Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. (15) şi (16) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de procuror în Dosarul nr. 4.799/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.124D/2018. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 22 martie 2022, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 7 aprilie 2022, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 3. Prin Încheierea F/CP din 18 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.799/2/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. (15) şi (16) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de procuror într-o cauză având ca obiect soluţionarea de către judecătorul de cameră preliminară a unei cereri de confirmare a soluţiei de renunţare la urmărirea penală. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, procurorul, autor al acesteia, susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi dreptul la un proces echitabil. Astfel, consideră că dispoziţiile art. 318 alin. (15) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, întrucât, pe de o parte, nu permit judecătorului de cameră preliminară să modifice soluţia de renunţare la urmărirea penală - în situaţia în care „procurorul de caz a solicitat doar confirmarea renunţării la urmărirea penală cu privire la faptă“, iar făptuitorii sunt cunoscuţi -, în sensul confirmării renunţării la urmărire penală in personam, cu stabilirea unor obligaţii faţă de suspecţi, şi, pe de altă parte, nu permit judecătorului de cameră preliminară să se pronunţe şi cu privire la soluţiile de clasare cuprinse în ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală, în situaţia în care faptele impun reunirea cauzelor. În acest sens, cu privire la primul aspect, arată că dispoziţiile art. 318 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate ca urmare a punerii în acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 23 din 20 ianuarie 2016, trebuie interpretate în spiritul deciziei Curţii, astfel încât să permită judecătorului de cameră preliminară să modifice soluţia de renunţare la urmărirea penală. Atât timp cât legea îi permite acestuia să facă mai mult, adică să desfiinţeze sau să confirme soluţia procurorului, înseamnă că judecătorul de cameră preliminară poate să facă şi mai puţin, şi anume să modifice condiţiile renunţării la urmărirea penală. Astfel, judecătorul de cameră preliminară trebuie să aibă posibilitatea să întrebe suspecţii dacă doresc să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii şi să dispună direct, prin încheiere, confirmarea renunţării la urmărirea penală in personam şi obligarea suspecţilor la muncă neremunerată în folosul comunităţii. Cu privire la cel de-al doilea aspect menţionat, întrucât dreptul la un proces echitabil implică şi soluţionarea cauzelor penale într-un termen rezonabil, în situaţia în care ordonanţa procurorului „conţine dispoziţii de netrimitere în judecată pentru fapte ce impun reunirea“, consideră că se impune ca judecătorul de cameră preliminară să examineze atât soluţiile de renunţare la urmărire penală, cât şi pe cele de clasare. De asemenea, susţine că prevederile art. 318 alin. (16) fraza a doua din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, întrucât, în situaţia respingerii cererii de confirmare a renunţării la urmărirea penală cu privire la faptă, procurorul nu poate dispune o nouă renunţare la urmărirea penală fie cu stabilirea unor obligaţii în sarcina suspecţilor, fie ca urmare a administrării de probe noi din care rezultă o altă situaţie de fapt. Consideră că dreptul la un proces echitabil implică o apreciere limitativă a autorităţii de lucru judecat a încheierii de confirmare a renunţării la urmărire penală. Mai arată că este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie ca la situaţii diferite - renunţarea la urmărire penală privind fapta şi renunţarea la urmărire penală privind persoana - să se aplice un regim juridic identic, şi anume interdicţia ca în cauză să se dispună o nouă renunţare la urmărirea penală. Totodată, consideră că, în condiţiile în care legea procesual penală prevede calea extraordinară de atac a revizuirii şi instituţia redeschiderii urmăririi penale, este discriminatoriu să nu se poată dispune o nouă renunţare la urmărirea penală în acelaşi dosar, în condiţiile în care din probele administrate ulterior în cauză rezultă o altă situaţie de fapt. În final, invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia dreptului la un proces echitabil, consacrat de prevederile art. 6 din Convenţie, şi anume Hotărârea din 27 martie 2018, pronunţată în Cauza Toma împotriva României. 5. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate. Menţionează doar că dispoziţiile art. 318 alin. (16) din Codul de procedură penală conferă procurorului dreptul de renunţare la urmărirea penală odată cu stabilirea unor obligaţii în sarcina suspecţilor, în condiţiile în care judecătorul de cameră preliminară respinge cererea de confirmare a renunţării la urmărirea penală cu privire la faptă. 