoziţie legală care nu mai este în vigoare se încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie referitor la claritatea şi previzibilitatea actelor normative“. 23. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, Curtea constată că acestea clarifică pentru perioada ianuarie-februarie 2017, respectiv de la intrarea lor în vigoare, situaţia drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, prevăzând că salariile funcţiei de bază se menţin la acelaşi nivel cu cel din luna decembrie 2016. Astfel, textul de lege criticat nu face trimitere la acte normative abrogate şi nu are semnificaţia repunerii în vigoare a acestor acte. Aşadar, modalitatea de normare prevăzută de textul de lege criticat este diferită de cea analizată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 654 din 17 octombrie 2017, paragraful 42, prin care s-au analizat dispoziţii de lege care făceau trimitere la norme anterior abrogate şi prin care s-a statuat că „prin adoptarea unei norme care face trimitere la o dispoziţie legală care nu mai este în vigoare se încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie“. Prin urmare, considerentele acestei decizii nu pot fi aplicate în prezenta cauză. În concluzie, prin dispoziţiile de lege criticate, legiuitorul normează un conţinut clar şi predictibil, care întruneşte exigenţele de claritate, previzibilitate şi accesibilitate care intră în conţinutul principiului legalităţii consacrat de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie (a se vedea, în acelaşi sens, Decizia nr. 627 din 22 septembrie 2020, precitată, paragraful 50). Astfel, textul de lege criticat prevede foarte clar că se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2016 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice şi că nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010. 24. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, prin raportare la dispoziţiile art. 47 din Constituţie privind nivelul de trai, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată. Astfel, în jurisprudenţa sa, şi anume prin Decizia nr. 891 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 4 ianuarie 2013, şi Decizia nr. 199 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 11 mai 2012, Curtea a statuat că „nivelul de trai decent este un concept relativ, ceea ce înseamnă că, în stabilirea sau definirea acestuia, legiuitorul are un rol preponderent în funcţie de capacitatea economică şi financiară a ţării; or, salariile plătite din fonduri publice respectă un atare nivel, ele neputând coborî sub salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, respectiv 670 lei pentru anul 2011 (a se vedea în acest sens Hotărârea Guvernului nr. 1.193/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 9 decembrie 2010), fiind deci, de principiu, superioare din punctul de vedere al cuantumului acestui nivel apreciat ca minim al decenţei“. Având în vedere că salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată se stabileşte anual prin hotărâre a Guvernului şi că nivelul salariului de bază pentru personalul bugetar nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, susţinerea privind încălcarea obligaţiei statului de a asigura cetăţenilor un nivel de trai decent este neîntemeiată. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Marin Şerbănescu în Dosarul nr. 5.624/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi ale art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 martie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
