Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (1) şi ale art. 62^8 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Florin Popa în Dosarul nr. 181/119/2018 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.212D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece răspunderea disciplinară a poliţiştilor este reglementată prin lege organică. Astfel, Legea nr. 360/2002 prevede în detaliu procedura disciplinară, principiile acesteia, dreptul la apărare şi etapele procedurii, în art. 59 detaliindu-se procedura cercetării prealabile. În concluzie, toate aspectele esenţiale ale procedurii disciplinare sunt reglementate prin lege organică, iar nu prin regulament - act inferior legii. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 24 iulie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 181/119/2018, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. (1) şi ale art. 62^8 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Florin Popa în cadrul soluţionării recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 340/CA din 5 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Covasna - Secţia civilă, prin care a fost respinsă acţiunea privind anularea dispoziţiei şefului Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Covasna prin care s-a declanşat cercetarea prealabilă. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 autorul acesteia susţine, în esenţă, că cercetarea prealabilă se declanşează prin act administrativ şi se poate dispune de persoana care, pe orice cale, a luat cunoştinţă de săvârşirea uneia sau a mai multor fapte ce pot constitui abateri disciplinare. Arată că, în urma cercetării disciplinare efectuate asupra sa, a fost expus unor situaţii juridice vătămătoare pentru drepturile şi interesele sale, respectiv: nu a putut participa la niciun concurs pentru ocuparea unui post de conducere vacant, nu a putut fi împuternicit pe o funcţie de conducere vacantă, nu a putut fi mutat, delegat, detaşat sau împuternicit pe o funcţie de conducere într-o altă unitate, nu a putut fi trimis în misiuni internaţionale, a fost evaluat cu calificativul „satisfăcător“ privind activitatea profesională desfăşurată. De asemenea, precizează că pentru obţinerea gradului profesional următor se ţine cont de evaluarea profesională şi că actul administrativ de cercetare prealabilă blochează recompensarea şi are repercusiuni asupra funcţiei şi asupra autorităţii în raport cu subordonaţii. Prin urmare, aceste restricţii legale îngrădesc cariera profesională fără nicio raţiune legitimă şi în mod discriminatoriu în raport cu categoria funcţionarilor publici supuşi prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Dispoziţiile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 dau posibilitatea angajatorului de a dispune discreţionar şi chiar abuziv măsura declanşării cercetării disciplinare, în lipsa unor criterii obiective, ceea ce face practic imposibil accesul la justiţie al persoanei cercetate disciplinar şi încalcă dreptul său la apărare, întrucât instanţa nu are posibilitatea de a cenzura măsura emiterii actului administrativ de cercetare prealabilă. 6. Se mai susţine că norma criticată nu este suficient de precisă şi de clară pentru a putea fi aplicată. Astfel, formularea cu o suficientă precizie a acestei norme i-ar fi permis autorului excepţiei să prevadă într-o măsură rezonabilă consecinţele ce pot rezulta din dispoziţia de cercetare prealabilă. Lipsa de claritate şi previzibilitate rezultă din folosirea sintagmei „cu privire la aspectele sesizate sau cunoscute“, care este o expresie „obscură şi echivocă“, vădit imprecisă atât pentru subiectul activ, care trebuie să respecte legea, cât şi pentru subiectul pasiv, poliţistul faţă de care s-a dispus cercetarea prealabilă. Astfel, se lasă posibilitatea persoanei care trebuie să emită dispoziţia de cercetare prealabilă să stabilească în mod arbitrar, pe criterii subiective, conţinutul sintagmei „cu privire la aspectele sesizate sau cunoscute“, care atrage cercetarea prealabilă a unui poliţist. 7. Totodată, se susţine că dispoziţiile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 sunt neconstituţionale şi prin raportare la prevederile art. 53, ale art. 41 alin. (1) şi ale art. 21 din Constituţie, sub aspectul drepturilor fundamentale referitoare la dreptul la muncă şi la accesul liber la justiţie, deoarece în perioada efectuării cercetării disciplinare persoana cercetată nu poate fi mutată, delegată, detaşată sau împuternicită pe o funcţie de conducere. