Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 lit. a) tezele I-III şi ale art. 23 teza a doua din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, excepţie ridicată de Societatea Petdor Com - S.R.L. din Rădăuţi în Dosarul nr. 21/39/2018/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.445D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 323 din 19 mai 2022. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 8 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 21/39/2018/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 lit. a) tezele I-III şi ale art. 23 teza a doua din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război. Excepţia a fost ridicată de Societatea Petdor Com - S.R.L. din Rădăuţi într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unui act administrativ fiscal. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile criticate sunt contrare principiului clarităţii şi previzibilităţii legii. Astfel, deşi prevederile criticate din conţinutul art. 16 al Legii nr. 44/1994 nu disting între transportul local, judeţean sau intrajudeţean, conform art. 23 din aceeaşi lege Ministerul Finanţelor achită aceste costuri direct către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii. Din interpretarea coroborată a prevederilor criticate rezultă că din cauza faptului că se decontează doar cheltuielile de călătorie efectuate intrajudeţean, beneficiarii Legii nr. 44/1994 ar putea călători gratuit cu mijloacele de transport auto doar în regim judeţean. Ca atare, este încălcat principiul securităţii juridice, întrucât există o contradicţie între dispoziţii ale aceluiaşi act normativ. În aceste condiţii, apreciază autoarea excepţiei, în temeiul art. 53 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ar trebui să se ţină seama cu prioritate de prevederile art. 16 din Legea nr. 44/1994, având în vedere că acestea fac parte din reglementarea de fond cuprinsă în acest act normativ, în vreme ce art. 23 din Legea nr. 44/1994 are natura unei norme procedurale, prin care se dispune cu privire la aplicarea actului normativ. 6. Cu referire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, autoarea excepţiei menţionează, în prealabil, că are calitatea de a invoca acest standard constituţional, având în vedere că beneficiarii Legii nr. 44/1994 îşi exercită dreptul la liberă circulaţie reglementat de art. 25 din Constituţie prin intermediul operatorilor de transport. Mai arată că, în măsura în care beneficiarii Legii nr. 44/1994 ar dori să călătorească pe trasee interjudeţene, aceştia s-ar vedea obligaţi să efectueze călătoria pe calea ferată, decontarea călătoriei pe mijloacele de transport auto fiind limitată, indirect, la traseele judeţene. Limitarea călătoriilor pentru această categorie de veterani doar la nivelul judeţului, în ipoteza în care aceştia optează să efectueze călătoria cu mijloace de transport auto, creează un tratament diferit faţă de celelalte categorii de veterani de război, beneficiari ai Legii nr. 44/1994. 7. Mai departe, se arată că beneficiarii Legii nr. 44/1994 se găsesc într-o situaţie similară cu beneficiarii Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, în sensul că statul a înţeles să acorde facilităţile la transport în favoarea persoanelor expres prevăzute de cele două acte normative, situaţii care nu se deosebesc în mod obiectiv şi rezonabil. Ca atare, nu se justifică un tratament juridic diferit. 8. Autoarea arată că, spre deosebire de operatorii de transport feroviar care sunt îndreptăţiţi să presteze servicii de transport pe întreg teritoriul ţării în favoarea tuturor beneficiarilor Legii nr. 44/1994, atât în cadrul aceluiaşi judeţ, cât şi între localităţi din judeţe diferite, operatorii de transport rutier au dreptul de a oferi servicii doar beneficiarilor care domiciliază în mediul rural şi doar servicii de transport judeţean (între localităţi situate în acelaşi judeţ), deoarece doar în acest caz costul serviciului de transport le va fi decontat de la bugetul de stat. Din cauza acestei reglementări, transportatorii feroviari beneficiază de un avantaj neconcurenţial faţă de transportatorii rutieri, interzis de art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie. În plus, transportatorii feroviari sunt, în fapt, beneficiarii unui veritabil ajutor de stat, incompatibil cu piaţa internă, aşa cum este definit de art. 107 alin. (2) lit. a) raportat la art. 107 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, potrivit interpretării date acestora de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. Autoarea excepţiei oferă, în continuare, temeiuri care să susţină concluzia că reglementarea criticată îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de reglementarea Uniunii Europene referitoare la natura ajutorului de stat. 9. Mai departe, autoarea susţine că, deşi verificarea compatibilităţii unei norme de drept intern în raport cu normele de drept european nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, norma europeană poate constitui o normă interpusă celei de referinţă, în măsura în care are relevanţă constituţională şi este suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 668 din 18 mai 2011). În cauza de faţă, norma de drept europeană invocată respectă aceste exigenţe pentru a putea fi considerată normă de drept interpusă în controlul de constituţionalitate a prevederilor criticate prin prezenta excepţie. 