Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), ale art. 9 şi ale art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Denisa Angelica Stănişor şi alţii în Dosarul nr. 3.532/105/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.403D/2021. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 2.073D/2021 şi nr. 41D/2023, având ca obiect excepţii de neconstituţionalitate cu obiect similar, excepţii ridicate de Mihai Popa şi alţii în Dosarul nr. 44/87/2021 al Tribunalului Teleorman -Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal - Completul specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi de Sebastian Aurel Naşcu în Dosarul nr. 3.363/2/2022 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent menţionează că, în Dosarul nr. 2.073D/2021, autorul a transmis concluzii scrise în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate. 6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 2.073D/2021 şi nr. 41D/2023 la Dosarul nr. 1.403D/2021. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.073D/2021 şi nr. 41D/2023 la Dosarul nr. 1.403D/2021, care a fost primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că jurisdicţia constituţională a statuat, deja, că hotărârile judecătoreşti privind recunoaşterea unor drepturi salariale au fost emise anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017. Legiuitorul a acţionat în domeniul propriu de competenţe fără a interfera cu activitatea de înfăptuire a justiţiei, urmărind să elimine dezechilibrele din sistemul de salarizare publică. Limitarea sporurilor este un atribut exclusiv al legiuitorului. Mai arată, cu referire la modul de adoptare a Legii-cadru nr. 153/2017, că aceasta, aşa cum reiese din examinarea fişei legislative, a fost adoptată ca lege organică, şi nu ca lege ordinară. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 8. Prin Încheierea din 9 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 3.532/105/2020, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), ale art. 9 şi ale art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Denisa Angelica Stănişor şi alţii într-o cauză având ca obiect drepturi salariale. 9. Prin Încheierea nr. 334 din 11 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 44/87/2021, Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal - Completul specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Mihai Popa şi alţii într-o cauză având ca obiect drepturi salariale. 10. Prin Sentinţa civilă nr. 2.496 din 27 decembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 3.363/2/2022, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), ale art. 9, ale art. 25 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi a Legii-cadru nr. 153/2017, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Sebastian Aurel Naşcu într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 1 alin. (3) şi ale art. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt neconstituţionale în măsura în care nu păstrează drepturi câştigate în mod definitiv prin hotărâri judecătoreşti care se bucură de autoritate de lucru judecat. Astfel, autorii invocă hotărâri judecătoreşti prin care li sa recunoscut o anumită modalitate de calcul al drepturilor salariale prin raportare la o anumită valoare a VRS. Dar după 1 ianuarie 2018 autoritatea plătitoare a plafonat salariile calculate potrivit metodei stabilite prin hotărâri judecătoreşti prin limitarea la 30% a sporurilor, în condiţiile în care valoarea acestora era de 45% din indemnizaţia de bază. 12. Este invocată în susţinere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în particular Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, cu referire la natura şi efectele hotărârii judecătoreşti. Hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut majorarea VRS, prin definiţie, vizează aplicabilitatea aceluiaşi criteriu de salarizare a unui întreg sector de activitate. În acest context se face trimitere şi la Decizia nr. 56 din 17 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. 13. Prevederile art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt discriminatorii deoarece, în situaţia în care în cadrul a două instanţe există un număr diferit de angajaţi în activitate, în concediu medical sau de odihnă ori există un număr diferit de membri ai personalului contractual sau alte categorii care nu beneficiază de sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%, prevăzute de art. 5 din secţiunea I a capitolului VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 doar pentru magistraţi şi personalul auxiliar, suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, raportat la care se face plafonarea de 30%, diferă. Prin plafonarea sporurilor, persoane care lucrează în condiţii de muncă grele/vătămătoare/periculoase şi ar trebui să beneficieze de un spor de până la 15% din salariul de bază sunt private de acest drept în cazul în care celelalte sporuri acordate de lege depăşesc pragul de 30%, întrucât acestea încasează aceleaşi drepturi salariale cu persoanele care lucrează în condiţii normale de muncă. 14. Aceeaşi situaţie se regăseşte în cazul persoanelor cu handicap care desfăşoară o activitate în condiţii normale de lucru şi care, potrivit legii, ar trebui să beneficieze de un spor de 15%, pe care însă legiuitorul, deşi îl acordă, nu îl mai garantează. 