Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, ale pct. 5 din anexa nr. 2 la Legea nr. 263/2010, precum şi ale pct. 1-10 din anexa nr. 4 la Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Petrică Alexandru, Valer Ciobănescu, Florin Croitoru, Ştefan Nenciu, Iulia Mihaela Preduna şi de Marian Toma în Dosarul nr. 1.843/93/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 971D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei, deoarece se solicită includerea în categoria locurilor de muncă încadrate în condiţii speciale şi a locurilor de muncă ale conducătorilor de autobuze şi tramvaie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 12 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.843/93/2016, Tribunalul Ilfov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, ale pct. 5 din anexa nr. 2 la Legea nr. 263/2010, precum şi ale pct. 1-10 din anexa nr. 4 la Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Petrică Alexandru, Valer Ciobănescu, Florin Croitoru, Ştefan Nenciu, Iulia Mihaela Preduna şi de Marian Toma cu prilejul soluţionării unei acţiuni având ca obiect drepturi băneşti. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată că legiuitorul, prin dispoziţiile criticate din Legea nr. 263/2010, distinge două categorii de subiecţi pe care le tratează în mod diferenţiat. Din prima categorie fac parte mecanicii de locomotivă şi ramă electrică de metrou, mecanicii ajutor de locomotivă şi ramă electrică de metrou şi mecanicii instructor care desfăşoară activităţi în subteran în cadrul reţelei de metrou, precum şi balerinii, dansatorii, acrobaţii, jonglerii, clovnii, călăreţii de circ, dresorii de animale sălbatice, soliştii vocali de operă şi de operetă, instrumentiştii la instrumente de suflat şi cascadorii. Din a doua categorie fac parte conducătorii de autobuze şi tramvaie. Tratamentul diferenţiat constă în faptul că doar activităţile desfăşurate de persoanele din prima categorie de subiecţi sunt considerate locuri de muncă în condiţii speciale, potrivit definiţiei date acestei noţiuni de art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010, respectiv acelea unde gradul de expunere la factorii de risc profesional sau la condiţiile specifice unor categorii de servicii publice, pe durata a cel puţin 50% din timpul normal de muncă, poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecinţe grave asupra securităţii şi sănătăţii în muncă a asiguraţilor. 6. Omisiunea legislativă - de a trata şi activităţile desfăşurate de conducătorii de autobuze şi tramvaie ca activităţi desfăşurate în locuri de muncă în condiţii speciale - este, în opinia autorilor, discriminatorie. În susţinerea acestui punct de vedere, aceştia arată că şi categoria de persoane din care fac parte desfăşoară activităţi cu un grad mare de responsabilitate, care duc la uzura prematură a sănătăţii, din cauza mediului stresant, precum şi faptul că activităţile lor implică aceiaşi factori de risc pe care îi implică activităţile considerate de legiuitor activităţi desfăşurate în locuri de muncă speciale. Printre factorii de risc şi de stres enumeraţi de autori sunt deşteptarea la ore matinale, trepidaţiile create de motor şi denivelările carosabilului, zgomotul, ambuteiajele, fumul eşapamentelor şi gazele catalizatoarelor etc. ce generează boli. În mod particular, se arată că „în studiile de morbiditate patologia sistemului osteoarticular ocupă primul loc la nivelul transportului electric şi transportului auto, cu cei mai mari indicatori de frecvenţă şi gravitate, conducătorii auto acuzând dureri la nivelul coloanei cervico-dorso-lombare şi articulaţiilor mari“. 7. Tribunalul Ilfov - Secţia civilă precizează că excepţia este neîntemeiată. Astfel, conducătorii de autobuze şi tramvaie din transportul urban, lucrătorii din subteranele metroului şi artiştii ce profesează în situaţii de risc nu îşi desfăşoară activitatea în condiţii identice. Ca atare, nici legiuitorul nu este ţinut să reglementeze în mod similar aceste activităţi. În plus, legiuitorul este dator să nu discrimineze între subiecţii din cadrul aceleiaşi categorii şi nu între subiecţi care, aşa cum este cazul şi în speţă, fac parte din categorii distincte. Întrucât autorii excepţiei nu fac parte din categoria lucrătorilor din subteranele metroului şi cea a artiştilor ce profesează în situaţii de risc nu este discriminatoriu tratamentul diferenţiat. 