6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 318 alin. (15) şi (16) din Codul de procedură penală sunt constituţionale. În acest sens face o serie de consideraţii cu caracter general privind procedura renunţării la urmărirea penală. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 318 alin. (15) şi (16) din Codul de procedură penală, introduse prin prevederile art. II pct. 82 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Din notele scrise ale autorului excepţiei, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta priveşte doar dispoziţiile art. 318 alin. (15) şi alin. (16) fraza a doua din Codul de procedură penală. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra acestor dispoziţii de lege, care au următorul cuprins: "(15) Judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea şi temeinicia soluţiei de renunţare la urmărirea penală pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a înscrisurilor noi prezentate şi, prin încheiere, admite sau respinge cererea de confirmare formulată de procuror. În cazul în care respinge cererea de confirmare, judecătorul de cameră preliminară: a) desfiinţează soluţia de renunţare la urmărire penală şi trimite cauza la procuror pentru a începe sau a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea penală; b) desfiinţează soluţia de renunţare la urmărirea penală şi dispune clasarea.(16) [...] În cazul în care judecătorul a respins cererea de confirmare a soluţiei de renunţare la urmărirea penală, o nouă renunţare nu mai poate fi dispusă, indiferent de motivul invocat.“" 11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, procurorul, autor al excepţiei, invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, referitor la dispoziţiile art. 318 alin. (15) din Codul de procedură penală, Curtea constată că, în speţă, reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea cererii de confirmare, desfiinţarea soluţiei de renunţare la urmărirea penală şi trimiterea cauzei la procuror. Curtea apreciază că autorul excepţiei, procurorul de şedinţă, nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci solicită completarea dispoziţiilor art. 318 alin. (15) din Codul de procedură penală, astfel încât acestea să prevadă că judecătorul de cameră preliminară poate: să dispună confirmarea renunţării la urmărire penală in personam şi să stabilească obligaţii faţă de suspecţi în situaţia în care „procurorul de caz a solicitat doar confirmarea renunţării urmăririi penale cu privire la faptă“, deşi făptuitorii sunt cunoscuţi, respectiv să se pronunţe şi cu privire la soluţiile de clasare cuprinse în ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală, în situaţia în care faptele impun reunirea cauzelor. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului (de exemplu, Decizia nr. 188 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, paragraful 14, Decizia nr. 609 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 9 noiembrie 2017, paragraful 15, Decizia nr. 640 din 15 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1036 din 24 decembrie 2019, paragraful 14, Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020, paragraful 13, şi Decizia nr. 515 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 17 august 2020, paragraful 13). 13. Faţă de cele menţionate mai sus, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. (15) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. 14. De asemenea, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 318 alin. (16) fraza a doua din Codul de procedură penală, Curtea observă că acestea prevăd imposibilitatea dispunerii unei noi soluţii de renunţare la urmărirea penală în ipoteza în care judecătorul de cameră preliminară a respins anterior o cerere de confirmare a unei astfel de soluţii, astfel că dispoziţiile de lege criticate nu au legătură cu rezolvarea cauzei în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, întrucât în speţa respectivă judecătorul de cameră preliminară a fost învestit pentru prima dată cu o cerere de confirmare a unei soluţii de renunţare la urmărirea penală. Or, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]“. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale (de exemplu, Decizia nr. 48 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 24 aprilie 2019, paragrafele 39 şi 40, şi Decizia nr. 652 din 19 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 11 februarie 2022, paragraful 12). 15. Ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. (16) fraza a doua din Codul de procedură penală este inadmisibilă. 16. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. (15) şi alin. (16) fraza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de procuror în Dosarul nr. 4.799/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 aprilie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează Marian Enache Magistrat-asistent, Oana-Cristina Puică ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