15. Legiuitorul nu a dovedit existenţa unei crize economice pentru a justifica plafonarea indemnizaţiilor şi reducerea sporurilor judecătorilor, în condiţiile în care pentru celelalte categorii profesionale legea unică de salarizare prevede majorări substanţiale. 16. Judecătorii, procurorii şi personalul auxiliar de specialitate din familia ocupaţională Justiţie şi Curtea Constituţională sunt discriminaţi faţă de judecătorii Curţii Constituţionale şi de judecătorii care desfăşoară activităţi în sistemul penitenciar. Astfel, sporul acestor din urmă categorii profesionale nu este plafonat la 30% - judecătorii Curţii Constituţionale beneficiază de un cuantum al sporurilor de 45% din indemnizaţia de încadrare, iar sporul de 20% al judecătorilor care desfăşoară activităţi în sistemul penitenciar nu se ia în calcul la stabilirea limitei de 30%. 17. Criticile extrinseci vizează împrejurarea că salarizarea magistraţilor s-a realizat printr-o lege ordinară, adică Legea-cadru nr. 153/2017, deşi ar fi trebuit să fie reglementată printr-o lege specială. În acest fel s-au încălcat prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Astfel, aceste acte trebuie să se limiteze la cadrul stabilit prin actul de bază, în speţă Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. 18. Este neconstituţională, în opinia autorilor, anularea dispoziţiilor unei legi organice printr-o lege ordinară. Ordinul nr. 420/C din 7 februarie 2022 emis de Ministerul Justiţiei, a cărui anulare a fost solicitată instanţei care a sesizat Curtea Constituţională în Dosarul nr. 41D/2023 şi care a fost emis în baza Legii-cadru nr. 153/2017, încalcă Decizia Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016, Decizia nr. 7 din 11 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, şi deciziile nr. 23 din 26 septembrie 2016 şi nr. 36 din 4 iunie 2018, pronunţate de instanţa supremă cu privire la pronunţarea unor hotărâri prealabile din materia drepturilor salariale. 19. Sunt contrare art. 1 alin. (4) din Constituţie prevederile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, deoarece se încalcă atribuţiile puterii judecătoreşti. 20. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepţiei. 21. Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal - Completul specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia este neîntemeiată. 22. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia este neîntemeiată. 23. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 24. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 25. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 26. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (3), ale art. 9, art. 25 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, precum şi a Legii-cadru nr. 153/2017, în ansamblul ei, care au următorul conţinut: - Art. 1 alin. (3): „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt şi rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în prezenta lege.“; – Art. 9: „Salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, soldele de grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare şi indemnizaţiile lunare, sporurile şi alte drepturi salariale specifice fiecărui domeniu de activitate corespunzător celor 7 familii ocupaţionale de funcţii bugetare, pentru personalul din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, precum şi pentru funcţiile de demnitate publică, sunt prevăzute în anexele nr. I-IX.“; – Art. 25 alin. (1): „Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz.“; – Art. 38 alin. (6): „În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.“ 27. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (4) privind trăsăturile statului român, ale art. 20 referitor tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 44 privind dreptul la proprietate privată, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti. 28. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat cu privire la critici similare prin Decizia nr. 85 din 2 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 710 din 2 august 2023. Astfel, Curtea a reamintit că limitarea sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor şi a altor drepturi nu echivalează cu diminuarea salariului de bază. Astfel, statul are deplina legitimitate constituţională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare. În viziunea legiuitorului, sporurile nu au întotdeauna un cuantum fix, ci variabil, fiind stabilite de lege prin raportare la o limită maximă. În acest sens, art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017 stabileşte că limita maximă a sporurilor, compensaţiilor, indemnizaţiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor şi a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în aceeaşi lege-cadru şi în anexele nr. I-VIII la aceasta. Ca atare, stabilirea cuantumului concret al sporurilor şi al venitului lunar se realizează de către fiecare ordonator de credite, în limitele stabilite de lege, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul propriu. Curtea a conchis că regula limitării sporurilor la un anumit cuantum reprezintă opţiunea legiuitorului, exprimată în limitele prevăzute de Constituţie şi destinată aplicării în mod nediferenţiat întregului personal plătit din fonduri publice, fără privilegii şi fără discriminări. 29. Cu referire la pretinsa încălcare a art. 41 din Constituţie, invocat şi în cauza de faţă, Curtea a reamintit în Decizia nr. 85 din 2 martie 2023, precitată, că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului, iar art. 41 alin. (2) din Constituţie prevede „instituirea unui salariu minim brut pe ţară“, fără să dispună cu privire la drepturi salariale suplimentare, cum sunt sporurile. 