Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Toma Netotu în Dosarul nr. 3.499/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.063D/2017. 2. La apelul nominal se prezintă, personal, autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.480D/2017, nr. 2.611D/2017 şi nr. 2.667D/2017, care au un obiect similar al excepţiei de neconstituţionalitate, şi anume prevederile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi cele ale art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia a fost ridicată de Mihai Lazăr în Dosarul nr. 28.428/301/2016 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 29.298/301/2016 al Judecătoriei Slobozia, precum şi de către Vasile Braun în Dosarul nr. 14.494/301/2017 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.063D/2017, nr. 2.480D/2017, nr. 2.611D/2017 şi nr. 2.667D/2017, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. 6. Reprezentantul Ministerului Public şi partea prezentă sunt de acord cu conexarea dosarelor. 7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.480D/2017, nr. 2.611D/2017 şi nr. 2.667D/2017 la Dosarul nr. 1.063D/2017, care este primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate prezent în Dosarul nr. 1.063D/2017, Toma Netotu, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată în notele scrise depuse la dosar. 9. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 84 din 28 februarie 2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 10. Prin Încheierea din 8 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.499/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.063D/2017. 11. Prin Încheierea din 8 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 28.428/301/2016 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi a celor ale art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.480D/2017. 12. Prin Încheierea din 11 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 29.298/301/2016 al Judecătoriei Slobozia, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi a celor ale art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.611D/2017. 13. Prin Încheierea din 16 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 14.494/301/2017 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi a celor ale art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.667D/2017. 14. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Toma Netotu, Mihai Lazăr şi Vasile Braun, în cauze având ca obiect plângeri contravenţionale. 15. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că, prin stabilirea competenţei de soluţionare a plângerilor în materie contravenţională în favoarea instanţei în circumscripţia căreia a fost constatată săvârşirea contravenţiei, petentul este obligat ope legis să învestească o instanţă de judecată al cărei sediu poate fi situat oriunde, la o distanţă considerabilă sau prohibitivă faţă de propriul său domiciliu. Se susţine, astfel, că prevederile criticate contravin principiului liberului acces la justiţie, întrucât exercitarea dreptului la un proces echitabil, care include inclusiv dreptul de a fi prezent la fiecare şedinţă de judecată, precum şi obligarea petentului de a se deplasa către sediul unei instanţe îndepărtate, ridică probleme de ordin material şi temporar, incompatibile cu principiul liberului acces la justiţie. 16. De asemenea, autorii apreciază că se instituie o situaţie discriminatorie nejustificată între persoanele sancţionate contravenţional în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002, care prevede la art. 10^1 că, prin derogare de la Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, în cazul contravenienţilor cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se introduce la judecătoria pe a cărei rază teritorială contravenientul domiciliază sau îşi are sediul, şi persoanele sancţionate contravenţional în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, care instituie regula formulării plângerii contravenţionale la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta, deşi ambele acte normative includ sfera contravenţiilor rutiere. În acest context, nemulţumirea autorilor rezidă din modalitatea de stabilire a competenţei teritoriale de soluţionare a plângerii contravenţionale, şi anume aceea a judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, aceştia apreciind că, aşa cum se poate constata din legislaţia în materie, există o competenţă alternativă a judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, şi nu una absolută, învederând că, prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, legiuitorul a introdus o competenţă alternativă în materie contravenţională. 17. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.063D/2017 şi nr. 2.667D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că raţiunea reglementării criticate derivă din faptul că instanţa de la locul săvârşirii faptei este în măsură să identifice mai multe probe în legătură cu fapta, iar stabilirea acestei competenţe nu intervine de nicio manieră asupra prezumţiei de nevinovăţie, fiind doar o normă de procedură. Instanţa de judecată consideră, totodată, că nu se creează nicio discriminare în raport cu Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002. 