10. Se mai arată că prevederile criticate au fost adoptate într-un moment în care în România nu exista economie de piaţă, serviciile de transport, deopotrivă feroviar şi rutier, fiind furnizate de către întreprinderi ale statului. Într-un astfel de context, acordarea de drepturi exclusive anumitor întreprinderi nu era criticabilă, aşa cum este criticabilă o astfel de măsură în prezent, când în România este economie de piaţă. 11. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Motivele invocate de intimata reclamantă cu privire la dreptul operatorilor de transport rutier de a presta serviciile lor veteranilor şi văduvelor de război vizează de fapt aspecte de interpretare şi aplicare în concret a Legii nr. 44/1994, împrejurări ce urmează a fi verificate de instanţa de contencios administrativ prin raportare la ansamblul prevederilor legale care au incidenţă în materie. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în realitate, dispoziţiile art. 16 lit. a) tezele I-III şi ale art. 23, cu referire la noţiunea (căile fluviale şi auto) judeţene, din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 28 octombrie 2002, care au următorul conţinut: - Art. 16 lit. a): „Veteranii de război şi văduvele de război beneficiază şi de următoarele drepturi: a) câte 12 călătorii gratuite, dus-întors, sau 24 de călătorii simple, în cursul unui an calendaristic, la clasa I pe calea ferată, la tren de orice rang, pentru marii mutilaţi, pentru invalizii de război, precum şi pentru veteranii de război decoraţi cu ordine şi medalii de război. Veteranii de război decoraţi cu Medalia «Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941-1945», cei nedecoraţi, precum şi văduvele de război au dreptul, în cursul unui an calendaristic, la 6 călătorii interne gratuite, dus-întors, sau la 12 călătorii simple pe calea ferată, la tren de orice rang. Generalii, ofiţerii şi ceilalţi veterani de război decoraţi cu Medalia «Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941-1945» călătoresc la clasa I, iar cei nedecoraţi şi văduvele de război, la clasa a II-a. Veteranii de război şi văduvele de război care locuiesc în mediul rural au dreptul, în cursul unui an calendaristic, la 12 călătorii interne, dus-întors, gratuite, pe mijloacele de transport auto, pe calea ferată sau pe căile fluviale, la alegere. În cadrul numărului de călătorii stabilit pentru titulari, aceştia le pot folosi şi pentru însoţitori. Legitimaţiile de transport tip card pot fi utilizate şi de către soţul/soţia sau alte persoane mandatate de titulari să le reprezinte interesele, pe bază de procură autentificată, nefiind necesară prezenţa titularului la efectuarea călătoriei. Însoţitorii marilor mutilaţi şi ai invalizilor de gradul I beneficiază de aceleaşi drepturi de transport gratuit şi la aceeaşi clasă ca şi titularii drepturilor ai căror însoţitori sunt;“; – Art. 23: „Pentru acoperirea tuturor cheltuielilor determinate de aplicarea acestei legi, fondurile necesare se vor suporta de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat sau de la bugetele locale, în limita sumelor aprobate anual Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale ori locale. Călătoria pe calea ferată se efectuează pe bază de legitimaţii de transport tip card puse la dispoziţie de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, la cererea asociaţiilor veteranilor de război legal constituite. Achitarea costurilor de călătorie pe calea ferată, căile fluviale şi auto judeţene, pe baza legitimaţiilor de transport tip card, se face de către Ministerul Finanţelor Publice direct Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, iar costul biletelor pe mijloacele de călătorie în comun din municipii şi oraşe se suportă de către consiliile judeţene şi locale. Ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi operatorii economici din domeniile respective de activitate vor lua fiecare măsurile necesare ce le revin pentru aplicarea prezentei legi.“ 16. Se apreciază că prevederile criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) referitor la economie. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că a mai analizat critici identice cu cele formulate în prezenta cauză prin Decizia nr. 323 din 19 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 16 august 2022. Astfel, cu referire la pretinsa neclaritate a prevederilor criticate, Curtea a reţinut că simpla posibilitate ca dispoziţiile legale incidente în soluţionarea unei cauze judiciare să fie interpretabile nu reprezintă o încălcare a principiului securităţii juridice, ci, dimpotrivă, ţine de esenţa înfăptuirii justiţiei, în sensul acestei noţiuni care se regăseşte în art. 124 din Constituţie, faptul că judecătorii au îndatorirea de a impune, în situaţia în care sunt legitime mai multe interpretări alternative, interpretarea normelor legale care se va bucura de autoritate. 