Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────────┬─────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Andreea Costin │- magistrat-asistent │
└─────────────────────┴─────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77^1 alin. (6) teza a doua din Codul fiscal, excepţie ridicată, din oficiu, de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă în Dosarul nr. 18.124/4/2015 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 7D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care formulează concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că, din motivele de neconstituţionalitate invocate şi prin raportare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei de judecată, rezultă că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2015 privind modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Or, prin Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale şi a constatat că sunt constituţionale în măsura în care legea nu îl obligă pe cumpărătorul adjudecatar să facă dovada plăţii impozitului datorat de înstrăinătorul debitor pentru a-şi putea înscrie în cartea funciară dreptul său de proprietate. Faţă de aceste aspecte apreciază că excepţia este inadmisibilă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Sentinţa civilă nr. 8.974 din 2 iulie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 18.124/4/2015, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77^1 alin. (6) teza a doua din Codul fiscal, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva încheierii de carte funciară prin care a fost respinsă cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra unui imobil pentru neîndeplinirea obligaţiei de a face dovada achitării impozitului pe tranzacţie. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 44 din Constituţie referitoare la protecţia dreptului de proprietate privată, în măsura în care textul se interpretează în sensul că îl obligă pe dobânditorul dreptului de proprietate prin hotărâre judecătorească să facă dovada plăţii impozitului datorat de înstrăinătorul debitor pentru a-şi putea înscrie în cartea funciară dreptul său de proprietate. 6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 7. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este inadmisibilă. În acest sens, arată că, prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, au fost modificate dispoziţiile art. 77^1 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 şi a fost eliminată teza finală, care condiţiona înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate de dovada achitării impozitului. Prin urmare, prin actul de modificare nu s-a menţinut soluţia legislativă criticată de instanţă. Mai mult, prevederile art. 77^1 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 au fost abrogate prin prevederile art. 502 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, iar dispoziţiile abrogate au fost preluate în cadrul art. 111 alin. (6) din actul abrogator, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2015. Or, se apreciază că intervenţia Curţii în aprecierea constituţionalităţii unor norme juridice care şi-au încetat existenţa ar fi contrară rolului şi funcţiilor sale stabilite prin Constituţie, precum şi principiului neretroactivităţii legii. 8. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a art. 77^1 alin. (6) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, este admisibilă, dispoziţiile acestuia fiind constituţionale în măsura în care legea nu îl obligă pe dobânditorul dreptului de proprietate prin hotărâre judecătorească să facă dovada plăţii impozitului datorat de înstrăinătorul debitor pentru a-şi putea înscrie în cartea funciară dreptul său de proprietate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 77^1 alin. (6) teza a doua din Codul fiscal. Însă, având în vedere critica de neconstituţionalitate raportată la obiectul cauzei, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, care au următorul cuprins: „Impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se va calcula şi se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat şi încasat se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut. În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se calculează şi se încasează de către organul fiscal competent. Instanţele judecătoreşti care pronunţă hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile comunică organului fiscal competent hotărârea şi documentaţia aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii. Pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligaţia de a declara venitul obţinut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului. Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moştenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătoreşti şi a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligaţiei de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) şi (3) şi, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.“ 12. Dispoziţiile art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate, fără a prelua soluţia legislativă criticată, prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 14 aprilie 2015, având, în prezent, următorul conţinut: „Impozitul prevăzut la alin. (1) şi la alin. (3) teza a doua se calculează şi se încasează de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat şi încasat se plăteşte până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost încasat. În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se calculează şi se încasează de către organul fiscal competent, pe baza deciziei de impunere în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei. Instanţele judecătoreşti care pronunţă hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii comunică organului fiscal competent hotărârea şi documentaţia aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile/definitive şi executorii a hotărârii. Pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligaţia de a declara venitul obţinut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului. În cazul transferului prin executare silită impozitul datorat de contribuabilul din patrimoniul căruia a fost transferată proprietatea imobiliară se calculează şi se încasează de către organul fiscal competent, pe baza deciziei de impunere în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei.“ 13. Curtea reţine că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2015, întrucât încheierile de respingere şi reexaminare au fost emise de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sectorul 4 la data de 22 ianuarie 2015, respectiv 19 februarie 2015, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2015 a intrat în vigoare la data de 1 iunie 2015. 14. Prin urmare, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, întrucât acestea continuă să producă efecte juridice în cauză în sensul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011. 15. În opinia instanţei de judecată, autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituţionale în măsura în care legea nu îl obligă pe cumpărătorul adjudecatar să facă dovada plăţii impozitului datorat de înstrăinătorul debitor pentru a-şi putea înscrie în cartea funciară dreptul său de proprietate. 17. Prin această decizie, Curtea a efectuat testul de proporţionalitate dezvoltat în jurisprudenţa sa şi a constatat, la paragraful 37, că măsura legislativă criticată, astfel cum a fost reglementată, nu apare ca păstrând un just echilibru cu scopul legitim urmărit din perspectiva relaţiei existente între interesul general invocat şi cel individual. Curtea a mai reţinut că, prin condiţionarea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit prin actul de adjudecare de îndeplinirea de către o altă persoană a obligaţiei de plată a impozitului datorat, legiuitorul a încălcat această condiţie de rezonabilitate şi a afectat în mod direct dreptul de proprietate al adjudecatarului (paragraful 40). De asemenea, a reţinut că statul are nu doar obligaţia negativă de a nu adopta măsuri care să afecteze proprietatea, ci şi obligaţia pozitivă de a asigura, cu alte cuvinte, de a garanta dreptul de proprietate privată. Prin urmare, textul constituţional al art. 44 determină, pe lângă obligaţia negativă a legiuitorului de a nu interveni printr-o dispoziţie legislativă de stabilire a unei condiţii excesive, în sensul de a împiedica titularul dreptului de proprietate de a se bucura de plenitudinea dreptului său, şi o obligaţie pozitivă a acestuia de a asigura valorificarea acestui drept şi de a proteja titularul dreptului de proprietate. Curtea a constatat că, din contră, legiuitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia negativă de a nu interveni în dreptul de proprietate privată. În consecinţă, Curtea a reţinut că, prin nerespectarea principiului proporţionalităţii, s-a afectat însăşi substanţa dreptului de proprietate, măsura neputând fi calificată ca una de stabilire a conţinutului şi limitelor dreptului de proprietate, în sensul art. 44 alin. (1) din Constituţie. 18. Distinct de cele arătate, prezenta cauză se referă la o situaţie în care transferul dreptului de proprietate se realizează prin hotărâre judecătorească, instanţa de judecată - autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, solicitând Curţii Constituţionale să declare neconstituţionalitatea textului legal criticat şi pentru ipoteza referitoare la dobândirea unui imobil printr-o hotărâre judecătorească. 19. Cu privire la această solicitare, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, paragraful 42, a constatat că, „având în vedere ansamblul reglementării normative a art. 77^1 alin. (6) din Codul fiscal din care face parte şi norma legală criticată, pentru identitate de raţiune, cele statuate în prezenta decizie se aplică mutatis mutandis şi în cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia se realizează prin hotărâre judecătorească“. 20. Curtea apreciază că soluţia din Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, în virtutea considerentului 42, se aplică mutatis mutandis şi în privinţa hotărârilor judecătoreşti, astfel încât nu există niciun motiv pentru constatarea neconstituţionalităţii soluţiei legislative criticate, ci, din contră, în aceste condiţii, interpretarea textului art. 77^1 alin. (6) teza finală din Codul fiscal, inclusiv în privinţa hotărârilor judecătoreşti, trebuie realizat ţinând cont de soluţia de principiu stabilită de Curtea Constituţională. Rezultă că, în cauză, se pune problema interpretării textului criticat prin prisma deciziei Curţii Constituţionale (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 697 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 905 din 7 decembrie 2015), activitate ce ţine de sfera de competenţă a organelor administrative şi judecătoreşti. Este vorba de un efect specific al deciziilor Curţii Constituţionale (cu privire la valenţa acestei noţiuni, a se vedea şi Decizia nr. 206 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 16 iunie 2013), şi nu o aplicare prin analogie a acesteia. 21. Aşadar, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea verifică conformitatea prevederilor legale criticate cu dispoziţiile şi principiile Constituţiei, neintrând în atribuţiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanţe, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege. În acest sens, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege“. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată, din oficiu, de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă în Dosarul nr. 18.124/4/2015. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 aprilie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
