Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Lucian Boceanu în Dosarul nr. 6.821/109/2020 al Tribunalului Argeş - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.202D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că dispoziţiile criticate trebuie coroborate cu cele ale art. 72 şi 73 din Codul penal şi că deducerea perioadei în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronunţate de instanţe. Textul criticat reglementează deducerea perioadelor de reţinere şi arestare preventivă dispuse în faza de urmărire penală, legiuitorul stabilind că această deducere se va realiza tot din pedeapsa pronunţată de instanţele române. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea nr. 76 din 20 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 6.821/109/2020, Tribunalul Argeş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Lucian Boceanu cu ocazia soluţionării unei cereri de revocare a măsurii arestului preventiv dispuse în cadrul urmăririi penale. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că dispoziţiile criticate creează o situaţie discriminatorie pentru persoanele arestate preventiv în cursul urmăririi penale şi care execută măsura preventivă ca urmare a aplicării legii privind cooperarea internaţională, cărora nu li se recunoaşte dreptul de deducere a acestei perioade din perioada maximă de 180 de zile prevăzută de dispoziţiile art. 236 din Codul de procedură penală şi de art. 23 alin. (5) din Constituţie, spre deosebire de persoanele arestate preventiv în procedura de urmărire penală pe teritoriul naţional. Deşi măsura preventivă privativă de libertate dispusă în temeiul Legii nr. 302/2004 produce aceleaşi efecte juridice ca măsura preventivă privativă de libertate prevăzută de Codul de procedură penală, efectele acesteia sunt doar parţial recunoscute de legea română atâta vreme cât nu se permite deducerea acesteia din durata maximă de 180 de zile, cât poate dura o măsură preventivă privativă de libertate în cursul urmăririi penale pe teritoriul României. 6. Tribunalul Argeş - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Măsura computării duratei măsurilor preventive privative de libertate are ca scop protecţia libertăţii individuale a persoanei, drept fundamental prevăzut la art. 23 din Constituţie. Arată că dispoziţiile criticate trebuie coroborate cu cele ale art. 8, 9, 10, 11, 72 şi ale art. 73 alin. (1) din Codul penal şi cu cele ale art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004. Astfel, din interpretarea gramaticală şi sistematică a acestor texte de lege rezultă că durata măsurilor privative de libertate, la care o persoană a fost supusă în îndeplinirea unei cereri formulate de autorităţile române în temeiul Legii nr. 302/2004, nu se poate deduce decât din durata pedepsei aplicate de instanţele române, dispoziţiile legale criticate fiind clare în acest sens. Prin sintagma durata pedepsei aplicate de instanţele române, legiuitorul a exclus din sfera de incidenţă a dispoziţiilor criticate faza de urmărire penală, deoarece acestea prevăd deducerea din pedeapsa aplicată de instanţa română, ceea ce în mod expres presupune o pedeapsă care nu poate rezulta, în contextul legislaţiei procesual penale române, decât dintr-o pronunţare pe fondul cauzei. Astfel, dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 vor fi aplicate, după caz, numai de către instanţa de judecată/instanţa de executare, cu ocazia soluţionării în fond a unei cauze penale, iar nu de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, într-o procedură judiciară ca cea în cadrul căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 mai 2019, cu următorul conţinut: „Durata pedepselor şi a măsurilor privative de libertate, în îndeplinirea unei cereri formulate de autorităţile române în temeiul prezentei legi, este luată în calcul în cadrul procedurii penale române şi se compută din durata pedepsei aplicate de instanţele române.“ 11. Autorul excepţiei susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi în art. 23 alin. (5) referitor la durata maximă a măsurii privative de libertate dispuse în cursul urmăririi penale. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 reglementează computarea duratei pedepselor şi a măsurilor privative de libertate, în îndeplinirea unei cereri formulate de autorităţile române în temeiul cooperării judiciare internaţionale în materie penală, din durata pedepsei aplicate de instanţele române. Această instituţie are corespondent în dispoziţiile art. 72 din Codul penal, care, la alin. (1), dispun în sensul că perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronunţate. Curtea a reţinut că măsura computării duratei măsurilor preventive privative de libertate are ca scop protecţia libertăţii individuale a persoanei, drept fundamental prevăzut la art. 23 din Constituţie. Din această perspectivă, Curtea a constatat că, deşi inculpatul care execută o măsură preventivă privativă de libertate nu este supus regimului de executare a pedepselor privative de libertate, el este totuşi privat în acest fel de libertate pentru o perioadă consistentă de timp, în funcţie de împrejurările şi complexitatea cauzei, prin prelungirea măsurii preventive dispuse sau prin înlocuirea ei cu o altă măsură preventivă privativă de libertate (Decizia nr. 138 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 19 mai 2015, paragrafele 11 şi 13). De asemenea, Curtea a constatat că reglementarea unui mecanism de computare a măsurilor preventive privative de libertate din durata pedepsei închisorii pronunţate constituie o garanţie a libertăţii individuale a persoanelor care execută astfel de măsuri în cursul procesului penal, garanţie ce constituie, totodată, o formă de protecţie a dreptului lor la viaţă privată şi de familie (Decizia nr. 441 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 23 octombrie 2017, paragraful 36). 13. În ceea ce priveşte computarea măsurilor preventive privative de libertate, Curtea a observat că în literatura juridică de specialitate s-a apreciat că, „potrivit legii, scăderea reţinerii şi a arestării preventive din durata pedepsei privative de libertate pronunţate este o măsură necesară, justificată şi echitabilă, deoarece, deţinerea preventivă constituind o consecinţă a faptei penale săvârşite, la fel ca şi pedeapsa, în acest mod condamnatul ar executa o pedeapsă mai mare decât cea aplicată de instanţă dacă nu s-ar face această scădere. Rezultă că un element important în calcularea duratei pedepsei care urmează să fie executată îl constituie computarea din pedeapsa pe care condamnatul o are de executat a perioadei cât acesta a fost arestat preventiv, care se ştie că, în funcţie de complexitatea cauzei penale, poate însuma uneori luni de zile. Perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate [...] legea o scade din pedeapsa pronunţată, deoarece atât detenţiunea preventivă, cât şi pedeapsa aplicată însumează suferinţa globală pe care cel vinovat de comiterea infracţiunii o suportă pe deplin justificat. Dacă legea nu ar admite scăderea prevenţiei privative de libertate din pedeapsa pe care condamnatul o are de executat, s-ar crea o inechitate între gravitatea faptei şi pedeapsa prea grea pe care o suportă condamnatul“. 14. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a observat că instituţia computării duratei măsurilor preventive privative de libertate rezidă în faptul că, deşi diferite prin natura lor, măsurile preventive privative de libertate se aseamănă pedepsei închisorii din perspectiva faptului că, în ambele cazuri, libertatea individuală este îngrădită, fiind vizată în mod direct starea de libertate a unei persoane (suspect, inculpat, condamnat), concretizându-se în privarea acesteia de libertate (Decizia nr. 115 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 21 iunie 2019, paragrafele 27-30). 15. Aşa fiind, rezultă că este de esenţa măsurii computării duratei pedepselor şi a măsurilor privative de libertate ca deducerea să se realizeze din pedeapsa aplicată, principiu deplin respectat şi de dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. 16. Având în vedere aceste aspecte, precum şi susţinerile autorului excepţiei, Curtea reţine că, în realitate, acesta solicită Curţii Constituţionale completarea textului de lege criticat în sensul introducerii unei noi instituţii/măsuri/reglementări care să permită deducerea privării de libertate dispuse în îndeplinirea unei cereri formulate de autorităţile române, în temeiul cooperării judiciare internaţionale în materie penală, din durata măsurilor preventive privative de libertate dispuse în cursul urmăririi penale efectuate, ulterior, pe teritoriul României. 17. Aşa fiind, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate, acesta tinzând la relevarea pretinsei neconstituţionalităţi a normelor criticate prin raportare nu la conţinutul normativ intrinsec, ci prin raportare la o anumită soluţie legislativă pe care acestea nu o cuprind. Or, analiza unor astfel de critici de neconstituţionalitate nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Lucian Boceanu în Dosarul nr. 6.821/109/2020 al Tribunalului Argeş - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Argeş - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 aprilie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