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62^8 din Legea nr. 360/2002 autorul acesteia susţine, în esenţă, că acestea contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) şi ale art. 73 alin. (3) lit. j), deoarece prevăd că procedura cercetării disciplinare este stabilită printr-o normă administrativă cu putere juridică inferioară legii organice, respectiv prin hotărâre a Guvernului. Astfel, se transmite competenţa constituţională exclusivă a legiuitorului organic de a reglementa în domenii ce ţin de statutul funcţionarului public către puterea executivă, contrar celor stabilite de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014. 9. Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 este nefondată, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62^8 din Legea nr. 360/2002 este fondată, sens în care invocă argumentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, paragraful 18. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 59 alin. (1) şi ale art. 62^8 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Prin Legea nr. 81/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precum şi pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 21 aprilie 2015, au fost modificate dispoziţiile art. 59 alin. (1) şi au fost introduse dispoziţiile art. 62^8 în Legea nr. 360/2002, cu următorul conţinut: - Art. 59 alin. (1): „Cercetarea prealabilă are ca scop stabilirea existenţei/inexistenţei abaterii disciplinare şi a vinovăţiei, cu privire la aspectele sesizate sau cunoscute, la cauzele şi împrejurările concrete în care acestea s-au produs.“; – Art. 62^8: „Normele de aplicare a prevederilor prezentului capitol, referitoare la recompense şi răspunderea disciplinară, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.“ 14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta privind claritatea şi previzibilitatea legii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, referitor la dispoziţiile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 693 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.325 din 31 decembrie 2020. La paragrafele 26-31 ale acestei decizii, Curtea a reţinut că dispoziţiile privind răspunderea juridică a poliţistului, cuprinse în cap. IV din Legea nr. 360/2002, au fost modificate şi completate ca urmare a Deciziei nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, prin care Curtea Constituţională a constatat că prevederile art. 59 alin. (2), ale art. 60 alin. (1) şi ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sunt neconstituţionale, întrucât poliţistul este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naştere, se execută şi încetează în condiţii speciale, astfel că orice aspect care vizează „elementele esenţiale“ referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu al poliţistului, inclusiv răspunderea disciplinară, trebuie reglementate prin lege organică. Curtea a reţinut că răspunderea disciplinară, ţinând de statutul poliţistului, trebuie reglementată, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, prin lege organică, respectiv Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, lege specială în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Astfel, potrivit art. 55 din Legea nr. 360/2002, încălcarea de către poliţist, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz. Curtea a reţinut că art. 57 din Legea nr. 360/2002 prevede faptele săvârşite de poliţist, comise cu vinovăţie, care constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni. Art. 58^2 din Legea nr. 360/2002 prevede principiile care stau la baza procedurii disciplinare, şi anume: prezumţia de nevinovăţie, garantarea dreptului la apărare, celeritatea procedurii, contradictorialitatea, proporţionalitatea sancţiunii disciplinare propuse, unicitatea sancţiunii şi legalitatea sancţiunii. Potrivit art. 58^4 din Legea nr. 360/2002, sancţiunile disciplinare se stabilesc şi se dispun numai după cercetarea prealabilă şi după consultarea consiliului de disciplină, mai puţin în cazul sancţiunilor privind mustrarea scrisă şi diminuarea salariului funcţiei de bază cu 5-20% pe o perioadă de 1-3 luni, care se pot aplica fără consultarea consiliului. Prin excepţie, pentru abaterile disciplinare săvârşite pe timpul stării de urgenţă, de asediu, de mobilizare şi pe timp de război, sancţiunile disciplinare se aplică după efectuarea cercetării prealabile, fără consultarea consiliului de disciplină. 