8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate âconstituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, ale pct. 5 din anexa nr. 2 la Legea nr. 263/2010, precum şi ale pct. 1-10 din anexa nr. 4 la Legea nr. 263/2010. Din examinarea criticilor de neconstituţionalitate şi a punctului de vedere exprimat de instanţa de judecată, Curtea constată că, referindu-se la dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 263/2010, autorii excepţiei au în vedere doar dispoziţiile art. 30 alin. (1) lit. e) teza întâi şi lit. f), potrivit cărora "(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din: […] e) activităţile şi unităţile prevăzute în anexele nr. 2 [...]; f) activitatea artistică desfăşurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 4." 12. În anexa nr. 2 la Legea nr. 263/2010 este prevăzută lista cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiţii speciale, în timp ce anexa nr. 4 la aceeaşi lege cuprinde lista profesiilor din activitatea artistică ale căror locuri de muncă se încadrează în condiţii speciale, după cum urmează: " Anexa nr. 2: LISTA cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiţii speciale, în care se desfăşoară următoarele activităţi [...] 5. Activităţile desfăşurate în subteran în cadrul metroului pentru: a) mecanic de locomotivă şi ramă electrică de metrou; b) mecanic ajutor de locomotivă şi ramă electrică de metrou; c) mecanic instructor. Anexa nr. 4: LISTA cuprinzând profesiile din activitatea artistică ale căror locuri de muncă se încadrează în condiţii speciale 1. Balerin 2. Dansator 3. Acrobat 4. Jongler 5. Clovn 6. Călăreţ de circ 7. Dresor de animale sălbatice 8. Solist vocal de operă şi de operetă 9. Instrumentist la instrumente de suflat 10. Cascador." 13. Autorii excepţiei consideră că textele de lege criticate sunt contrare art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi. De asemenea, se arată că sunt încălcate şi prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 1 din Protocolul 12 la Convenţie, precum şi ale art. 5 din Codul muncii şi ale art. 1 alin. (2) lit. i) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a pronunţat, prin Decizia nr. 245 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 30 iulie 2019, cu privire la constituţionalitatea prevederilor criticate şi în prezenta cauză. 15. Astfel, Curtea a constatat că libertatea de care dispune legiuitorul în reglementarea dreptului la pensie, legitimată, de pildă, prin Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007, îi dă acestuia posibilitatea de a stabili criteriile ce trebuie avute în vedere pentru a încadra în condiţii speciale un loc de muncă. Astfel, prin art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010, a prevăzut că sunt locuri de muncă în condiţii speciale acelea „unde gradul de expunere la factorii de risc profesional sau la condiţiile specifice unor categorii de servicii publice, pe durata a cel puţin 50% din timpul normal de muncă, poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecinţe grave asupra securităţii şi sănătăţii în muncă a asiguraţilor“ (a se vedea Decizia nr. 245 din 16 aprilie 2019, paragraful 16). 16. Concret, în exercitarea acestei libertăţi de reglementare, legiuitorul a stabilit limitativ, în art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, ce unităţi şi ce activităţi pot obţine încadrarea în condiţii speciale şi nu a lăsat această încadrare la aprecierea instanţelor pentru a decide, de la caz la caz, în mod individual (a se vedea deciziile nr. 245 din 16 aprilie 2019, paragraful 17, şi nr. 655 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 21 ianuarie 2019). Curtea a statuat că, desigur, această libertate este limitată de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. În mod concret, egalitatea în drepturi a cetăţenilor impune un tratament juridic egal sub aspectul încadrării locurilor de muncă în condiţii speciale pentru persoane care desfăşoară aceeaşi muncă în aceleaşi unităţi şi condiţii stabilite de lege (Decizia nr. 245 din 16 aprilie 2019, paragraful 18). 