Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela │- judecător │
│Ciochină │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător │
│Licu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, excepţie ridicată de Cătălin Irinel Bălăucă în Dosarul nr. 25.798/3/2022* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.269D/2023. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 27 martie 2024 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru deliberare, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 9 aprilie 2024, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 16 iunie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 25.798/3/2022*, îndreptată prin Încheierea din Camera de Consiliu din 12 septembrie 2023, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Cătălin Irinel Bălăucă şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.269D/2023. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că dispoziţiile art. 382 lit. h) şi art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 19 din 27 septembrie 2021, sunt neconstituţionale prin raportare la art. 1 alin. (3)-(5), art. 61, art. 73 alin. (3) lit. o), art. 75-77, art. 115, art. 124, art. 126 şi art. 141-142 din Constituţie. Arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 reglementează în domeniul instituţiilor fundamentale ale statului, modificând şi abrogând mai multe legi organice, însă nu a fost aprobată prin lege de către Parlament, fapt ce contravine prevederilor art. 61 şi art. 75-77 din Constituţie. Mai mult, ordonanţa de urgenţă a fost adoptată fără ca Guvernul să solicite avizul Consiliului Economic şi Social, ceea ce contravine prevederilor art. 141 din Constituţie. Cu privire la Decizia nr. 19 din 27 septembrie 2021, autorul excepţiei susţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a ţinut seama de conţinutul prevederilor art. 366 şi art. 370 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, care recunoaşte calitatea de funcţionar public al militarului, şi nici de cel al art. 382 lit. h) din acelaşi act normativ care nu înlătură competenţa funcţională a secţiei de contencios în condiţiile legii speciale a cadrelor militare - Legea nr. 80/1995, actul jurisdicţional al instanţei supreme reprezentând o încălcare a prevederilor art. 1, art. 124 şi art. 126 din Constituţie, întrucât instanţa nu a respectat însăşi legea pe care o interpreta. 5. Contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale nu formulează opinie cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, motivând că exprimarea unui punct de vedere cu privire la acest incident procedural ar echivala cu o antepronunţare în cauză. 6. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 8. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 9. Curtea constată că, deşi în actul de sesizare sunt reţinute ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, în realitate, din analiza obiectului cauzei deduse instanţei de fond, precum şi a notelor scrise în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, rezultă că obiect al acesteia îl constituie dispoziţiile art. 382 lit. h) şi art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, în interpretarea dată prin Decizia nr. 19 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii. Dispoziţiile legale au următorul conţinut: - Art. 382 lit. h): "Prevederile prezentului titlu, cu excepţiile prevăzute de prezentul cod, nu se aplică următoarelor categorii de personal bugetar: [...] h) personalul militar;" – Art. 536: „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe“. 10. Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 19 din 27 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.080 din 11 noiembrie 2021, a statuat că, „în interpretarea art. 382 lit. h) şi a art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, a art. 1 lit. p) teza I din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a art. 23 alin. (1) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, cu modificările şi completările ulterioare, competenţa materială procesuală de soluţionare în primă instanţă a cauzelor având ca obiect obligarea instituţiilor publice din cadrul Jandarmeriei Române la plata unor drepturi salariale către personalul militar al acestora aparţine secţiilor/completurilor specializate în materia conflictelor de muncă din cadrul tribunalelor“. 11. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale prin raportare la art. 1 alin. (3)-(5), art. 61, art. 73 alin. (3) lit. o), art. 75-77, art. 115, art. 124, art. 126, art. 141 şi art. 142 din Constituţie. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă în raport cu art. 1 alin. (3)-(5), art. 61, art. 73 alin. (3) lit. o), art. 75-77, art. 115 din Constituţie, referitor la competenţa Guvernului de a adopta acte cu caracter normativ cu putere de lege, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că ordonanţa de urgenţă adoptată de Guvern în temeiul art. 115 alin. (4)-(6) din Constituţie nu este o ordonanţă simplă, care să fie adoptată de Guvern în temeiul unei legi de abilitare, potrivit art. 108 alin. (3) şi art. 115 alin. (1)-(3) din Constituţie. Totodată, Curtea a reţinut că, spre deosebire de ordonanţa simplă, ordonanţa de urgenţă a Guvernului poate reglementa şi în domenii care aparţin legii organice (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 844 din 14 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 16 martie 2022, paragrafele 56-58). Prin urmare, toate criticile autorului excepţiei privind reglementarea unor modificări şi completări aduse unor legi organice printr-o ordonanţă de urgenţă a Guvernului sunt neîntemeiate. 13. Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportată art. 124, art. 126 şi art. 142 din Constituţie, care vizează competenţa de soluţionare a cauzelor cu militari de către secţiile de conflicte de muncă şi asigurări sociale, iar nu de către secţiile de contencios administrativ, Curtea observă că, în mod corect, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 19 din 27 septembrie 2021, paragraful 51, a statuat că „interpretarea coroborată a prevederilor art. 382 lit. h) şi art. 536 din Codul administrativ conduce la excluderea din competenţa instanţelor de contencios administrativ a litigiilor având ca obiect drepturile băneşti solicitate de personalul militar din cadrul Jandarmeriei Române“. Analizând cadrul normativ în vigoare, instanţa supremă a constatat că, întrucât „nici Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nici Legea nr. 80/1995 nu cuprind prevederi speciale referitoare la competenţa instanţelor de a soluţiona litigii privind raportul de serviciu al personalului militar al Jandarmeriei Române, astfel cum este definit prin art. 23 din Legea nr. 550/2004, devin aplicabile dispoziţiile dreptului comun, respectiv cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora prezentul cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii, precum şi cele ale art. 1 lit. p) teza I din Legea nr. 62/2011, conform cărora conflict individual de muncă este conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din contractele individuale şi colective de muncă ori din acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, precum şi din legi sau din alte acte normative“. 14. Exercitând atribuţia legală şi constituţională privind asigurarea interpretării şi aplicării unitare a legii de către instanţele judecătoreşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a interpretat normele legale în acord cu voinţa legiuitorului, fără a se substitui legiuitorului, întrucât sensul stabilit nu modifică şi nu le completează, ci este rezultatul procesului de interpretare a dispoziţiilor art. 382 lit. h) şi art. 536 din Codul administrativ, ca urmare a utilizării metodelor de interpretare a normelor juridice. Aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, în activitatea de interpretare a legii, instanţa supremă a realizat „un echilibru între spiritul şi litera legii, între exigenţele de redactare şi scopul urmărit de legiuitor“. Curtea constată că instanţa a acţionat intra vires, în interiorul marjei sale de competenţă, fără a legifera, substituindu-se autorităţii competente în acest domeniu (a se vedea în acest sens Decizia nr. 787 din 23 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 8 martie 2022, paragraful 25). 15. Cu referire la critica de neconstituţionalitate extrinsecă raportată la art. 141 din Constituţie, Curtea apreciază ca fiind relevante considerentele Deciziei nr. 723 din 12 decembrie 2023, încă nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. Cu acel prilej, analizând invocarea art. 79 alin. (1) din Constituţie [care reglementează rolul Consiliului Legislativ], ca normă de referinţă în cadrul controlului concret de constituţionalitate, Curtea a stabilit că aceasta este admisibilă numai dacă se demonstrează existenţa unei relaţii directe între afectarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale şi nesolicitarea avizului consultativ al Consiliului Legislativ; numai în corelare cu dreptul sau libertatea fundamentală afectată, Curtea poate analiza constituţionalitatea actului normativ în raport cu art. 79 alin. (1) din Constituţie. Astfel, în evaluarea constituţionalităţii actului, mai întâi trebuie analizate criticile raportate la încălcarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale invocate şi, ulterior, concluzia astfel desprinsă să fie corelată cu exigenţele art. 79 alin. (1) din Constituţie. Aşadar, dacă nu există o încălcare a unui drept sau a unei libertăţi fundamentale, atunci art. 79 alin. (1) din Constituţie nu poate fi invocat şi analizat pentru că ar deveni standard de referinţă de sine stătător. În schimb, dacă ar exista o încălcare a unui drept sau a unei libertăţi fundamentale, atunci Curtea ar trebui să evalueze dacă afectarea s-a produs ca urmare a nesocotirii art. 79 alin. (1) şi numai în situaţia unui răspuns afirmativ se vor constata incidenţa acestui din urmă text şi, evident, încălcarea sa. Aşadar, în cadrul controlului concret de constituţionalitate, respectarea art. 79 alin. (1) din Constituţie reprezintă un standard de constituţionalitate care nu poate fi invocat de sine stătător, ci corelat cu o altă reglementare constituţională. 16. Urmând acelaşi raţionament logic, întrucât în cauză nu s-a constatat încălcarea vreunui drept sau vreunei libertăţi fundamentale, Curtea reţine că art. 141 din Constituţie, care reglementează rolul Consiliului Economic şi Social, nu este incident în cauză. 17. Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cătălin Irinel Bălăucă în Dosarul nr. 25.798/3/2022* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 382 lit. h) şi art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, în interpretarea dată prin Decizia nr. 19 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din 9 aprilie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