18. Judecătoria Brăila - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.480D/2017, apreciază că textele legale criticate nu sunt contrare art. 16 şi art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, coroborate cu art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, având în vedere că stabilirea exclusivă a competenţei de soluţionare a plângerii contravenţionale nu îngrădeşte accesul efectiv la justiţie al petentului, drept dovadă că acesta a şi depus plângerea, iar cheltuielile materiale pentru desfăşurarea procesului urmează a fi avute în vedere conform art. 451 şi următoarele din Codul de procedură civilă. 19. Judecătoria Slobozia, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.611D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, relevantă fiind, în opinia instanţei de judecată, Decizia nr. 84 din 2017, prin care instanţa de contencios constituţional a analizat o critică formulată din perspectiva unor motive similare celor din speţa de faţă. 20. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 21. Guvernul, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.063D/2017, nr. 2.667D/2017 şi nr. 2.611D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, exemplu fiind deciziile nr. 281 din 8 mai 2014, nr. 131 din 13 martie 2014 sau nr. 160 din 12 martie 2013. 22. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.480D/2017, Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În acest sens arată că excepţia invocată nu este motivată sub aspectul pretinsului raport de contrarietate dintre textele legale criticate şi normele constituţionale invocate, ceea ce contravine art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. 23. Avocatul Poporului învederează faptul că reglementarea criticată a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate şi reiterează, astfel, punctul de vedere transmis anterior şi reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 84 din 28 februarie 2017, nr. 347 din 25 martie 2010 sau nr. 528 din 9 aprilie 2009, în sensul constituţionalităţii prevederilor legale criticate. 24. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 25. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 26. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultă atât din dispozitivul încheierilor de sesizare, cât şi din criticile formulate de autorii acesteia, îl constituie prevederile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, şi cele ale art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul cuprins: " Art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: „Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.“; Art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002: „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta.“" 27. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, coroborate cu art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, precum şi celor ale art. 25 privind libera circulaţie. 28. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi cele ale art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au mai făcut, în numeroase rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi din perspectiva unor critici similare. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 131 din 13 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 12 mai 2014, Decizia nr. 281 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014, Decizia nr. 882 din 15 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 9 martie 2016, Decizia nr. 125 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din data de 13 mai 2015, sau Decizia nr. 84 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 23 mai 2017, decizii prin care Curtea a statuat că aceste prevederi sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 29. Prin deciziile precitate, Curtea a reţinut că reglementarea legală criticată nu îngrădeşte dreptul părţilor la un proces echitabil, ci instituie norme de procedură privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, şi anume instanţa competentă să soluţioneze plângerea, iar această modalitate de reglementare reprezintă opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecătoreşti. 30. Totodată, Curtea a statuat că stabilirea competenţei teritoriale unice a instanţei de judecată pentru soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei/unor contravenţii la circulaţia pe drumurile publice are în vedere aplicarea unui criteriu general şi obiectiv, şi anume cel al locului unde a fost săvârşită şi constatată contravenţia, ceea ce este pe deplin justificat şi rezonabil în considerarea specificului acestei categorii de contravenţii, şi anume mobilitatea sau starea de tranzit în care se află persoanele ce circulă pe drumurile publice şi care trebuie să respecte aceleaşi reguli de circulaţie prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. 