17. Curtea a decis însă că situaţia conducătorilor de autobuze şi tramvaie este diferită, având în vedere natura şi condiţiile de prestare a muncii, de situaţia categoriilor socioprofesionale prevăzute de lege care desfăşoară activităţi diferite (Decizia nr. 245 din 16 aprilie 2019, paragraful 19). Ca atare, Curtea a conchis că nu este justificată invocarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, în condiţiile în care, aşa cum a reţinut în numeroase rânduri, spre exemplu, în Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005, egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice îşi găseşte aplicarea doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi deci instituirea aceluiaşi regim juridic. 18. În plus faţă de cele anterior menţionate, Curtea reţine că, prin constatarea conformităţii soluţiei legislative criticate în prezenta cauză cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, nu constată şi faptul că aceasta este cea mai bună dintre reglementările posibile ale modalităţii de stabilire a locurilor speciale de muncă şi a categoriilor de persoane care ar trebui sau nu ar trebui să beneficieze de regimul legal al locurilor speciale de muncă. Această atribuţie îi revine legiuitorului care este îndreptăţit să identifice şi să impună cu titlu de lege soluţiile optime cu privire la problema reglementată. Rolul Curţii Constituţionale constă în asigurarea supremaţiei Constituţiei, în particular că acţiunea legiuitorului nu depăşeşte limitele instituite de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Din acest motiv, soluţia constatării caracterului nediscriminatoriu al modalităţii în care legiuitorul a înţeles să reglementeze locurile de muncă în condiţii speciale nu implică, în mod necesar, faptul că între profesiile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, excluse, prin omisiune, de către legiuitor din categoria locurilor de muncă în condiţii speciale, şi profesiile incluse de legiuitor în această categorie nu ar putea fi identificate asemănări. Prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie nu impun însă legiuitorului să identifice soluţia optimă şi, implicit, nici nu îndreptăţesc Curtea Constituţională să stabilească ea însăşi o asemenea soluţie. Aceste prevederi constituţionale reprezintă o garanţie împotriva exercitării arbitrare a marjei de apreciere de care legiuitorul se bucură în conducerea politicilor social-economice. 19. De altfel, în jurisprudenţa sa, în Decizia nr. 203 din 29 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999, Curtea a statuat că „nu intră în competenţa sa posibilitatea de a se pronunţa asupra aprecierilor, dintre care unele neavând caracter juridic, referitoare la faptul dacă legea supusă controlului de constituţionalitate îşi poate atinge scopul pentru care a fost iniţiată şi adoptată, şi aceasta chiar dacă, eventual, asemenea aprecieri ar fi îndreptăţite. Curtea Constituţională nu decide dacă o lege este sau nu este bună, dacă este sau nu este eficientă sau dacă este ori nu este oportună. Numai Parlamentul poate hotărî, în limitele prevăzute în Constituţie, asupra conţinutului reglementărilor legale şi oportunităţii adoptării acestora. Iar statul de drept, a cărui existenţă este reglementată prin art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, impune recunoaşterea de către fiecare putere a actelor şi măsurilor luate de celelalte puteri în limitele prevăzute de Constituţie“ (aceste considerente sunt reluate în deciziile nr. 56 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 20 aprilie 2016, nr. 904 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2013, nr. 1.010 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2013, nr. 315 din 18 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 20 august 2013 sau nr. 16 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 18 martie 2015). 20. Având în vedere jurisprudenţa anterior menţionată, faptul că nu au intervenit motive de natură să impună reconsiderarea acesteia, precum şi argumentele suplimentare expuse, Curtea va respinge criticile de neconstituţionalitate. 21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Petrică Alexandru, Valer Ciobănescu, Florin Croitoru, Ştefan Nenciu, Iulia Mihaela Preduna şi Marian Toma în Dosarul nr. 1.843/93/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 30 alin. (1) lit. e) teza întâi şi lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, ale pct. 5 din anexa nr. 2 la Legea nr. 263/2010, precum şi ale pct. 1-10 din anexa nr. 4 la Legea nr. 263/2010 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