18. Cu referire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, instanţa de contencios constituţional a arătat că obiectivul principal urmărit de legiuitor prin consacrarea drepturilor prevăzute la art. 16 şi 23 din Legea nr. 44/1994 nu îl constituie conferirea unui caracter efectiv dreptului fundamental la circulaţie al beneficiarilor acestora. Măsurile de gratuitate la transport sunt doar o parte dintre drepturile şi facilităţile oferite de capitolul II (art. 10-17) al Legii nr. 44/1994 şi, în ansamblul lor, reprezintă măsuri luate în considerarea faptului că, potrivit art. 1 alin. (3) din Constituţie, România este stat social. În plus, Curtea Constituţională a reţinut că art. 16 alin. (1) din Constituţie nu poate fi interpretat în sensul că impune ca diferitele categorii de persoane la care ordinea juridică se referă să fie reglementate în mod identic sub toate aspectele care pot fi apreciate ca fiind comune respectivelor categorii. Tratamentul discriminatoriu sau, dimpotrivă, nediscriminatoriu trebuie apreciat şi în funcţie de cât de semnificative sunt deosebirile de conţinut al reglementării. În cauză, a arătat Curtea, deşi legiuitorul nu îi tratează în mod identic pe beneficiarii Legii nr. 44/1994 care locuiesc în mediul rural şi pe cei care nu locuiesc în mediul rural, o astfel de constatare nu conduce, în mod automat, la concluzia că acest tratament este discriminatoriu. Mai mult decât atât, art. 16 alin. (1) din Constituţie nu poate fi interpretat şi aplicat de o manieră într-atât de strictă încât să îl pună pe legiuitor în dificultatea de a acţiona în vederea implementării numeroaselor şi variatelor politici sociale pe care este îndreptăţit să le adopte. 19. Mai departe, Curtea a statuat că, pe de o parte, este rezonabilă presupunerea că, în considerarea unor valori consacrate ca fiind supreme de art. 1 alin. (3) din Constituţia României, precum demnitatea omului şi dreptatea, şi pe care acelaşi text constituţional le garantează, statul român a adoptat atât Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1208 din 10 decembrie 2020, cât şi Legea nr. 44/1994. Pe de altă parte, legiuitorul are prerogativa de a aprecia că deosebirile dintre destinatarii celor două acte normative sunt suficient de relevante pentru a justifica un tratament juridic care să nu fie identic, ci, după caz, să prevadă unele deosebiri de conţinut, cu atât mai mult cu cât acestea nu sunt majore. 20. De asemenea, Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate nu aduc atingere nici concurenţei, care, potrivit art. 135 alin. (1) din Constituţie, reprezintă, alături de libera iniţiativă, baza economiei de piaţă în România. În plus, prin adoptarea acestor reglementări, statului nu i se poate imputa că şi-a încălcat obligaţia de a asigura protecţia concurenţei loiale, impusă de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât ele au fost adoptate de către stat în implementarea unei politici cu un pronunţat caracter social şi nu reprezintă o intervenţie de natură economică şi care, astfel, ar putea să pericliteze valorile ocrotite de art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie. 21. Cu referire la critica prin care s-a invocat relaţia dintre dreptul Uniunii Europene şi dreptul intern, Curtea a reiterat jurisprudenţa sa prin care a stabilit că nu este de competenţa sa să analizeze conformitatea unei dispoziţii de drept naţional cu textul Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene prin prisma art. 148 din Constituţie. O atare competenţă, şi anume aceea de a stabili dacă există o contrarietate între legea naţională şi Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, aparţine instanţei de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă şi legală, din oficiu sau la cererea părţii, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. În situaţia în care Curtea Constituţională s-ar considera competentă să se pronunţe asupra conformităţii legislaţiei naţionale cu cea europeană s-ar ajunge la un posibil conflict de jurisdicţii între cele două instanţe, ceea ce, la acest nivel, este inadmisibil. De asemenea, Curtea Constituţională a mai arătat că toate aceste aspecte converg spre a demonstra faptul că sarcina aplicării cu prioritate a reglementărilor comunitare obligatorii în raport cu prevederile legislaţiei naţionale revine instanţei de judecată. Este o chestiune de aplicare a legii, şi nu de constituţionalitate. Curtea a constatat că în raporturile dintre legislaţia Uniunii Europene şi cea naţională (cu excepţia Constituţiei) se poate vorbi numai despre prioritate de aplicare a celei dintâi faţă de cealaltă, chestiune a cărei constatare şi aplicare intră în competenţa instanţelor judecătoreşti. Mai mult, Curtea a reţinut că, în cazul în care s-ar accepta punctul de vedere contrar, în sensul că instanţa constituţională se poate pronunţa asupra constituţionalităţii unui text de lege prin raportare la prevederile unui act european, s-ar încălca în mod evident competenţele Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, din moment ce interpretarea tratatelor de bază este de competenţa acesteia din urmă (art. 267 din Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene). În consecinţă, Curtea Constituţională a stabilit că o atare excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 22. Potrivit Deciziei nr. 498 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 28 iunie 2012, Curtea a arătat că economia de piaţă este un concept viu, evolutiv, astfel încât instanţa constituţională nu îl poate interpreta ca pe unul cu conţinut fix, imuabil, ci având în vedere situaţia socioeconomică a statului. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Petdor Com - S.R.L. din Rădăuţi în Dosarul nr. 21/39/2018/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 16 lit. a) tezele I-III şi ale art. 23, cu referire la noţiunea (căile fluviale şi auto) judeţene, din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 aprilie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