30. Distinct de criticile adresate anterior, în prezenta cauză se mai invocă o pretinsă discriminare a categoriilor de persoane din care fac parte şi autorii prezentei excepţii faţă de judecătorii Curţii Constituţionale. În aplicarea jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţională reaminteşte că interdicţia discriminării şi a privilegiilor prin art. 16 din Legea fundamentală nu trebuie înţeleasă în sensul că legiuitorul este obligat să reglementeze în mod identic situaţii, în cauza de faţă salarizarea unor diverse categorii de personal bugetar, care, sub multe aspecte obiective, sunt asemănătoare. Fără a contrazice, deci, presupoziţia tacită a autorilor excepţiei că magistraţii şi personalul asimilat acestora, pe de o parte, şi judecătorii Curţii Constituţionale, pe de altă parte, se află cel puţin parţial într-o situaţie similară, Curtea apreciază că prevederile art. 16 din Constituţie acordă în mod plenar legiuitorului prerogativa de a ţine seama în egală măsură şi de deosebirile relevante dintre aceste categorii de bugetari. Astfel, pentru a ne rezuma la un singur aspect, însăşi Constituţia acordă Curţii Constituţionale un rol distinct de cel atribuit puterii judecătoreşti. Legiuitorul constituant a considerat că funcţiile instanţei constituţionale sunt într-atât de diferite de cele ale judecătorilor, care au menirea de a înfăptui justiţia, încât i-a consacrat Curţii Constituţionale un titlu distinct - al V-lea - din Legea fundamentală. Ca atare, legiuitorului ordinar nu i se poate impune, în numele art. 16 alin. (1) din Constituţie, să nu ţină seama de astfel de deosebiri marcate chiar la nivel constituţional şi, ca atare, să reglementeze diferenţiat salarizarea celor două categorii. 31. Curtea observă că autorii excepţiei invocă încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie şi prin prisma existenţei unei diferenţe nejustificate de tratament juridic între categoria de personal din care aceştia fac parte şi personalul care îşi desfăşoară activitatea în sistemul penitenciar ce beneficiază de un „spor de până la 20% calculat la indemnizaţia de încadrare sau, după caz, la salariul de bază“, motivat de faptul că acest din urmă spor nu intră în sfera normativă a art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017. Cu privire la acest aspect, Curtea reţine că folosirea sintagmei „calculat la (...)“ exprimă, din punct de vedere semantic, o acţiune intrinsecă stabilirii indemnizaţiei de încadrare sau, după caz, a salariului de bază, astfel că sporul la care fac referire autorii excepţiei este unul care vizează însăşi determinarea cuantumului indemnizaţiei de încadrare sau, după caz, a salariului de bază, fiind un element suplimentar constitutiv al acesteia. Ca atare, acest spor are semnificaţia unei majorări a indemnizaţiei de încadrare sau, după caz, a salariului de bază, astfel că nu are nicio contingenţă normativă cu sporurile care se determină „din“ indemnizaţia de încadrare/salariul de bază. Numai acestea din urmă intră în sfera de incidenţă a dispoziţiilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017. Din cele expuse rezultă, pe de o parte, că elementele sistemului de salarizare pe care autorii excepţiei le compară nu sunt analoage, având un regim juridic distinct, iar, pe de altă parte, că cele două categorii de personal comparate beneficiază de acelaşi tratament juridic în privinţa sporurilor determinate „din“ indemnizaţia de încadrare/ salariul de bază. Prin urmare, Curtea reţine că dispoziţiile criticate nu încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie. 32. În sfârşit, cu referire la criticile aduse Ordinului nr. 420/C din 7 februarie 2022 emis de Ministerul Justiţiei, Curtea apreciază că doar instanţa de contencios administrativ are posibilitatea să verifice conformitatea actelor normative emise de organe ale puterii executive cu legea. Mai mult decât atât, întrucât nici Constituţia şi nici Legea nr. 47/1992 nu enumeră printre atribuţiile Curţii Constituţionale şi pe aceea de a verifica constituţionalitatea unor acte normative emise de organe ale puterii executive, cum este şi Ministerul Justiţiei, criticile îndreptate asupra Ordinului nr. 420/C/2022 emis de Ministerul Justiţiei sunt inadmisibile. 33. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudenţa mai sus invocată, atât soluţia, cât şi considerentele Deciziei nr. 85 din 2 martie 2023 îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, astfel încât Curtea va respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. 34. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Denisa Angelica Stănişor şi alţii în Dosarul nr. 3.532/105/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Mihai Popa şi alţii în Dosarul nr. 44/87/2021 al Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal - Completul specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi de Sebastian Aurel Naşcu în Dosarul nr. 3.363/2/2022 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (3), ale art. 9, art. 25 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi Legea-cadru nr. 153/2017, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal - Completul specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 aprilie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