31. Curtea a reţinut, de asemenea, că, potrivit art. 109 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prevederile acesteia se completează cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, care, la art. 47, face trimitere, la rândul său, la prevederile Codului penal ori la cele ale Codului de procedură civilă, după caz. Or, prevederile art. 183 alin. (1) şi art. 200 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevăd, pe lângă posibilitatea îndeplinirii prin poştă a actelor de procedură, şi o serie de garanţii ale drepturilor reclamantului, căruia, de pildă, i se vor comunica în scris lipsurile cererii de chemare în judecată, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Aşadar, chiar dacă reglementarea criticată instituie competenţa teritorială exclusivă a instanţei de judecată de la locul săvârşirii şi constatării faptei contravenţionale, acest lucru nu îl obligă, în sine, pe reclamant, la cheltuieli suplimentare cauzate de deplasarea în acea localitate pentru a fi prezent la fiecare termen de judecată sau pentru a depune diverse acte procedurale necesare la dosar şi nici nu poate conduce la încălcarea dreptului de soluţionare a cauzei într-un termen rezonabil. Tocmai în considerarea unor astfel de situaţii, legiuitorul a reglementat modalităţi alternative, care să garanteze exercitarea efectivă şi deplină a drepturilor materiale şi procesuale ale oricărei persoane ce doreşte să se adreseze justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime. 32. Referitor la susţinerile autorilor excepţiei cu privire la pretinsa situaţie discriminatorie instituită în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, care prevede la art. 10^1 că, prin derogare de la Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, în cazul contravenienţilor cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se introduce la judecătoria pe a cărei rază teritorială contravenientul domiciliază sau îşi are sediul şi persoanele sancţionate contravenţional în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, care instituie regula formulării plângerii contravenţionale la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta, Curtea a apreciat că această critică este neîntemeiată, având în vedere domeniul distinct de reglementare al celor două acte normative. Astfel, Curtea a observat că, în timp ce Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 reglementează circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor şi a celorlalte categorii de participanţi la trafic, drepturile, obligaţiile şi răspunderile care revin persoanelor fizice şi juridice, precum şi atribuţiile unor autorităţi ale administraţiei publice, instituţii şi organizaţii, iar autoritatea competentă în domeniul circulaţiei pe drumurile publice este Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Inspectoratul General al Poliţiei Române, Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 are ca obiect de reglementare aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. În sensul acestei ordonanţe, prin tarif de utilizare se înţelege o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, reţeaua de drumuri naţionale din România, concesionată Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., iar prin tarif de trecere se înţelege o anumită sumă care se plăteşte pentru un vehicul în funcţie de distanţa parcursă pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte, care face parte din reţeaua de drumuri naţionale din România, şi de tipul vehiculului. Aşa fiind, întrucât nu se poate reţine existenţa unei situaţii similare/comparabile în ceea ce priveşte contravenţiile săvârşite în temeiul celor două acte normative, Curtea a apreciat că nu poate fi primită critica privind încălcarea art. 16 din Constituţie. Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. 33. Curtea apreciază că nu poate fi reţinută nici susţinerea referitoare la încălcarea art. 25 din Constituţie privind dreptul la liberă circulaţie deoarece, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 210 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din data de 20 aprilie 2007, „dreptul la liberă circulaţie vizează libertatea de mişcare a cetăţeanului, textul constituţional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, şi anume: libera circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţării. Dreptul la liberă circulaţie, astfel cum este reglementat de Constituţia României, prin receptarea sa din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis de conducere auto în acest scop, prevederile constituţionale nefăcând referire şi la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulaţie. Ca urmare, fiecare cetăţean poate folosi mijloacele de transport pe care le consideră potrivite (rutiere, feroviare, aeriene, fluviale, navale, mijloace de transport în comun sau personale), cu respectarea regulilor impuse prin actele normative care reglementează utilizarea acestora. Stabilirea unor astfel de reguli în ceea ce priveşte circulaţia pe drumurile publice, inclusiv în ceea ce priveşte reţinerea permisului de conducere, respectiv suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, are ca scop, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului, şi nu este de natură să încalce, pentru motivele arătate, dreptul fundamental reglementat de art. 25 din Constituţie.“ 34. Neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, argumentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauzele de faţă. 35. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Toma Netotu în Dosarul nr. 3.499/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Mihai Lazăr în Dosarul nr. 28.428/301/2016 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 29.298/301/2016 al Judecătoriei Slobozia, precum şi de către Vasile Braun în Dosarul nr. 14.494/301/2017 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi constată că prevederile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi cele ale art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, Judecătoriei Slobozia şi Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 aprilie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