16. Cu privire la critica potrivit căreia sintagma „aspectele sesizate sau cunoscute“ din cuprinsul art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 este lipsită de claritate şi previzibilitate, întrucât lasă posibilitatea persoanei care trebuie să emită dispoziţia de cercetare prealabilă să stabilească în mod arbitrar, pe criterii subiective, conţinutul acestei expresii, care atrage cercetarea prealabilă a unui poliţist, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 693 din 6 octombrie 2020, precitată, paragrafele 33-35, netemeinicia acestei susţineri. Aplicând considerentele de principiu rezultate din jurisprudenţa sa referitoare la cerinţele de claritate şi previzibilitate ale legii, Curtea a reţinut că sintagma „aspectele sesizate sau cunoscute“ întruneşte exigenţele de claritate şi previzibilitate ale legii, având în vedere că normele juridice nu există în mod izolat, ci ele pot şi trebuie interpretate şi raportate la întreg ansamblul normativ din care acestea fac parte, respectiv la Legea nr. 360/2002. Aşadar, sintagma „aspectele sesizate sau cunoscute“ din cuprinsul art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 se referă, în fapt, la modalităţile prin care organele prevăzute la art. 59 alin. (2) din lege, şi anume „a) persoana care are competenţa de numire în funcţie a poliţistului cercetat sau şeful unităţii ierarhic superioare; b) şeful unităţii sau instituţiei de învăţământ din Ministerul Afacerilor Interne la care poliţistul este delegat sau detaşat ori la care urmează cursuri sau susţine examene de carieră; c) şeful instituţiei subordonate Ministerului Afacerilor Interne care exercită competenţe de coordonare şi control metodologic al serviciilor publice comunitare sau ministrul afacerilor interne, pentru poliţiştii din cadrul serviciilor publice comunitare sau detaşaţi la aceste servicii“, iau cunoştinţă de fapta săvârşită. Cu alte cuvinte, acestea echivalează, pe de o parte, cu o sesizare/reclamaţie făcută de o persoană interesată, iar, pe de altă parte, cu o sesizare din oficiu referitoare la fapte ce pot constitui abateri disciplinare. Curtea a mai reţinut că nu orice persoană are competenţa de a se sesiza din oficiu şi de a declanşa cercetarea disciplinară, ci doar cele prevăzute de art. 59 alin. (2) din lege. Ca atare, dispunerea cercetării prealabile disciplinare este o etapă a procedurii disciplinare, astfel că, în situaţia în care cercetarea disciplinară nu a fost dispusă de către persoanele prevăzute de art. 59 alin. (2) din lege sau nu respectă normele legale în materia răspunderii disciplinare, aceste aspecte pot fi verificate de instanţa judecătorească, în cadrul controlului declanşat cu privire la sancţiunea aplicată şi la procedura urmată. 17. Referitor la sintagma „stabilirea existenţei/inexistenţei abaterii disciplinare“, Curtea a reţinut că stabilirea existenţei/inexistenţei abaterii disciplinare reprezintă un element al obiectului cercetării prealabile, pe lângă stabilirea vinovăţiei, pe baza aspectelor sesizate sau cunoscute, a cauzelor şi a împrejurărilor concrete în care acestea s-au produs. 18. Curtea a mai constatat că cercetarea prealabilă este o etapă obligatorie în determinarea existenţei unei abateri disciplinare şi, implicit, în sancţionarea acesteia, iar efectuarea ei este o condiţie imperativă a legii, reprezentând o concretizare a garanţiei respectării dreptului de apărare pe toată durata desfăşurării acţiunii disciplinare de către cei învestiţi cu dreptul de a aplica sancţiunea. Prin urmare, numai după finalizarea cercetării prealabile se poate aprecia dacă „fapta“ are caracterul unei „abateri disciplinare“, deoarece, până la acel moment, persoana care a săvârşit „fapta“ beneficiază de prezumţia de nevinovăţie. 19. Referitor la susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia textul criticat dă dreptul angajatorului să declanşeze cercetarea prealabilă şi când nu există abatere disciplinară, pentru că nu există criterii obiective pentru a analiza cadrul legal şi temeinic al măsurii declanşării cercetării prealabile dispuse de angajator, Curtea a observat că momentul declanşării cercetării disciplinare se raportează la fapta săvârşită, fără ca aceasta să fi căpătat, la momentul respectiv, caracterul de abatere disciplinară. Astfel, dacă aspectele sesizate sau cunoscute configurează o posibilă abatere disciplinară, pare ca fiind justificată competenţa persoanelor prevăzute de lege de a declanşa această procedură. 20. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 21 din Constituţie, care consacră accesul liber la justiţie, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată, deoarece Legea nr. 360/2002 prevede suficient de clar şi precis că poliţistul nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ. Prin urmare, aceste dispoziţii de lege garantează atât accesul liber la justiţie, cu finalitatea apărării drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale reclamantului, cât şi controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, potrivit art. 126 alin. (6) din Constituţie. 21. Cât priveşte invocarea art. 53 din Constituţie, având în vedere că nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale, Curtea a constatat că norma fundamentală nu are incidenţă în cauză. 22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în Decizia nr. 693 din 6 octombrie 2020 îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 23. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dreptului la muncă, prevăzut de art. 41 din Constituţie, deoarece în perioada efectuării cercetării disciplinare persoana cercetată nu poate fi mutată, delegată, detaşată sau împuternicită pe o funcţie de conducere, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată, deoarece poliţistului cercetat disciplinar nu i se îngrădeşte dreptul la muncă, acesta continuând desfăşurarea raportului de serviciu. Faptul că în perioada cercetării disciplinare se interzic mutarea, delegarea, detaşarea, împuternicirea pe o funcţie de conducere şi trimiterea în misiuni internaţionale nu echivalează cu încălcarea dreptului la muncă. Aşa cum a stabilit Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, dreptul la muncă include, după cum indică şi prevederea constituţională invocată, libertatea alegerii profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, libertatea alegerii locului de muncă, protecţia socială a muncii, retribuţia pentru munca depusă, dreptul la negocieri colective, dreptul la repaus săptămânal şi la concediu de odihnă plătit etc., toate aceste drepturi componente fiind stabilite prin lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 542 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 1 august 2006). De altfel, prevederile care interzic mutarea, delegarea, detaşarea, împuternicirea pe o funcţie de conducere şi trimiterea în misiuni internaţionale în perioada cercetării disciplinare sunt cuprinse în art. 62^6 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, prevederi care nu formează obiect al excepţiei de neconstituţionalitate în prezenta cauză. 24. Referitor la dispoziţiile art. 62^8 din Legea nr. 360/2002, Curtea reţine că acestea prevăd că normele de aplicare a prevederilor referitoare la recompense şi răspunderea disciplinară se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Aşa cum a observat Curtea la paragraful 31 al Deciziei nr. 693 din 6 octombrie 2020, pentru punerea în aplicare a prevederilor din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului referitoare la răspunderea disciplinară a poliţiştilor, în temeiul art. 62^8 din lege, a fost emisă Hotărârea Guvernului nr. 725/2015 pentru stabilirea normelor de aplicare a cap. IV din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, referitoare la acordarea recompenselor şi răspunderea disciplinară a poliţiştilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 11 septembrie 2015. 25. Curtea reţine că susţinerile potrivit cărora art. 62^8 din Legea nr. 360/2002 încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi (5) şi ale art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, în sensul că procedura cercetării disciplinare este stabilită printr-o normă administrativă cu putere juridică inferioară legii organice, respectiv prin hotărâre a Guvernului, sunt neîntemeiate. Astfel, dispoziţiile privind răspunderea juridică a poliţistului, cuprinse în cap. IV din Legea nr. 360/2002, au fost modificate şi completate ca urmare a Deciziei nr. 392 din 2 iulie 2014. În prezent, aspectele esenţiale ale răspunderii disciplinare a poliţistului sunt prevăzute în lege, iar normele de aplicare a prevederilor legii referitoare la răspunderea disciplinară se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, fără ca prin aceasta să se încalce dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi principiul legalităţii şi nici cele ale art. 73 alin. (3) lit. j), potrivit cărora statutul funcţionarului public trebuie reglementat prin lege organică. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florin Popa în Dosarul nr. 181/119/2018 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 59 alin. (1) şi ale art. 62^8 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 martie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
